Smart Woman

Cu navetisti? Dar de unde veniti?

"Eu stau la Dridu, doamna, spre Urziceni, si dimineata ii culeg pe navetisti si seara ma intorc acasa tot cu ei."

Ma uit la el, om masiv, cu o burta considerabila. Ciudat, n-am mai auzit de tarani care sa faca taximetrie.

"Da, doamna, eu, nascut, crescut, trait o viata in Bucuresti, m-am mutat la batranete la tara."

"Foarte bine, aveti aer curat, verdeata, nu ca la bloc in Bucuresti."

"Daaa, e bine, dar nici in Bucuresti nu era rau. Stateam pe la Dristor, aveam apartament bun, aveam si pravalie - ca eu macelar am fost doamna, din tata-n-fiu. Doua magazine am avut, eram cel mai bun macelar din Bucuresti. Vedeti inelul asta? E inel de breasla macelarilor."

Un ghiulan cu piatra la mana dreapta - nu-l observasem.

"Si  daca va era bine la Bucuresti, de ce ati plecat la tara? "

"Deh, doamna, ce sa zic? Soarta... Uite-asa, dintr-o data, ne-am hotarat, nevasta-mea si cu mine sa vindem tot la Bucuresti si sa plecam la tara. Daca va povestesc cum s-au legat lucrurile dintr-o intamplare...."

Nu zic ca vreau sa aud, as vrea sa vad: se opreste din povestit?

"Intr-o zi m-a rugat un prieten sa-l duc intr-un sat de pe langa Bucuresti, unde avea el o prietena, sa isi aranjeze niste treburi. Ajungem acolo, aia avea o sora si asta ma prezinta ca as fi vaduv. Eu n-am zis nimic, am lasat-o asa cum a spus ala. Da' desi nu eram un sfant, sora lu' aia nu mi-a placut, nu era genul meu. Am mancat, am baut, am ramas peste noapte acolo, dar nu m-am incurcat cu aia ca, v-am spus, nu era genul meu. Dar am facut greseala sa-i dau telefonul meu, ca mi-a zis ca poate sa m-ajute, sa colecteze animale pentru mine."

Zic in gandul meu: hmm, cui ii vinzi tu gogosile astea cu "nu s-a intamplat nimic"? Dar sa avem rabdare, ca suntem de-abia la mijlocul drumului...

"Si ma trezesc ca suna aia, raspunde nevasta-mea. A intrat la banuieli aia a mea, ca cine e aia care ma suna, ca de unde-o stiu. Geloasa nevasta-mea, si pe buna dreptate, eram cam golan... Da' de data asta, n-avea dreptate, era degeaba, aia ma sunase ca gasise niste animale pentru mine. Si mie mi-a fost nu stiu cum sa-i zic sa nu ma mai sune ca e geloasa nevasta-mea.... M-am dus in sat dupa animale, le-am luat. Si tot asa de vreo 3 ori, cred. La un moment dat, nevasta-mea, care nu putea sa creada ca n-am nimic cu aia, zice ca vrea sa mearga cu mine ca sa luam animalele. Plecam noi si ajungem in satul asta, Dridu, si ne ducem la familia care avea animalele de vanzare. Era o familie de machidoni de pe-acolo, ne-am inteles la pret si am hotarat sa le taiem acolo. In timp ce argatii aia ai lor se ocupau de taiatul animalelor, pe mine si pe nevasta-mea ne invita oamenii astia la masa. Oameni primitori, dar stiti cum sunt machidonii astia?"

Nu dau niciun semn ca stiu.

"Au bani de nu mai stiu de ei, dar tot primitivi au ramas, nu stiu sa se foloseasca de bani. Au  prajit acolo o gaina, au pus branza pe masa si o mamaliga - o masuta din aia mica, rotunda si cu niste taburete in jur - da' n-au pus nici macar o furculita pe masa. Ma rog... Si nevasta-mea le spune ca ce frumos e acolo, ca i-ar placea si ei sa aiba o casuta la tara, cu o gradinuta si niste pasari. Machidonii zic: "Da? Avem noi o ruda care are o casa de vanzare. Poate o vedeti, nu cer mult pe ea. Are si livada, si gradina, e aproape de noi." Eu n-aveam niciun gand cu casa la tara, dar daca a vrut nevasta-mea s-o vedem, hai. Casa era destul de aratoasa, destul de mare, daca nu m-a interesat prea tare, nici n-am tinut s-o vad pe dinauntru. Am plecat de acolo, nevasta-mea in masina a inceput sa ma toace cu casa asta. Pe atunci aveam bani, bani, nu asa! Si apoi, cand e sa fii prost, sa-ti ia Dumnezeu mintile... Ce sa mai... am cumparat casa fara s-o mai vad, fara sa negociez pretul, cat mi-au cerut, atat le-am dat. Si ce plasa am luat cu casa aia! Am descoperit dupa aia ca nu avea fundatie, ca erau peretii putrezi, doamna, am mai bagat inca pe-atat in ea ca sa pot sa stau in ea. Iar nemernicii aia de machidoni - rudele - mi-au golit magazia si gradina. Ca asa fusese intelegerea: iti dau cat imi ceri, dar tot ce-i acolo ramane al meu. Si erau teasc, butoaie, damigene, unelte de gradina, roaba - ca la o gospodarie ca lumea. M-au golit nenorocitii aia, tot mi-au luat! Si apoi, cand sa le ceri socoteala, sar cu totii, ca sunt uniti ai dracului  si n-ai cum s-o scoti la capat cu ei. Ce sa mai, m-au terminat!"

Aveam impresia ca asta nu e tot, ca mai era de povestit.

"Va intoarceti cumva de unde v-am luat?"

"Da, dar nu stiu cat dureaza treaba pe care o am aici."

"Pai nu-i nimic, ma duc si eu ca am si eu o treaba pe-aici prin apropiere, mai beau si eu o cafea si v-astept sa va duc inapoi. Uitati telefonul meu, ca sa ma chemati cand sunteti gata si in 10 minute vin."

"Domnule, bine, dar s-ar putea sa dureze o ora, chiar si mai mult, nu vreau sa va incurc."

"Vorbim la telefon, doamna, si vedem ce facem." Coborand din taxi, ma gandesc ca face o afacere proasta, in timpul asta ar fi putut face niste bani. Dar nu terminase povestirea.....

Tarziu, cam dupa 1 ora si trei sferturi, ma urcam din nou in taxi.

"Pai, sa stiti ca nu am inteles prea bine de ce, totusi, v-ati mutat la tara. Puteati sa stati in Bucuresti si sa aveti o casa de vacanta, pentru vara, la tara."

"Eeeh, doamna, nevasta-mea a vrut. Ca sa termin cu femeile, asa a zis ea ca, daca ma duce departe de Bucuresti, termin cu femeile."

Ceva tot nu-mi iesea la socoteala: daca omul avusese bani, apartament, pravalie, etc. cum naiba de ii inghitise o gospodarie de la tara toata avutia? Dar sunt o persoana discreta...

"Si asa am ajuns la tara, sa traiesc dintr-o pensie de 5 milioane, bolnav ... Si trebuie sa fac taximetrie, ca altfel nu ne putem descurca."

"Da' copii n-aveti, sa v-ajute?"

"Da, avem, doamna, o fata, e in Spania acum, dar nu ne ajuta cu nici un ban. Pai ultima oara a fost in tara acum 4 ani, ca ii expirase pasaportul, si tot noi i-am platit taxele si ne-a cerut si bani de avion ca sa se intoarca. Si dac-ati sti cum am crescut-o! Pai ce n-a avut copilul asta? Ca aveam bani si nu ma uitam, era fata lu' tata. Si-a facut majoratul la restaurant, am inchiriat tot restaurantul pentru ea. Si-acum? Ce sa zic, s-a dus in Spania, ca sa faca rahatul praf! Pai aici facuse Informatica, doamna, si acolo lucreaza in bar, chelnerita. Ca i-am si spus: De aia am bagat noi banii in scoala ta, ca acum sa fii chelnerita in bar? Mai traieste si cu un nenorocit pe acolo, nici n-o da la telefon. Ca vreau sa spun ca tot noi o sunam, ca ea n-ar da un telefon! Si ce s-a suparat, ca de ce-o sunam, ca ce vrem de la ea? Stai, ba, fata, ca vrea ma-ta sa stie ce-i cu tine, ce mai faci si din pensia amarata pe care o avem, da bani pe telefoane la tine. Asta e, doamna, cresti un copil si uite cum te trateaza! Aveti copii?"

"Nu, nu am."

"Mai bine, macar v-ati vazut de viata, nu ati crescut un copil care dupa aia nici nu se uita la dumneavoastra.  Ca i-am zis: bine, ma, dac-ai trimite si tu macar o suta de euro, o suta! Ce-i o suta de euro pentru tine? Da' pentru noi ar conta, ca s-ar aduna la pensia aia amarata si n-ar mai trebui sa fac taximetrie la varsta mea si bolnav cum sunt! N-ai sa vezi!"

Ma uit la el cu compasiune, desi n-arata nici batran, nici bolnav, dar parca poti sa stii? Auzi, ce copil insensibil!

"Ei, eu i-am zis lu' nevasta-mea, daca nu ne da aia afara din casa, sa vezi!"

"Doamne fereste, cum sa va dea afara din casa? Pai nici n-are cum."

"Are, doamna, ca casa de la tara e pe numele ei!"

Raman pe ganduri; s-ar putea, daca se supara, sa le vanda casa.

"Da' cum de e casa pe numele fetei?"

"Asa a zis maica-sa. Am avut si niste incurcaturi, cu niste camatari.... A trebuit sa vand tot, tot si sa plec."

Aoleu, e ceva mai complicat aici....

"Bijuterii... Pai, am avut un kil de bijuterii, nu mi-a mai ramas decat inelul asta si lantisorul asta de la gat. In rest, tot am vandut."

"Vai, dar cum ati ajuns in asemenea situatie?"

"Femeile, doamna, sunt slabiciunea mea. In special am avut una care m-a tocat de bani, eram innebunit dupa ea, ce voia ea - aia faceam. Voia fata la munte, la munte mergeam, la cel mai al dracului hotel. Voia fata masina, masina i-am luat. Da' nu-mi pare rau, a meritat, mi-a placut de ea."

Ahaa, deci o dragoste hormonala, asa, un ultim puseu de barbatie, l-a ruinat si l-a trimis la tara.... Ia uite, se intampla la mai multa lume, nu numai  pe cei mai bogati ii apuca nebunia! Stau, totusi, sa ma gandesc ca saracia te poate apara de faliment - daca nu avea bani, ce-ar mai fi papat gagica aia a lui? Totusi, saracul, a patit-o; si cred ca era si constient de ceea ce i se intampla, dar nu se putea abtine.

"Da, femeile! Da... credeti ca ma pot lasa de ele? Nu, si-acuma am o prietena, ma vad cu ea cand vin la Bucuresti, cu taximetria, ca altfel innebuneam la tara!"