Smart Woman

Dupa ce am terminat liceul nu am facut studii superioare. Nu m-am angajat intr-o firma mare. Nu am gasit reteta fericirii si nici pe cea a bunei gestionari a timpului. In schimb m-am indragostit, am facut un o fetita si, la 21 de ani, am ramas vaduva.

Nu m-am recasatorit. Nici nu cred ca as fi avut timp de asa ceva. Am fost mereu prea prinsa intre disperarea de a pune ceva pe masa si necesitatea de a petrece putin timp cu fiica mea, de a o invata ce este viata, de a-i fi alaturi la primul pas, la prima zi de scoala, inainte de prima tabara.

Cand avea 5 anisori, s-a stins si mama mea si, odata cu ea, ultimul ajutor pe care il aveam. Si ultimul membru al familiei mele in afara de noi. Dar, pentru fiecare noapte in care am adormit plangand, am primit inapoi de la fiica mea zambete inzecite. Am invatat una de la cealalta si am evoluat impreuna.

Pentru ca viata a calit-o mai mult decat am putut s-o fac eu, ca mama, cand a facut 18 ani a considerat ca vrea si ca poate sta pe propriile picioare. A intrat la o facultate buna, cu bursa, din strainatate si dusa a fost.

Intai a zis ca merge doar pe perioada facultatii, insa dupa doi ani era atat de bine acomodata incat a decis sa se stabileasca acolo. Eu nu am putut decat sa ma bucur pentru ea si sa plang pentru mine. Mi s-a rupt sufletul cand mi-a zis ca pleaca si mi s-a imprastiat in mii de bucatele cand mi-a zis ca nu se mai intoarce.

E drept, ea tot insista sa merg si eu acolo. Imi scrie mereu ca ii e dor de mine si ca ma vrea aproape. Si merg, dar numai pentru cateva zile, din cand in cand. Pentru ca stiu ca are nevoie sa se desprinda de mine.

Iar eu, ca sa nu jelesc dupa copil de la 38 de ani pentru tot restul vietii, mi-am zis ca e timpul sa-mi fac propriul meu drum. Abia cand a plecat ea am dat si eu la facultate. Nu stiam ce o sa iasa, dar simteam o nevoie sufocanta de a-mi umple timpul cu ceva, dupa ce ultimii 17 ani fusesera o furtuna continua.

Acum sunt proaspat absolventa si, intre timp, mi-am gasit pe cineva de varsta mea cu care ma inteleg foarte bine. Nu cred in "and they lived happily ever after" asa cum nu cred in retete de succes aplicabile la indigo. Insa pot spune ca am avut o viata grea, dar frumoasa si ca sunt pregatita sa o iau de la capat.

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului UNA de la ING.

Scrie-ne reteta ta de viata asa cum e ea, clasica, amuzanta sau nonconformista, dar perfect feminina, iar UNA de la ING AP te premiaza cu un happybox la alegere: relax & beauty sau un sejur in doi.

Citeste si: 

Lucrurile pe care ti le doresti vin la sine - trebuie doar sa crezi in ele

Timpul a fost mereu provocarea cea mare

Tutoriale pentru inteles femeile