Acasa | Articolul tau | Catharsis

Catharsis

 SHARE  

Adaugat in 4 noiembrie 2013

Catharsis

Fusesem trataţi ca nişte trădători de ţară. Foto: sxc.hu

"Stephen şi-a retras braţul drept, maltratat şi desfigurat, şi a întins palma stângă. Mâneca sutanei a fâşâit din nou, rigla s-a înălţat şi un pârâit de cracă frântă, un sfredel de durere înţepătoare, usturătoare, arzătoare au făcut ca mâna să i se închircească, palma şi degetele să se fleşcăiască în boţ livid, ca o piftie tremurândă." (James Joyce, Portret al artistului la tinereţe)

Teama şi durerea lui Stephen trebuie c-am simţit-o şi eu şi toţi colegii mei din şcoala primară. Bătaia la palmă cu arătătorul sau rigla era o practică obişnuită a învăţătoarei noastre. Ne bătea pe toţi, fără discriminare, de fiecare dată când ea întârzia, iar noi nu eram în bancă sau, pe rând, la tablă, corectându-ne singuri temele.

Patruzeci de copii ce-şi căutau nevrotic bătaia, aproape în fiecare zi. (Aici cineva ar putea să mă acuze de lipsă de precizie. Nu mai ştiu exact perodicitatea.) Dar eu nu-mi amintesc durerea. Sau frica. Eram eu mai curajoasă decât Stephen? Mi-e greu să cred. La paisprezece ani, în toiul unei competiţii de arte marţiale, am luat-o la sănătoasa văzând că partenera de luptă vine spre mine.

Lovea tovarăşa învăţătoare cu o forţă mai mică decât părintele Dollan? Asta e posibil, dar convingerea că javrele astea mici o merită din plin, pot garanta că era aceeaşi.

Stephen avea certitudinea că s-a comis o nedreptate. Nu ştiu câţi dintre noi gândeam asta. El a mers la rector să-l reclame pe agresor, sfătuit şi susţinut de ceilalţi colegi. L-a convins pe acesta că a fost pedepsit pe nedrept (era pe la sfârşitul secolului XIX).

Despre tratamentul pe care ni-l aplica învăţătoarea noastră, nu ştiu să fi aflat vreun adult sau să existe vreo reacţie la acea vreme (eram pe la sfârşitul secolului XX, 1986-1989). Mi-l amintesc pe un coleg care, după ceva ani, a făcut o criză de schizofrenie, tot la şcoală şi în directă legătură cu ea, şi a rămas cu acest diagnostic.

Parcă văd şi acum cum alerga învăţătoarea după el şi îl lovea încontinuu cu arătătorul de lemn, iar el striga în neştire: “nu mai daţi, nu mai daţi!”. Toată clasa era amuzată. Şi eu? Nu mai ştiu. Oricum, era prietenul nostru, nu vreun ciudat pe care toată lumea avea pică.

În toţi aceşti ani, a planat deasupra capului meu un pericol. Trăiam cu teama că voi face o greşeală gravă, alta decât agitaţia zilnică în masă pentru care eram loviţi la palmă sau, la alegere, peste fund, cu un alt material didactic, un cleşte de rufe din lemn. Iar pentru aceasta urma să fiu pedepsită mult mai drastic. Acum câţiva ani, rememorând, mi-am dat seama că doream foarte mult să mă răzbun. Inconştient, desigur. Lucrul acesta s-a şi întâmplat.

Cred că era toamnă târzie. Ne-am adunat în clasă, ca în fiecare zi. Ne-am jucat ce ne-am jucat, iar la un moment dat am observant că suntem singuri în şcoală. Nici ţipenie de om (nu e un basm, ci o transcriere fidelă a unei amintiri din viaţa de şcolăriţă). Eu, şefa clasei, aleasă democratic, ce mă gândesc? Băi copii, ceva nu e ca în fiecare zi.

Ne-am jucat cât ne-am jucat, dar ştim cu toţii că mai bine ne-am juca acasă. Zic: "Adunarea la mine, şefii de grupă! Ia hai să mergem noi să vorbim cu directorul". Mai apăruse şi zvonul că toate învăţătoarele ar fi la cor. Suna a zi de vacanţă nesperată. Am trimis nişte delegaţi, iar aceştia au venit cu permisiunea de a ne împrăştia. Acasă, program de voie - o feerie!

A doua zi, înainte de începerea orelor, aflu de la o colegă că se întâlnise, pe drum, cu învăţătoarea.  Nu fusese la cor. Probabil că ajunsese la şcoală cu o întârziere de jumătate de oră.

Sunt scoasă în faţa clasei, împreună cu alţii.

- Cine a fost cu ideea să mergeţi la director! Voi ştiţi ce mi-aţi făcut? Aveţi nota scăzută la purtare!

Nu am ştiut niciodată ce repercusiuni a avut asupra învăţătoarei această poveste. Oricum, dacă se aflase că întârziase atât de mult, încât copiii îşi luaseră lumea în cap, nu avea cum să fie în avantajul ei.

În acea zi întunecată, în care fusesem trataţi ca nişte trădători de ţară, apare şi învăţătoarea de alături, prietenă cu a noastră, care ştia tărăşenia.

- Ia uite-o p-asta! Mai stă şi în banca de onoare! (Tot prin vot democratic se ocupa şi acest loc, iar tovarăşa uitase să mă mute.) Dispari de aici, pramatie! Şapte ar trebui să ai la purtare!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Diana M.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
scoalainvatatoarejoacaviolenta in scoliabuz fizicrele tratamente CITESTE MAI MULTE DESPRE

8858 citiri

102 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.