Acasa | Articolul tau | Caut lacrimi de imprumut
Tristete. Foto: Morguefile.com
Mint. Nu sunt mama, ci doar cineva care cunoaste aceasta mama, si care e
bulversata de povestea ei. Am ales sa v-o prezint eu, pentru ca ea nu
si-ar fi spus-o niciodata. Stoicã, luptatoare, capabila de eforturi
supraomenesti, a ajuns sa caute lacrimi de imprumut. Ale ei au secat de
mult. Sau probabil stia ca le avea numarate, dar a exagerat cu ele. Unii
ar spune ca ar fi trebuit sa nu planga asa mult atunci cand tatal
copiilor (promit ca e ultima oara cand folosesc expresia asta - o sa il
numesc X) il incuraja de cate ori avea ocazia pe baiatul cel mare,
spunandu-i ca e prost, ca nu il duce capul, ca nu e in stare de nimic,
ca daca ia vreo nota buna la scoala e doar din cauza ca il ajuta mama la
teme (copilul avea in jur de 8 ani...); sau poate mamei nu trebuia sa
ii pese ca baiatul trebuia sa suporte betiile zilnice ale X-ului, care
duceau inevitabil la comportamente aberante si umilitoare fata de copil.
Un copil superb, nonsalant, plin de viata, debordand de creativitate si
imaginatie. Cel putin asa era pana sa inceapa cosmarul. Recunosc ca il
stiu doar de vreo doi ani, dar descrierea de mai sus nu seamana cu
baiatul retras, inchis in sine, caruia ii e teama sa doarma singur, care
se trezeste din somn speriat si nu poate adormi la loc, care nu stie
daca sa isi doreasca un lucru de culoare rosie sau albastra de teama sa
nu greseasca. De teama sa nu fie facut iar prost, sa se simta inutil
sau, specialitatea casei, sa fie calcat in picioare psihic. X a dovedit
ca e tata responsabil, barbat adevarat, transformand un copil intr-un
laborator de experiente. Din pacate experientele trebuie sa le faca mama
pentru a incerca sa reduca din sechelele traumatizante care se
manifesta la tot pasul.
Nu mi-e clar cum statea mama cu stocul de
lacrimi atunci cand, operata la sani fiind, cu baietelul cel mic de
doua luni, cu un X a carui singura grija era ca nu cumva sa se trezeasca
din betiile-i dezumanizante, nevoita sa aiba grija si de cel mare care
incepuse scoala, a indraznit sa isi cheme mama in ajutor... Drama totala
pentru X, care a gasit noi motive de scandal si certuri inimaginabile.
Dauna totala pentru linistea familiei. Familie pe hartie de fapt, iar
mai apoi nici pe hartie. Am uitat sa va spun, dar probabil cunoasteti
deja genul: X nu facea nimic in, sau pentru casa. Nici scuze pentru asta
nu avea.
Va veti fi inchipuit ca dupa divort i-a fost mai usor?
Sigur ca nu. Mai liniste? Nici atat. X inca nu daduse ce avea mai bun in
el. La ce intretinut fusese in perioada casniciei, la fel s-a comportat
si in perioada de dupa, cand a fost nevoie de procese pentru plata
pensiei de intretinere. Cand mama a vrut sa isi duca baietii la mare la
vecinii de la sud, sus-numitul a cerut 100 de lei in schimb pentru a-si
da pretioasa semnatura pe declaratia de acord. Nu ca le-ar fi dat ceva
bani de buzunar copiilor ;) Ha!
Iar mai nou, cum pe cel mare l-a
motivat psihic suficient deja, a inceput lucrul si cu cel mic. Un
exemplu banal: Cel mic, care se plange ca nu se distreaza cu mami din
cauza ca nu il lasa sa joace un joc pe calculator, iar tati il lasa. Un
joc care, din cauza gradului de violenta grafica prezentat, e recomandat
persoanelor de peste 18 ani... Cel mic, care e prelucrat constant ca ce
victima e tati si ce scorpie a fost mami ca nu il mai suporta. Si etc.
Barbat
adevarat, X continua lupta cu mami ca pe timpul lui Stefan cel Mare,
otravind fantanile si arzand campiile, dar cu metode naziste de pe
vremea cand acestia pierdusera deja razboiul: Copiii inainte!
Exista
o veste "buna", totusi. Se pare ca mama a gasit ceva lacrimi de dar,
intrucat aseara la telefon plangea. Copilul cel mic a venit foarte trist
de la intalnirea cu tati. Intalnire la care cel mare nu a avut dreptul,
intrucat ar fi interferat poate, cu procesul de initiere in lupta de
gherila impotriva mamei. Cred ca a avut noroc si a gasit chiar lacrimi
de mama super trista, ca prea se potriveau pe ea...
Din pacate, tot ceea ce v-am povestit, nu e nici pamflet si nici fictiune, ci crudul adevar.
Si
iarasi din pacate, stiu ca nu sunt singurele fiinte care sufera fara sa
merite de pe urma unor traficanti de lacrimi, care storc pana si ultima
farama de seva din ochii oamenilor. Daca X-ii se regasesc in textul de
mai sus e, probabil, pentru ca le acordam acum prea multa atentie.
A, si sa nu uit: Aveti ceva lacrimi de imprumut? Stiu pe cineva care are nevoie...
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.
Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.