Acasa | Articolul tau | Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

 SHARE  

Adaugat in 10 ianuarie 2017

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Masina

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

De vreo trei ani locuim în Tampa de Sud, o zonă considerată rezidenţială (deşi nu arată neapărat a rezidenţială, cu excepţia câtorva case de cocalar, în care poţi să-ţi faci stadion în sufragerie), aşadar o zonă liniştită şi cu o rată a criminalităţii aproape de zero (se verifică online, dacă vrei să ştii unde te muţi...). În afară de un individ timid, cu mască de ski şi rucsăcel, care a furat cu eforturi bicicleta vecinului, n-am avut aventuri care să mă oprească să ies la plimbare în mijlocul nopţii.

Recent, însă, pe la amiază, într-o sâmbătă surprinzător de răcoroasă, singur acasă, aud nişte urlete guturale, pe diferite voci, fragmente de cuvinte şi gândul mă duce imediat la televizorul vecinului de deasupra şi-l vizualizez pe canapea, cu o bere, uitându-se la un film de acţiune; nu dau prea mare importanţă, trimit doar un gând paşnic către el (ce ai, eşti surd, vită? dă mai încet, că nu eşti singur în pădure...) şi mă duc lângă geamul de la dormitor să ud o aloe din ghiveci, ca să mă laude Jenn că am grijă de plante. Arunc o privire pe geam şi înţepenesc! Cinci indivizi (disting unul cu plete şi doi cu tatuaje multe pe picioare) se fugăresc cu leviere şi bâte de baseball în jurul unei camionete (un pick-up truck de care îşi iau americanii ca să aibă pe ce să consume benzina); unul dintre ei (cu nasul spart şi un ochi umflat – am văzut ceva mai târziu) sare pe capotă, sparge parbrizul cu levierul, camioneta dă în spate, mai ies de undeva doi domni fluturând obiecte contondente (şi pe care-i identific ca fiind vecinii mei respectabili), camioneta se suceşte prin parcare în faţă şi în spate, face o întoarcere din trei mişcări, indivizii se aruncă din mers în spate şi totul se linişteşte... Mă uit, încă şocat, înspre parcare şi observ că o maşină este întoarsă ciudat, în diagonală cumva, are o lampă spartă şi se vede clar că spoilerul este înfundat...; desigur, nu trece mult până să-mi dau seama că e maşina mea... Incredibil; ies afară agitat şi totuşi precaut – mai mulţi vecini, toţi cu telefoane în mână, mă privesc cumva cu milă şi-mi indică prin semne cu capul să mă uit la dezastru. „Am sunat eu la 911” zice ferm o domniţă care nu răspunde niciodată la salut, „ajung imediat”. Cel cu ochiul umflat şi cu nasul însângerat vine lângă mine:

A ta e maşina? Să vii la mine să-ţi spun cine-s ăştia! Îi ştiu eu, îs prietenii mei, stau aici, în spate, pe Hubert.

Aha, prieteni zici... Dar tu unde stai?

Păi, m-am mutat aici ieri, la 216 şi-au venit ăştia să mă bată că l-am bătut eu pe unul dintre ei azi noapte. „Bine-ai venit, animală”, zic în gând, imaginându-mi brusc cam cum o să arate viitorul complexului de apartamente avându-l pe ăsta vecin...

Băiatul pleacă spre apartament să-şi lipească nasul cu ceva şi eu aştept să vină poliţia, să văd ce urmează... Mă uit la maşină – lampa din dreapta spate spartă, spoilerul înfundat... Mă duc şi caut preţurile pe Amazon; nu e mult, 35 lampa şi spoilerul se poate repara uşor, că e din plastic, e doar înfundat, nu crăpat şi vopseaua, surprinzător, e intactă. Trece vreo oră, poliţia nu a venit încă. Mai dau eu un telefon la 911.

Nine one one, what’s your emergency? (mă emoţionez o clipă, e exact ca-n filme!)

Îi descriu rapid situaţia.

Şi în ce direcţie au plecat?

Pe Wallcraft.

Wallcraft Vest sau Est?

La stânga. Walcraft şi Manhattan.

Domnule, Vest sau Est? (vocea devină fermă şi iritată)

Mă zăpăcesc complet, mă uit unde e soarele, ce oră e, îmi vine brusc în cap imaginea lui Nicu, colegul meu de geografie din Iasi şi îmi amintesc că dimineaţa e mult soare din direcţia în care au plecat ei.

Est!

Şi când s-a întâmplat asta?

Păi, să tot fie cam o oră...

Şi acuma se sună?! (şoc, disperare şi revoltă în vocea ei)

Păi, au sunat vecinii, şoptesc eu vinovat...

Bine, aşteptaţi echipajul.

Mulţu... (închide brusc).

Peste vreo alte 40 de minute, apar două maşini de poliţie. Amândoi ofiţerii afară, cu priviri vag plictisite.

Ştii cumva a cui e maşina lovită?

Da, a mea, mă bucur că aţi ajuns...

Bine, aşteaptă că vin imediat băieţii.

Aşa, bun, mulţumesc.

Îmi aprind o ţigară şi aştept să văd ce urmează; trebuie oare să depun o plângere, îmi dau ei ceva şi rezolv direct cu asigurarea? Brusc, îmi dau seama că nu înţeleg:

Auziţi, la cine vă referiţi când spuneţi că vin băieţii?

Băieţii cu bătaia, care ţi-au lovit maşina. Vin imediat, să ajungeţi la o înţelegere.

Cum adică, să negociez eu cu ei?

Da, dar stai fără grijă că suntem noi aici! (păi, îmi vine să întreb, şi staţi amândoi cu mine tot restul timpului cât mai locuiesc eu aici?). Nu era de ajuns că a fost ditamai bătaia în parcare, acuma o să ştie şi „băieţii” cum arăt şi unde stau, plus că cică suntem vecini... minunat... Auzi, să negociez cu ei....

Peste vreo cinci minute intră în parcare un Mustang cu culori schimbătoare, ba verde ba mov, opreşte lângă poliţie şi coboară din el cei patru: 23-25 de ani, masivi, fioroşi, sprâncene încruntate, poziţie agresivă – braţele înfoiate pe lângă corp, spatele aplecat înainte ameninţător. Poliţiştii stau literalmente cu braţele încrucişate, cu ochelari de soare tip oglindă şi urmăresc toată scena cu interes.

Nu mai am timp să calculez o apărare şi un plan de acţiune şi merg pe instinct. Îmi umflu pieptul ca pentru a înfrunta gloanţele duşmanului, întind mâna, zâmbesc larg şi spun voios:

Salut, Andrei mă cheamă!

Intersant. Tipul spre care m-am îndreptat, evident liderul, pare debusolat de atitudinea mea prietenoasă, încruntarea se dizolvă puţin:

I’m sorry, sir...

Eu sunt şi mai debusolat de scuzele lui dar continui să vorbesc încrezător, ba chiar mă şochez cu ce fac mai departe: îl bat pe spate prieteneşte, şi râd cu toată gura:

E, lasă că nu-i aşa grav... Hai să vedem cum rezolvăm repede, că n-are sens să... (orice, numai să scap repede din situaţia asta...)

Păi băiatul să vă dea asigurarea şi gata. Noi facem procesul verbal, intervine un poliţist.

Individul – hispanic, îmi dau seama, că am avut timp să-l studiez puţin – mă trage mai la o parte, se întoarce cu spatele la poliţişti şi mârâie:

Nu vreau să facem prin asigurare. Cash. Cât vrei? Ezit, că m-a luat prin surprindere şi nu ştiu ce să fac... Ceilalţi trei fac literalmente cerc în jurul meu şi se uită fix la mine. Instinctiv, să mai câştig ceva timp şi încercând să detensionez puţin situaţia, râd tare şi nonşalant:

Mă băieţi, nu vă uitaţi aşa urât la mine, că nu pot lucra sub presiune! Toţi patru râd, eu mă simt încurajat şi continui, forţându-mi norocul:

Vezi, nu sunteţi prea ospitalieri! Aşa primiţi voi musafirii europeni în America?

Băieţii râd şi mai tare, mă întreabă de unde-s, „Romania?! Wow! E departe, nu?!”, „Da, Europa de Est”, „Mişto, şi de cât timp eşti aici?” - conversaţia e fluentă, ca între vechi prieteni, toţi suntem mai relaxaţi, poliţiştii urmăresc impasibili toată scena.

Ce zici de 200 de dolari? schimbă brusc direcţia şeful. Mă uit spre poliţişti:

Se poate să rezolvăm aşa, între noi?

Cum vreţi voi, numai să ştim să nu mai scriem procesul verbal pentru asigurare.

Rezolvăm pe loc, decid eu să scap repede, individul scoate un portofel absolut bucşit de bani, alege patru bancnote de 50 şi zice că dacă o să fie mai mult să-l sun că-mi mai dă. Nu-mi dă numărul de telefon, îmi strânge mâna, îmi mulţumeşte că am rezolvat rapid, se întoarce pe călcâie şi toţi fac cerc în jurul poliţiştilor, să rezolve probleme evident mai presante, cum ar fi nasuri sparte, ochi umflaţi şi fugă de la locul infracţiunii sau ce-o fi aia...

Spoilerul s-a rezolvat impecabil cu apă fierbinte (sărumâna, Youtube), lampa a fost 35 de dolari, aşa că mi-am luat şi telescoape noi dacă tot mi-au rămas bani...

Pe băieţi nu i-am mai văzut de atunci, vecinul cel nou a fost evacut în aceeaşi zi pe motiv de violenţă şi trafic de droguri (ceea ce ar explica Mustangul şi portofelul cu bani) şi Tampa de Sud a revenit la normalitatea ei paşnică.

Le povestesc întâmplarea prietenilor noştri şi Daniela zice gânditoare:

Eu de zece ani de când stau aici nici n-am văzut nici n-am auzit de aşa ceva... Nu ştiu cum ai tu aşa o karma; cred că atragi intenţionat întâmplările astea, ca să ai ce scrie...

Neavând altă explicaţie şi cum nu cred în blesteme, încep să bănuiesc că are dreptate...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: A.D.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

30271 citiri

18 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Calatorii

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Turism. Asta fac mai bine decât noi. M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2 Mai, visele de aur ale vacanțelor românești de litoral.

Articolul tau

Hai Simona!!!

Hai Simona!!!

Da, știu că tocmai a pierdut un meci și înfrângerea a fost rușinoasă. Suntem cu toții dezamăgiți, dezumflați, reveniți cu picioarele pe pământ. Ne reamintim că e mică, n-are forță, nu știe să pună o scurtă sau un lob și mai ales că-i labilă psihic.

Good to know

 Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

De-a lungul anilor, vaccinurile care ajută la protejarea copiilor împotriva bolilor infecțioase precum rujeola și oreionul au salvat sute de mii de vieți în S.U.A. și au împiedicat milioane de spitalizări, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), conform consumerreports.org .

Familie

”Ești prost! De ce ești prost?”

”Ești prost! De ce ești prost?”

Vă rog să-mi promiteți doar atât: că dacă vreodată, în orice fel de circumstanță, voi ajunge să-mi jignesc copilul, să mi-l iau în ”caterincă”, să-l ridiculizez, să-l reduc la zero și să-mi bat, efectiv, joc de el și de viața lui, să mă luați și să mă bateți cu pietre în piața publică. la Obor!

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Familie

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

Videoclipurile pentru copii sunt printre cele mai vizionate conținuturi din istoria YouTube, astfel ca oamenii de știință, producătorii de filme video și comercianții se străduiesc să descopere ce îi face pe tinerii spectatori atât de obsedați de ele.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.