Smart Woman

Este drept, biblioteca o tin acasa, doar cunoscutii care imi calca pragul o vor cunoaste cu adevarat, pe cand la dispozitivul subtirel vor trage cu ochiul multi in metrou ori prin parc. Are capacitate mare de stocare asa zisa tableta, dar trebuie sa fii pregatit sa o alimentezi, altfel te trezesti ca esti in varf de munte, doar tu cu ea, si nici nu te baga in seama.

Si mai este si intrebarea: sunt pregatit cu adevarat sa-mi iau pe viata un e-reader? Momentan nu are decat e-ink alb-negru, iar in unele cazuri mi-as dori cu disperare ca revistele si cartile cu schite sa aiba culori. Asadar, ce fac eu cand vor aparea noi modele? Ma voi uita la dispozitivul meu, noaptea, cum se odihneste pe noptiera, iar gandul imi va zbura in cel mai tradator mod la un dispozitiv color, cu aplicatii noi?

Iar daca aleg biblioteca tocmai pentru ca e-book readerele actuale nu sunt perfecte, lucrurile ar putea fi mult mai grave. Afectiunea pentru ea va fi mult mai adanca. Vom avea carti impreuna, pe care ea le va proteja cu atata grija. Insa intr-un final stiu ca se va asterne praful peste tot, ea se va umple pana la refuz si nimic nou ne na va mai lega. Iar peste ani si ani, cand ea va fi o prezenta in casa mea dar nu si in gandul meu, si va aparea un dispozitiv cu e-ink color, inima mea va fi rupta in doua. Poate nu din cauza bibliotecii cat de dragul cartilor.

Voi ramane cu ea, asa prafuita cum este? Sau voi alege calea cea grea, despartirea, si stigmatizarea tuturor. Cand o vor vedea in fata usii, parasita in vant si ploaie, toti vor sti. Iar cand ma vor vedea cu noua tableta, toti ma vor acuza ca am dat cartile la anticariat si ma vor barfi. Am dat traditia pe tehnologie, vor spune. Mai mult, ar putea jura ca am facut pre-comanda cu mult inainte sa scot in strada biblioteca.