Acasa | Familie | Băiatul meu are părul lung. Dragi oameni buni, vedeți-vă de treabă!

Băiatul meu are părul lung. Dragi oameni buni, vedeți-vă de treabă!

 SHARE  

Adaugat in 21 ianuarie 2019

Băiatul meu are părul lung. Dragi oameni buni, vedeți-vă de treabă!

Baiat. Foto: pixabay.com

Copilul meu a decis, acum un an și ceva, să își lase părul lung. Am un copil băiat, care băiat a decis că vrea să experimenteze și asta. Nu i-am interzis. Întâi și înainte de toate, am ținut morțiș să-i explic mai bine ce înseamnă păr lung.

Am vorbit din experiență.

I-am spus că nu e așa de simplu cu întreținerea, că trebuie spălat, șamponat, uscat, aranjat. Nu să-și facă cine știe ce coafură, dar știți și voi cum e când adormi cu părul ud și te trezești gata să speli podeaua. Cea mai mare lehamite legată de părul lung e asta: să-ți stea ca fibrele din mop când ai nevoie să ieși din casă. Și să ți-l aduni într-o coadă și știți cum e să-l prinzi când e în toate direcțiile… Ești, de fapt, ca un mop strâns în storcătorul găleții. Ceva oribil, vă zic!
Eh, copilul meu, după ce m-a ascultat, mi-a răspuns foarte calm că vrea păr lung. Cu orice preț! Va fi nevoie să piardă timp să și-l usuce? Aia e, își acordă timp! Ba chiar mi-a zis că și-l va aranja să-i stea mereu bine. Bine, mă, îmi venea să-i zic, la 8 ani și eu aveam timp și de păr și de toate nebuniile.

La vârsta lui, eu mă și tundeam singură.

Până pe la vreo 10 ani așa, când am exagerat la breton și am fost nevoită să port o căciulă tricotată din aceea cu bobițe, care se leagă sub barbă (că numai din acelea purtam, cu altele ”mă trăgea curentul” la urechi), până mi-a crescut la loc bretonul. Când începea școala, aveam breton decent și mă bucuram să umblu cu pletele-n vânt după ce îmi fiersesem capul o vară întreagă cu tichia tricotată de mamaia.
Bun. Și a trecut timpul și părul băiatului meu creștea frumos, sănătos și viguros. Și ca un mop! Ca un mop nou, frumos, aranjat, dar un fir gros și un păr des de părea căciula lui Axinte de la Vacanța Mare. Până i-a mai crescut nițel, când avea lungimea aia intermediară, de nu stătea nicicum, a fost o perioadă nu tocmai frumoasă pentru noi. Câteva luni mai târziu, descopeream bandanele. Mare minune!

Copilul își spăla părul, și-l usca cu feonul și avea grijă de bandane.

Azi așa, mâine așa, mai ieșeam și prin lume. N-a trecut mult timp, nu i-a trecut bretonul de nas, că a început lumea să-l abordeze: ”Dar de ce nu te tunzi? Dar ce ești tu? Tu ești fetiță? Dar băieții sunt frumoși cu părul scurt! Dar erai frumos cu părul scurt!” etc. Apoi, către mine: că de ce nu-l tund, că nu e după el, că e după mine, că îl las să se facă de râs, că se chinuie, că eu trebuie să-i explic, că nu poate să facă chiar ce vrea el și multe altele. Am ținut piept cât de bine am putut! Onorabil, aș zice. Adică, la un moment dat, nici nu mai auzeam. Îmi activasem în urechi filtrul ”câini latră, ursul trece” și aia e. S-a închis la non-stop.

După ce părul i-a mai crescut puțin, am atins etapa următoare.

Aceasta ar putea fi intitulată simplu ”Hei, fetițo!”. Începuse lumea să i se adreseze așa. Și pe la locurile de joacă era problema asta. Mai toți credeau că e o fată care se poartă băiețește. Invers, nu. Că e un băiat care are părul lung ca o fată, nu, nimeni nu se gândea.
Am cedat nervos, în schimb la ultima tunsoare (că s-a mai și tuns între timp, doar de întreținere). A fost nevoie de niște retușuri, niște nivelări, să arate și el bine. De regulă, se tundea la un tip de la un anume salon. De câțiva ani, el avea frizerul lui. Ei bine, acest frizer a plecat din țară acum câteva luni și ne-a lăsat de izbeliște. Îl locul lui este acum o doamnă, la un 40ish de ani, tunsă scurt a la anii 90 (am eu așa… o nevoie să specific asta).
I-am explicat ce vrea copilul, i-a explicat și copilul mai bine decât i-am explicat eu (nu era nevoie decât să-l niveleze puțin la spate) și am fost convinsă că se apucă de treabă. Dar ea s-a întors către mine, blocată:
– Deci îl iau scurt peste tot, da? și mi-a făcut cu ochiul.
Nici nu mi-am dat seama ce vrea să zică.
– Îl fac scurt, da?
Am sărit ca arsă:
– Nuuuu, îl faceți exact așa cum am zis și eu și cum a zis și el!
– Serios?
– Da.
Deja mă gândeam că poate ar fi momentul să plec, dar cum nu aveam atunci tocmai dispoziție de circ, am zis să fiu mai explicită.
– Da, îl luați exact așa, el vrea părul lung și trebuie numai puțin aranjat.
Bine că am fost eu calmă și am explicat.
– Sunteți sigură că nu vreți să vi-l tund?
Printre dinți am zis un ”Da” și asta a fost ultima mea contribuție la conversație.
A urmat un monolog lung al doamnei din care am auzit cum nu e bine ca băieții să aibă părul lung, cum părul lung e pentru fete, cum părul lui e dificil și des și firul gros și e greu de întreținut, cum e greu și chinuitor să-ți speli părul, cum îți e cald cu părul lung și cum un băiat nici nu mai e băiat dacă are părul lung.
Dar ”băiatul care nu mai e băiat” pentru că are plete a avut grijă să îi spună că el este și rămâne băiat, deși are părul lung, că nu scrie nicăieri că băieții nu au voie, că el și-l spală și are grijă de el și că știe și câteva fete care îl invidiază pentru podoaba capilară. Pam-pam.

Când am ieșit din frizerie, doamna își făcea cruce că eu chiar îl las și sunt de acord cu așa infracțiune.

Nu numai că sunt de acord, dar îl și ajut cu sfaturi, cu elastice de păr, cu codițe, cu sampoane, cu bandane și cu tot ce se mai poate. Pentru că asta simt eu că ar trebui să fac: să-i fiu alături în orice alegere face și să-l iubesc oricum ar fi el: gras, slab, cu părul lung sau scurt. Și pentru că mai cred eu că înțeleg copiii că sunt iubiți necondiționat!



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

11923 citiri

26 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.