Acasa | Good to know | #metoo sau de ce dăm vina pe femei

#metoo sau de ce dăm vina pe femei

 SHARE  

Adaugat in 19 octombrie 2017

#metoo sau de ce dăm vina pe femei

Vicima. Foto: pixabay.com

Tentaţia de a da vina pe mame pentru tot ceea ce li se întâmplă rău copiilor lor are o istorie lungă în spate. În viaţa de zi cu zi, auzim frecvent replici de genul “Normal că răceşte copilul, dacă nu îl îmbraci cum trebuie” sau “Tu ţi-ai învăţat copilul să fie mofturos la mâncare!”.

Până prin secolul al XIX-lea deformităţile copilului, problemele mentale ale acestuia sau eventualele tendinţe criminale erau puse tot pe seama mamei: dieta acesteia sau nervozitatea ei erau responsabile pentru ceea ce era în neregulă cu micuțul.

E vina victimelor

La sfârşitul anilor ‘70 mamele distante emoţional erau văzute ca vinovate pentru autismul de care sufereau copii lor. Astfel că, la dificultăţile pe care le aveau cu copiii lor, aceste femei erau nevoite să îndure şi oprobiul public, adică alte dificultăţi suplimentare.

Acelaşi tip de învinovăţire suplimentară a victimei se întâlneşte şi în cazul situaţiilor traumatice. Iar cel mai cunoscut exemplu este în cazul unui viol, când victima este învinovăţită pentru că şi-a provocat agresorul prin felul în care s-a îmbrăcat sau s-a comportat.

De unde această tentaţie de a învinovăţi victima? Ce se întâmplă în mintea noastră? Care este impactul psihologic al unei astfel de atitudini?

De ce suntem tentaţi să învinovăţim victimele?

Tendinţa de a învinovăţi victima este o eroare a minţii noastre care provine din nevoia de a ne simţi protejaţi și de a simți că avem control asupra propriei vieți.

În general, avem nevoie să credem că dacă alegem acţiunea corectă vom fi în siguranţă. Și, dacă aceptăm că oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele, atunci trebuie să acceptăm că acele rele ni se pot întâmpla şi nouă. Iar acest lucru este greu, dacă nu imposibil, de admis.  

Psihologia socială oferă şi ea o explicaţie posibilă pentru învinovăţirea victimelor: suntem tentaţi ca lucrurile bune care li se întâmplă celorlaţi să le punem pe seama factorilor externi, în timp ce lucrurile rele care li se întâmplă să fie atribuite calităţilor şi acţiunilor personale. Când vine vorba de propria noastră persoană, lucrurile stau pe dos: evenimentele rele se datorează factorilor externi, iar cele bune, calităţilor noastre personale.

Despre autoînvinovăţire

În cazul evenimentelor traumatice, o altă tendinţă este aceea ca victima să se autoînvinovăţească. Cum se explică acest comportament? El provine din nevoia de a avea control asupra propriei vieţi, de a avea stabilitate. Aşa se explică de ce multe victime cred că evenimentul traumatic este o pedeapsă pe care o merită pentru că au fost “rele”. Autoînvinovăţirea este o modalitate prin care o persoană îşi menţine controlul asupra propriei vieţi. Victima are impresia că în felul acesta reuşeşte să îşi reducă din anxietate.

Tendinţa de auto-învinovăţire se întâlneşte mai ales în cazul copiilor, care cred că ei sunt responsabili pentru tot ce se întâmplă. În cazul adulţilor,  autoînvinovăţirea este mai frecventă în traumele datorate abuzurilor sexuale.

Ce este trauma secundară şi cum se manifestă?

Învinovăţirea şi autoînvinovăţirea reprezintă modalităţi, nesănătoase ce e drept, de a arăta că lucrurile sunt întotdeauna sub controlul nostru. Atât învinovăţirea cât şi auto-învinovăţirea au ca rezultat o nouă traumatizare a  victimei. Astfel că la trauma iniţială se adaugă o alta nouă, numită „traumă secundară”.

Victima va ascunde incidentul

Această nouă traumă face ca victima să se ferească de a recunoaşte public trauma iniţială, iar acest comportament este întâlnit mai ales în cazul abuzurilor sexuale sau agresiunilor domestice. Consecinţa este aceea că victima va ascunde incidentul şi nu va mai dori să vorbească despre el. Mai mult, victima cel mai probabil că nu va mai căuta ajutor de specialitate şi, prin urmare, nu va primi suportul de care are nevoie.

Cercetările au arătat că victimele care sunt învinovaţite declară un stres mai mare, o creştere a simptomelor de depresie, complicaţii în manifestarea tulburării de stres post-traumatic. De asemenea, în cazul lor s-a observat o accentuare a dorinţei de suicid, înrăutăţirea simpotomelor de anxietate, accentuarea ruşinii, o mai mare lipsă de contact cu propriile trăiri.

În loc de învinovăţire, o persoană care a trecut printr-o traumă are nevoie de confort şi siguranţă în relaţiile cu ceilalţi, are nevoie să se simtă acceptată, să simtă că e firesc să  trăiască emoţiile pe care le trăieşte

Ea provine cel mai adesea de la  persoane şi instituţii care au ca rol ajutarea victimei, cum ar fi membri ai familiei, medici, organe de anchetă, prieteni.

Aceştia, în loc  să ajute victima, îi creează un stres suplimentar prin învinovăţire. De exemplu, un poliţist poate întreba o femeie care a fost bătută de soţul ei dacă nu crede că incidentul ar fi putut fi evitat dacă ea s-ar fi purtat mai drăguţ cu partenerul.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

4176 citiri

6 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.