Smart Woman

Sunt preocupat de tema avortului, a respectului vieţii. Sunt ani de când port şi răsucesc gânduri şi argumente despre acest subiect. Prea repede însă, o analiză a avortului este asumată ca o critică personală, ca imixtiune în capacitatea şi dreptul de a alege. Pe această parte, discuţia nu are succes, sau este foarte clară: este evident pentru toată lumea că poţi să faci orice, dacă vrei (poţi face acest lucru, ai această libertate).

Observaţia aceasta nu este însă suficientă pentru a trage o concluzie despre chestiunea avortului.

Exclud baza religioasă a discuţiei despre avort, cel puţin în acest articol. Calea logică, dar şi apelul la platfoma general acceptată a "dreptului la viaţă, libertate şi siguranţă", coroborate cu recentele descoperiri medicale, îmi par o abordare mai potrivită.

1. Calea logică: pentru existenţa unei linii, avem nevoie de două puncte: a şi b. Linia este viaţa. Începutul vieţii biologice (atenţie, nu vorbesc de suflet, de calitatea de persoană) este punctul a - momentul concepţiei, după cum ne învaţă ştiinţa medicală. Punctul b este moartea.

Tot în chenarul argumentului logic poate să intre şi teoria etapelor de dezvoltare. Nu pot avea momentul b de dezvoltare, dacă nu există momentul a. Copilul de 10 ani nu poate exista dacă nu a existat copilul de 9 ani, şamd până ne întoarcem la acelaşi moment al concepţiei.

2. Calea platformei larg acceptate a dreptului la viaţă, libertate şi siguranţă, ca drepturi fundamentale ale omului. Avem însă o problemă: primul drept este dobândit odată pentru totdeauna, şi încetează odată cu moartea, pe când dreptul la libertate este exercitat. Însă nu din primul moment. Nu din uter, şi nici la un an.

Libertate - şi nu exprimarea dorinţelor sugarului - este totală atunci când este asociată cu cunoaşterea faptelor şi conştientizarea consecinţelor, înainte de a acţiona. Ori, ca să-şi poată cineva exercita dreptul la libertate, trebuie să ajungă în acel stadiu. Ştim că dreptul la libertate este inalienabil, nu ne putem asuma să alegem noi în locul altuia. Deci, subiectul trebuie să ajungă la stadiul exercitării libertăţii, ca să poată alege liber.

Rolul părinţilor este de a-şi duce copiii până la vârsta la care pot să facă alegeri proprii. Din momentul respectiv, cel puţin educaţia putem spune că se apropie de sfârşit, chiar dacă părinţii şi copilul continuă colocatarea, din motive economice sau de altă natură.

Or, avortul se interpune dreptului la libertate: subiectul care este avortat nu va mai putea ajunge, conform logicii etapelor de dezvoltare, la momentul b în care va putea să aleagă, fiincă i-a fost întreruptă evoluţia dinspre punctul a (momentul concepţiei) spre momentul b (al exercitării libertăţii) prin avort.

3. Calea recentelor descoperiri medicale vine să confirme, în opinia mea, teoria etapelor de dezvoltare: punctul b este precedat de punctul a. Repet: nu discutăm despre suflet sau persoană sau drepturi, încă. Ştiinţa medicală ne spune că odată pornit ceasul vieţii (momentul concepţiei), ne aflăm pe linia vieţii (de care am vorbit la punctul 1), deci am trecut prin punctul a, care în mod invariabil va duce la punctul b, adică momentul în care subiectul va putea să-şi exercite dreptul la libertate.

Este lipsit de relevanţă să observăm (pe bună dreptate, de altfel) că în viaţa intrauterină, fătul nu-şi poate exprima dreptul la libertate, motiv pentru care poate fi avortat. Fiindcă la fel putem spune despre un copil de 1 an, de 2 ani: nu poate să aleagă. Revin la diferenţa dintre libertate/alegere, şi exprimarea unor dorinţe/nevoi: sete, foame, somn etc. Acestea din urmă nu ţin de libertate şi de alegere.

Scurtă interpretare sau reaşezare a celor de mai sus. În primul rând, sunt prea puţin interesat de faptele personale ale lui x sau y în privinţa avortului. Am discutat aici despre un fenomen în sine, despre raportarea noastră (la nivel teoretic) la ceea ce ar putea constitui o încălcare de drepturi fundamentale.

Doi: în susţinerea dreptului la viaţă din momentul concepţiei, am exclus argumentele de tip religios/spiritual, şi am făcut apel la argumente de tip logic, juridic, medical, pentru care platforma de acceptanţă (sau de înţelegere a argumentelor, măcar) este mult mai mare. Este evident, chiar şi aceste argumente pot fi înlăturate, dar mi-aş dori să fie făcut acest lucru pe aceeaşi cale, a argumentului, nu a resentimentului.

Un efort pe care rareori îl observ în astfel de discuţii este detaşarea de sintagma "e viaţa mea, fac ce vreau cu ea". La o analiză mai atentă, ajutaţi fiind şi de descoperirile recente ale medicinei, s-a stabilit că momentul concepţiei reprezintă un început de nouă viaţă, evident în formă primară de dezvoltare (iarăşi, excludem aici discuţia despre suflet/persoană etc).

Or, acestea fiind noile date ale problemei, propun o detaşare de sintagma de mai sus, pentru a integra noua realitate. Care, oricum, are un cu totul alt capital genetic decât cel al mamei (este altceva, altcineva). Deci, nu mai putem discuta despre un ovul fecundat, la fel cum discutăm despre mâinile noastre, despre corpul nostru.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.