Smart Woman

- Da' mai lasa-l in pustii de balcon, ati stat cu el asa 30 de ani, mai stateati cativa. Mai bine va duceti si voi in vacanta macar 5-6 zile. Stii ca sunt programele astea acuma -  in care de la 1 septembrie stai 5 zile la mare sau in statiune cu cateva milioane de lei. Si voi oricum nu sunteti pretentiosi nici la mancare nici la conditii. Ca si asa n-ai fost niciodata la mare…

- Ei, mama, si la mare ce faci: mananci, bei si te intorci acasa si tot nimic n-ai.

Acesta este un fragment real dintr-una din multele conversatii telefonice dintre parintii nostri si noi. Au muncit o viata, ne-au tinut la scoala, la facultate, ne-au trimis in tabere, ne-au cumparat prima pereche de blugi cu ultimii bani din casa, si… n-au fost niciodata in vacanta. Concediile lor inseamna fara exceptie: zugravit casa, pregatit muraturi, pregatit toate cele pentru sarbatori.

Nu stiu cum e un hotel si nici ce inseamna all inclusive. Nu inteleg de ce ar da cineva bani ca sa stea trantit toata ziua pe un sezlong la plaja.

Anul acesta, prin mai, am inceput si noi sa ne cautam vacanta de vara. Google, agentii, oferte. Suntem o familie normala, avem un copil mic si un venit rezonabil (de salariati). Am gasit in final o oferta de o saptamana asa cum ne doream: mare, confort etc.  In toata febra alegerii, elementul principal era copilul - cum sa-i fie lui mai bine: sa fim aproape de plaja ca sa nu obosesca pana acolo, sa avem all inclusive ca sa facem fata la mofturile culinare ale piticului nostru fara cheltuieli suplimentare, sa fie liniste etc.

Brusc am avut o revelatie: toate alegerile care ma faceau fericita erau de fapt legate de fericirea altcuiva -  a copilului meu, si, intr-o clipa de egoism, am dorit sa multiplic acest sentiment de fericire exagerata.

- Cum ar fi daca ne-am lua si parintii la mare?

Si atunci a inceput nebunia: cheltuiala pentru 7 oameni e diferita fata de cea pentru 3, si noi nu ne permitem chiar orice… dupa inca o luna am gasit oferta perfecta: ne permiteam conditii bune pentru o saptamana la mare pentru toti. Atunci i-am sunat si le-am spus. Le-am simtit emotia din glas, si nerabdarea care crestea in ei cu fiecare zi care ii apropia de prima vacanta din viata lor.

- Ce sa-mi iau la mare? Sa cumpar de aici fructe? Poate sunt mai ieftine…

Sa iau prosop? Sa iau haina de piele sau geaca de fas? Sa-mi iau pantofii? Dar, nu ar fi mai bine sa nu mai mergem si noi, ca va incurcam, mai bine lasa nu mai cheltuiti banii si cu noi etc. Am fost la plaja, ne-am dat cu crema, am jucat fotbal cu cel mic, am facut baie, am iesit seara la terasa, ne-am dus in parcul de distractii, am stat la terasa la povesti.

La mare am fost, a trecut si acum stau cu sotul meu si ne uitam pe poze si suntem de acord ca a fost cea mai frumoasa vacanta a noastra de vara.