Smart Woman

Juraminte facute printre sarutari furate, lacrimi, rasete si emotii, cu ochii la stele, Tina traia viata din vis. Traia prima iubire cu puritatea varstei, convinsa ca nimic nu putea tulbura romanta ei. Fara sa banuiasca insa, pe nesimtite, istoria, politica, comunismul, aveau sa o striveasca modificandu-i visele, sperantele, viata.

Cu capul in nori, preocupata de emotiile proprii, faptul ca mama sa arsese toata biblioteca intr-o singura noapte a trecut fara prea mare durere, desi pe multe din cartile mistuite de flacari le iubea. Pe tatal ei nu-l mai vazuse de ceva vreme, dar intelesese ca era timpul cand adesea nu ti se raspundea la intrebari.

Evenimentele aveau sa o maturizeze brutal, intr-o noapte, cand 3 dube au navalit in curte si intreaga casa a fost intoarsa pe dos iar bijuteriile mamei s-au "pierdut" in buzunarele adanci ale militienilor, niste tigani din satul vecin deveniti peste noapte "oficialitati". Restaurantul pe care il tinea familia ei - un mic birt, de fapt - a fost devastat, toata bautura luata si intreaga vesela facuta tandari.

Au urmat arestari repetate, toate in crucea noptii, interogatorii, hartuieli ingrozitoare la care mama Tinei nu a rezistat. A si murit curand in urma unui atac cardiac.

Inmormantarea a fost un supliciu: o lume ciudata, ostila, o privea piezis cautand sa ii cerceteze suferinta, sa ii numere lacrimile, soptind printre dinti cum ca toate s-au intamplat din pricina tatalui, fugit in munti sa scape de arestare, ca e revoltator ca ea nu are parul strans si ca nu se cade sa nu fie imbracata in negru la inmormantarea propriei mame!

Biata fata, ea astepta nauca sa se trezeasca din cosmar.

Dupa ce toti au plecat la casele lor… un gol imens! La nici o ora dupa inmormantare, Tina si fratele ei au fost nevoiti sa-si adune cateva lucruri si sa plece: nu mai aveau nimic, nici parinti, nici casa! Aceasta din urma fusese nationalizata! Si au plecat pe jos, din satul lor la Bucuresti, la bunica mea, care i-a gazduit pana ce au fost in stare sa isi ia singuri zborul.

In toamna aceea implinise 16 ani! Era insa indragostita si dragostea era unica ei bucurie, nadejdea de care se agata cu disperare. Tina si Radu deveneau tot mai uniti in fata tavalugului amenintator ce rascolea lumea in acea vreme. Pentru el - aflat la varsta de 18 ani - cu parinti ce se ascundeau pe la prieteni, cu un frate arestat pe motiv ca simpatizase cu Partidul National Liberal, viitorul se intrevedea sumbru. Cu un dosar chiar mai prost decat al Tinei, tanarul a inteles ca nimic nu ii mai era permis, ca visul lui de a deveni arhitect era o utopie.

Nimic nu il incuraja sa spere asa ca… a inceput sa-si planuiasca fuga din tara. Impreuna cu alti tineri gasise o filiera care, cu pretul multor bani si bijuterii, urma sa ii ajute sa se imbarce pe un vapor in intentia de a ajunge in Australia.
Acolo parea sa fie sansa lui, o lume noua unde natura si omul erau deopotriva liberi! Nu era sigur ca va reusi dar inconstienta tineretii il indemna sa riste.

Plin de entuziasm, petrecea nopti intregi privind harti, intocmind planuri, explicandu-i Tinei cum "o sansa incredibila" le suradea. Cauta mereu noi si noi argumente pentru a o convinge pe ea ca doar asa se pot salva. Printre juraminte si promisiuni, Radu lasa sa se vada bucuria ce pusese stapanire pe el in fata aventurii. O imensitate de proiecte pe termen lung se inlantuiau, se dezvoltau cu fiecare zi ce il apropia de plecare.

Cu cat Radu era mai sigur si mai inflacarat, Tina devenea mai tacuta. Arbora un zambet distrat iar ochii evitau privirile pentru ca nimeni sa nu ii poata descoperi disperarea. Ea traia in taina panica despartirii definitive. Se straduia sa ascunda toate fricile, gandurile prevestitoare de rau, deznadejdea in fata pierderii iubirii de care, instinctinctiv, era sigura. Si nu a fost prea greu sa disimuleze, pentru ca tanarul ei iubit visa cu ochii deschisi complet neatent si incapabil sa o observe. In naivitatea lui, era sigur ca in cateva luni vor fi iar impreuna!

Ea... stia deja ca e imposibil.

In timp ce visele lui il duceau peste mari si tari, Tina le pierdea pe ale ei. Rebela din fire dar curajoasa, invatase sa se adapteze noilor reguli si devenise sigura ca nimic nu le mai era de folos, ca iubirea lor era deajuns ca sa supravietuiasca. Dar nu a reusit sa stavileasca elanul iubitului ei si cred ca nici nu a vrut sa o faca, incercand sa isi asume riscul si sa isi traiasca povestea pana la capat.

Si a venit ziua plecarii.

Era o noapte de noiembrie si un vant usturator le patrundea hainele frisonandu-le trupurile firave, inclestate intr-o imbratisare nesfarsita. El... a plecat. Ea a ramas in negura noptii undeva, la periferia Constantei, pierduta printre docuri. Noaptea cetoasa nici nu i-a dat voie sa il petreaca cu privirea. A ramas insa acolo, cu ochii pironiti in intuneric. Cat a stat asa nu mai stia, nici cum a ajuns in gara nu isi mai amintea. Lumea i se prabusise si ultima scanteie de bucurie din viata ei tocmai se stinsese!

Cand a ajuns la Bucuresti, in fata usii camerei saracacioase ce o inchiriase, statea chircit fratele ei. Venise cu un cozonac de la "tanti Maria", bunica mea, si un buchet de crizanteme triste cumparate de el din piata Matache.

- "La multi ani, soro draga. Esti bine? Hai sa faci un ceai si sa mancam cozonacul, ca doar nu o sa lasam nesarbatoriti cei 18 ani. Noroc cu tanti Maria! Abia astept sa imi povestesti cum a fost la Constanta."

Fusese ziua ei si ea habar nu avea . Uitase si Radu, bucuros si speriat totodata de noul ce i se punea inainte, dar cui ii mai pasa de asta? 18 sau 80... ce mai conteaza? Au intrat in casa tacuti.

Fara sa articuleze un cuvant, Tina s-a ghemuit in patul din care ieseau rebele cateva arcuri, si-a tras patura decolorata pe cap si a inchis ochii in dorinta de a adormi, sperand ca la trezire cosmarul avea sa se risipesca.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.