Smart Woman

Acum e vară, caniculă. Ziua ținem ferestrele închise și noaptea le deschidem larg să intre răcoarea nopții. Răcoarea nopții și lătratul unui câine, câinele vecinilor mei. E un câine care nu doarme noaptea, a suferit probabil traume majore în cățelăndrie, și care latră fără pauză, cât ține întunericul, până când ne dă deșteptarea cocoșul acelorași vecini. Lucrează-n ture. Ziua închidem termopanele, dar cât sunt ele de TERMOpane căldura tot răzbate, la fel ca și miorlăitul unei pisici în călduri. Știți cum face o pisică în călduri? Frateee!!! Avem o pisică pe scară, neagră, adevărată, pisică de pisică, zici că-i un pui de pumă. După cum vedeți, vecinii mei iubesc animalele, cei de peste gard au cățel si galinacee, iar noi, toată scara unui bloculeț, avem o pisică. Dorina, profesoara de la parter, o iubește cel mai tare. Nu atât de tare cat s-o țină in casa, dar suficient cât să nu ne părăsească. În semn de recunoștință felina îi păzește adesea ușa, tolănindu-se pe preșul de la intrare.

Nu zicea Dorina că o s-o castreze?, mi-am întrebat vecina de la parter, pe Alina cea cu muți copii.
Pai a castrat-o, adică a sterilizat-o, acum doua săptămâni.
Si atunci de ce mai miorlăie in halul asta?
Nu miorlăie ea, sunt motanii disperați ca au pierdut o bucățică așa de buna.  

Ei ca să vezi ce-înseamnă puterea obișnuinței!

      Eu am ceva bănișori, mi-s frumoasă, sexi, deșteaptă, tinerică (n-am decât douăzeci si opt de primăveri), sunt ca sa zic așa, una la o suta de mii; spun asta pentru ca urăsc ipocrizia iar modestia nu-mi pare deloc o virtute. Si …m-am gândit sa investesc ceva bani într-un teren de 1300m situat la cinci minute de oraș. Alături de mine a cumpărat o amică, care s-a grăbit sa-și tragă utilitățile: curent, apa, si … atât, pentru că gaz nu-i prin zona. Pentru asta trebuie sa ai semnătura vecinilor, in teorie o formalitate, in fapt, un calvar. Ei, vecinii, nu vor să fie răi, adică dacă ei au curent de ce n-ai avea și tu, dar sunt. De ce? De-ai dracu. Uite așa vrea mușchiul lor. Ba că să le plătească gardul, să aducă și ea două camioane cu pietriș, de ce umblă în costum de baie atunci când trebăluiește pe proprietatea ei, de ce aia, de ce ailaltă. S-a milogit sărmana femeie de fiecare-n parte, i-a pupat în cur, s-a pocăit în fața lor, a promis că nu mai face ... umilință totală. Într-un final i-a dus la notar și au semnat. Eu-i împușcam pe toți. După ce voi face un picnic cu fetițe și băieți în costume de baie, muzică și tot tacâmul, îl vând.

Da, asta-i România! Buna, rea, asta e.

Si eu as vrea ca anumite chestii, lucruri, situații, obiceiuri, sa se schimbe, sa luam ce-i mai bun de la nemți, de la japonezi, etc., și în cele din urmă sa devenim un popor perfect, dar credeți voi ca așa ceva e posibil?

Nu sunt de mult în țară, unde credeți că fusei? În Canada. Mi-am vizitat fratele care stă într-o casă superbă pe malul lacului Ontario, în St. Catharines, un oraș cam cât al meu, peste o sută de mii de suflete, nu departe de Toronto. Nu vreau să vorbesc de autostrăzi, iarbă tunsă și altele la fel, le știm cu toții și chiar dacă nu le-am văzut cu ochii noștri ni le putem imagina. Vreau în schimb să vă povestesc o pățanie.

 Din-vale de casa lu’ frate-miu se-ntinde lacul și un parc, un parc imens doar cu copaci și iarbă, din loc în loc sunt bănci și câte-un rond cu flori. Pe lac sunt cârduri de gâște și rațe sălbatice, cârduri, nu glumesc, pe care nu s-a gândit nimeni să le mănânce pe varză. Încă. Din decembrie însă se va da liber la vize, și cum iernile sunt grele în Canada ... mai vedem. Mergeam cu maică-mea prin parc, eram aproape de ieșire și mi-a arătat o pasăre, un fel de pițigoi cu penele colorate în negru și roșu, nici acum nu știu ce pasăre e aia. Pasărea era pe iarbă, se plimba, și ca să-mi arate cât e de frumos colorată se apropie de ea și-o ușuie să-și ia zborul. Pițigoiul ăla ciudat dă de câteva ori din aripi după care se așeză iar pe iarbă. Nici că apucai să zic ceva că aud din stânga o voce supărată:

- Why did you scare the little bird? Era o namilă în pantaloni scurți pe la șaizeci și ceva de ani, puțin cocoșat.

- We just wanted to see its plumage colors, am bâjbâit, ușor speriată,  luată complet prin surprindere.

- Eeeahhh, good point, zice el cu sarcasm. Ce dracu credea, că vrem s-o mâncăm?

Da. Asta-i Canada! Greu de crezut, nu?

Acum vă întreb: i-a învățat guvernul să facă asta, școala, e din cauză că mănâncă salam bio, sau că au autostrăzi? Nu. Așa sunt ei, cum nu suntem noi și nici nu vom fi vreodată, orice-am face. Și atunci de ce să ne chinuim să fim ca ei? De ce nu încercăm să fim ca noi, dar să trăim mai bine, civilizat, într-o democrație românească, o democrație ORIGINALĂ. Da, am subliniat ”originală” știu că sintagma e luată în derâdere, dar mie îmi pare OK. Vă mai amintiți cum au încercat rușii să ne facă comuniști? Ei bine, nu vom fi nici americani, no way! Trebuie să facem legi care să poată fi aplicate românilor, să-i ajute și nu trebuie să le punem în cârcă mai mult de cât pot duce. Legi pe care ar fi bine să nu le schimbăm din două-n două săptămâni. Legi care ar trebui făcute alături de sociologi, psihologi și alții ca ei, de o societate secretă, de securiști, de francmasoni, de cine vreți voi, dar nu de parlament. La noi chestia asta cu parlamentul și alegeri democratice nu funcționează. Se fac în curând treizeci de ani și nu facem decât să cădem din lac în puț, din rău în mai rău. Toată democrația asta importată din vest pe stomacul gol și nemestecată e un circ de proastă calitate, nu ni se potrivește. Tot ce facem e să trăim de azi pe mâine, nu avem un proiect de țară, o strategie, de ceva timp nu mai avem nici armată. Nu suntem în stare să facem o stradă, un pod, un sistem de irigații. DNA-ul funcționează cu motoarele turate la maxim și ... se fură în continuare mai rău ca pe vremea lui Caragea vodă, am rămas și fără păduri. Cică suntem apărați de NATO și cică avem tratate, vă reamintesc că la fel aveam și înainte de primul război mondial. Hârtiile sunt făcute să fie rupte. Americanii vor fi totdeauna aliații britanicilor, dar noi nu vom fi aliații lor decât într-un anumit context, unul care să le convină. Nu știu ce să spun, sunt mulți români prea proști pentru a fi lăsați să voteze. Să facem ca votul a o mie de proști să valoreze cât al meu, asta e doar un exemplu. Cărtărescu ar putea fi contrabalansat de alți cinci sute de tâmpiți, alt exemplu. Ceva trebuie schimbat. Nu dictatură, că am avut de toate felurile, ci o democrație modificată, originală. Asta de acum nu merge. Cine crede că va funcționa în Românica se îmbată cu apă rece, nici în două sute de ani. Nici peste două sute de ani nu va veni un român, într-un parc public, să te certe că ai speriat o pasăre. Dacă însă o vei face la el în curte te va da în judecată și de-ar putea, te-ar condamna moarte. Ăștia suntem și de aici trebuie să plecăm, sunt oameni deștepți în țara asta, unii sunt și patrioți, trebuie găsită o cale pentru că nu suntem definitiv pierduți, suntem doar altfel. Suntem un popor ciudat, o insulă de latinitate într-o mare slavă, am avut o istorie de căcat, dar ceva TREBUIE  să funcționeze și pentru noi și e de datoria noastră să găsim sistemul potrivit. Eu nu-înțeleg ce-i așa de greu de priceput, de ce ne cramponăm de ceva ce nu funcționează? Unde sunt exemplele din istoria omenirii? Oriunde s-a încercat implementarea forțată a democrației occidentale, eșecul a fost răsunător. Uitați-vă la Turcia, o altă glumă proastă, la ruși, nu mai vorbesc de arabi sau indieni și ... exemplele pot continua. Democrația occidentală, este făcută de occidentali pentru ei, e un costum de haine care li se potrivește perfect, pe noi ne cam strânge la subțioară.  

Eu aș vrea să intru în politică, să spun toate chestiile astea cu glas tare, să încerc să schimb ceva, dar trebuie să mai aștept. Sunt prea tânără, arăt mult prea bine și sigur se vor găsi destui să spună că am ajuns unde-am ajuns pentru că mi-am pus-o cu vreun grăsan cu păr în nas. Nu voi face decât să-mi pierd timpul, eșecul e garantat. Și smart și good looking, se digeră mai greu acum pe la noi. Cică nu se poate. Nu-i nimic, mai așteptăm, n-are rost să ne supărăm ca prostul pe sat.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.