Smart Woman

Este ciudat cand pui un om intr-un mediu nou. Brusc isi ridica garda si rumega aerul, deschide ochii larg si capteaza toate irizatiile obiectelor si mimica oamenilor din jur. Asa si eu, transpirata de atata topaiala prin gara, mi-am dat jos castile de pe urechi si am luat cunostinta de tusea, barfele, mirosurile, plictiselile si nerabdarea oamenilor in drum spre job.

Si deodata in A. se urca EA. Nu stiu cum sa incep sa scriu despre EA. Pentru ca sunt… mica. Prima data m-a fascinat asemanarea izbitoare cu un prieten al meu, un tip bizar (how else?), care bate spre 40, un rocket scientist cu glume calde, prieten cu toti si cu nimeni in particular, mirat de faptul ca o persoana de sex feminin ar putea sa se arate interesata  in felul lui contorsionat si jucaus de a fi.

Asadar, aceasta doamna proaspat uracata in tren, bine trecuta de 40 de ani – judecand dupa pielea mainilor si a fetei, ce se afunda in micronice crevase din loc in loc – beneficia de aceiasi pistrui naravasi ce-i invadau toata pielea aflata la vedere. Fusese probabil blond-roscata in tineretea ei prima, dar timpul ii luase ostatice niste fire din parul ei rebel si le ninsese neinduplecat. M-am bucurat sa constat in ea un aliat ce de asemenea nu isi pomadeaza, indreapta, inbucleste, vopseste sau poate chiar perie claia din cap; “unele lucruri sunt mai bine lasate in pace” este principiul meu, pe care parea sa il fi imbratisat si ea.

Si acum... ce ar fi un chip fara o expresie a fetei? Sau, in cazul asta, ce ar fi o expresie a fetei fara ochii aia? Ochii aia mari, rotunzi, chihlimbarii, a-toate-intrebatori si a-toate-stiutori. Numai la James, amicul de care povesteam la inceput, am vazut ochi din aia. Ochi in care intunericul si lumina exista deopotriva, ochi de cuceritor, ochi jucausi de copil naiv, ochi acuzatori si de acuzat.

Inutil sa spun ca nu era machiata. Totusi, putin ros pe buzele usor arcuite in jos intr-un dispret incipient asupra lumii ar fi inclinat balanta spre o feminitate fatala.

Era imbracata simplu, cu o camasa de in deschisa la culoare, un pulover negru si o esarfa portocalie care, din timp in timp, ii dezvelea o scoica de argint agatata la gat pe un fir de piele.

Nu stiu de ce, dar aceasta femeie a absorbit totul. Toata lumina, tot tremuriciul nelinistii diminetii, toate chipurile celorlalti calatori indesati in tren s-au topit intr-o mare pufoasa asternuta la picioarele EI. Era atat de maiestuoasa in indiferenta ei incat chiar iscodelile mele vizuale nu au oprit-o din a ma privi fix si apoi a-si vedea de lectura si telefonul ei mobil demodat.

Am fost atat de vrajita de existenta ei in capsula aceea temporala a trenului incat, de indata ce m-am dat jos, am scuturat capul sa ma dezmeticesc si apoi am dat buzna la birou sa scriu. De unde vin astfel de oameni?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.