Stephanie Smith. Foto: nypost.com
Mai mult, povestea noastra este ilustrarea vie a zicalei "dragostea trece prin stomac". Totul a inceput intr-o frumoasa zi in care o jurnalista de la New York Post a cunoscut, intr-un restaurant, un blond. Blondul a luat-o acasa si uite asa s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste.
Singura piedica in calea fericirii (ei) absolute era faptul ca amandoi aveau in jur de 35 de ani, ceasul biologic ticaia si nu se auzea niciun clopot de nunta. Singura piedica in calea fericirii (lui) absolute era faptul ca el era bucatarul in familie iar pe ea nu o convingea nici macar sa-i faca un sandvis.
Dupa cum povesteste cu mult patos ea, intr-o dupa amiaza a cedat si i-a facut un sadnvis. Iar el a fost atat de incantat incat i-a spus: "Scumpo, esti la 300 de sandvisuri distanta de un inel de logodna". Domnisoarei i-au licarit ochii iar rotitele au inceput sa se invarta.
"Oare, daca fac 3 sandvisuri pe saptamana, in cat timp reusesc sa fiu logodita, casatorita si cu copii?" s-a intrebat ea ingenua...
Raspunsul nu a fost foarte satisfacator, insa s-a pus totusi pe treaba. A cumparat un DSLR, domeniul 300sandwiches.com si a inceput sa tina un jurnal online cu retete si, desigur, o numerotare inversa pana la sandvisul cu numarul zero.
Auzind planul femeii, mama ei a intrebat-o ingrijorata: "Scumpo, dar tu stii sa gatesti?". "Nu, dar o sa invat" a raspuns ea, curajoasa!
Desigur, au existat multe voci care au incercat sa-i deschida ochii argumentand ca "Nu mai suntem in 1950! Este sovinist [n.r. presupunem ca voia sa spuna misogin]. Ceea ce spune este «Gateste pentru mine, femeie, si poate o sa te iau de nevasta»". Insa jurnalista a ramas pe pozitii ca o stanca, in drumul sau catre un inel de logodna (momentan a ajuns la sandvisul cu numarul 177).
Avem doar cateva mentiuni. In primul rand... a face sandvisuri NU se numeste a gati! Socant, stiu, insa viata este cruda cu cei visatori.
Apoi, daca este atat de ingrijorata ca o sa-i ia o vesnicie sa faca 300 de sandvisuri in ritm de trei pe saptamana... de ce nu face sapte pe saptamana? Sau, si mai radical, de ce nu face doua pe zi? Stim, stim, este greu si cu "gatitul" si cu matematica, insa ar avea surpriza sa termine proba de foc in cinci luni.
Avem o mica problema si vizavi de doamnele care contesta proiectul: putem gasi 20 de motive logice pentru care ce se intampla acolo este ilogic si usor retard, dar "misoginismul" iubitului nu este printre ele.
Omul este mai degraba pragmatic. Probabil s-a gandit ca i-a luat mai bine de un an sa o convinga sa ii faca un sandvis si, daca ramane consecventa, va fi nevoit sa-i cumpere inelul de logodna in secolul XXIV. Na, fiecare cu calculele lui...
Ii uram mult succes stimabilei jurnaliste sa-si vada cat mai curand visul cu ochii. La urma urmei, de la Heracles incoace nu a mai trecut un erou prin atatea incercari. Sunt sigura ca fiecare sandvis este o adevarata lupta.