Acasa | Articolul tau | Chris Rea, The Last Open Road

Chris Rea, The Last Open Road

 SHARE  

Adaugat in 26 decembrie 2014

Chris Rea, The Last Open Road

Chris Rea. Foto: facebook.com/ChrisReaOfficial

Nu mai stiu exact cand a inceput "nebunia". Cred ca sunt mai mult de 2 luni. Eram spasita la gandul ca nu merg nicaieri anul acesta, desi este un adevarat ritual de ziua mea. Niciun concert in Bucuresti. Nu stiu cum am dat peste anuntul cu turneul "Last Open Road”.

Go, go....pana in decembrie, cand e plin de concerte in England. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte un astfel de eveniment. Initial am vrut la Londra in 20 decembrie. Cand am vazut cat costa biletul de avion, m-am calmat brusc. Asta e, n-a fost sa fie.

Dar n-am renuntat la ideea de a ma uita pe lista. De regula nu cred in toate "gandirile" gen "lucrurile se intampla cu un motiv". Si totusi... cum naiba e concert Chris Rea (care este unul dintre cei cativa de bifat pana la finalul vietii) exact in 11 decembrie? Asa ca am inceput sa sap si am aflat ca este zbor direct  in Sheffield cu Wizz Air. Si am luat-o sistematic. Mai intai biletul la concert. Dupa ce am studiat n promoteri, am intrat direct pe site-ul Sheffield City Hall. Era un loc izolat pe acolo si in fata la doar 35 de lire, cu posibilitatea rezervarii si ridicarii de la box office pentru inca 3,5 lire. Bun, am biletul.

Sala, o idee mai mare decat opera. Deci nu ceva impozant gen Sala Palatului. Dar cui ii trebuie mai mare si mai scump si nici sa nu vezi nimic! La intrare: merchandise. Ma tot invart si-mi ia ceva timp sa ma hotarasc... 30 lire pe un stick USB unicat de 4 GB in forma de blue guitar cu concertul din seara asta. Asa DA!

Nu-mi vine sa cred cand vad ca nu e aproape nimeni de varsta mea. Bine, am avut o banuiala cand mi-am dat seama ca sunt singura din tot avionul care merge la concert. Si am avut o dezamagire profunda cand am descoperit ca roman stabilit aici de ani de zile, probabil la cativa km de locatie, habar nu avea de concert. Media de varsta din sala? Nu stiu., 50, 60? Copii, adica adolescenti, putini. Lumea inca sta la coada sa ia bilete la ora 19:15. La noi nu cred ca ai vedea asa ceva. Se epuizeaza rapid bilete la preturi infernale si nejustificate.

Scena este superb aranjata. Cu chitari de decor albastre de diverse marimi. Nu mi-am luat aparatul foto. L-am lasat la hotel. Nici nu am simtit nevoia sa-l iau. Probabil pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt cele care nu trebuie inregistrate. Nu-mi vine sa cred ca sunt aici. Chris Rea m-a introdus in lumea rockului/ blues-ului. A fost chitara care m-a invatat ce este muzica de calitate. Am crescut cu muzica lui; am iubit si am suferit pe muzica lui. Si am colectia acasa, evident. Imi place ca lumea e acolo strict pentru muzica. Nimeni nu sta sa-si dea check-in; nu vezi n-spe mii de smart-uri care sa te orbeasca.

Show-ul incepe exact la ora anuntata cu un recital oferit de invitati: 20 de minute. Dar sa le simti.: voci feminine superbe si instrumentisti de exceptie. Se face si o gluma legata de echipa de fotbal din Sheffield, care joaca de regula miercurea. Locul meu este uimitor de bun, la vreo 7 randuri de scena. In pauza, lumea este nerabdatoare, unul dintre responsabilii cu "plasarea" publicului incepe sa cante "The road to hell". Si se aude gongul, luminile se sting. Imagini cu un sir de masini umplu ecranul. Am o vedere perfecta; sunt la aproximativ 20 de m de idolul adolescentei mele. Concertul incepe in forta cu "The last open road". Sunetele, vibratia, totul este de nedescris. Acolo este o legenda vie. La 63 de ani are o voce incredibila, concertul fiind live. "Where the blues come from" se transforma pe nesimtite in "Josephine". Varianta transformata catre final. Lumea este in delir, desi nimeni nu se ridica de pe scaun. Senzatie de nedescris. Desi imi vine sa plang de fericire, nu simt nevoia. Sunt prea fericita, cred ca rad cu tot chipul. Nu pot sa exprim in cuvinte cum canta Rea la chitara. Trebuie sa fii acolo.... sa-l auzi, sa-l vezi, sa-l simti. Desi este mic de statura, are o prezenta impozanta. Danseaza pe scena ca un robotel cu o chitara, in ciuda problemelor de sanatate avute de-a lungul anilor. "Easy Rider"... rock clasic. Imi place atmosfera; nu mi-as fi dorit sa fiu nicaieri in alta parte. "I come so far....and I still have so far to go"..... Un domn din fata mea clacheaza si isi scoate smartphone-ul...:))) Oricum nu reuseste sa inregistreze cine stie ce si renunta. In alta parte as fi fost de mult timp in picioare, dar cumva reusesc sa dansez si sa bat ritmul stand pe scaun. Lumea aplauda, chiuie. Solo-uri de chitara senzationale... "Stoney Road" si Rea schimba nu mai putin de 4 chitari!!!! Cand foloseste pana, simti totul pana in adancul inimii. Simti oricum in cosul pieptului bass-ul. Si ramane o lumina rosie centrata doar pe Chris, restul trupei fiind ascunsa in semi-intuneric. Vezi particulele cum plutesc usor in aer, la fel de ireale ca sunetul chitarilor. Si..."Julia"...din nou, varianta diferita decat cea inregistrata. Am senzatia ca schimba melodiile pe loc, dupa cum ii suna mai bine... desi imi dau seama ca este imposibil si ca melodiile au fost repetate indelung. Ajungem pe "The highway 61"....si avem de ales intre rai si iad....in dilema...pe care sa-l alegi? Care e mai potrivit? Cum e mai bine sa iti traiesti viata? Concluzionez: "mai bine sa sufar, decat sa nu simt nimic." Deja publicul canta "Stainsby Girls". Cant si eu. Nu-mi vine nici mie sa cred ca stiu toate versurile...:)))) Cam asa e cu memoria inconstienta. Unele femei iti fura inima, "but a stainsby girl can break it in two". Rea are o rezistenta extraordinara. Bea doar apa din cand in cand.

Si... liniste... acordurile stiute de toata lumea, nu putea fi altceva decat "The road to hell". Toata sala e frenetica, melodia ideala de final de concert. Au trecut 70 de minute care nu stiu unde s-au dus. Dar nu.....bis-ul. Si mai primim bonus trei melodii superbe, adica inca 20 de minute de neuitat. Desi mie personal imi place "Looking for the summer", se pare ca icon-ul este "On the beach". Concertul continua cu "Let's dance"... moment in care in sfarsit incepe lumea sa se ridice in picioare. Ar fi fost si pacat... Rea foloseste chitara pe post de pusca, noi fiind victimele. Iar la final ne saluta pe toti cei care dansam. Si pe mine. Se uita direct in ochii mei. Iar rad, de fapt cred ca am tinut-o intr-un zambet tot concertul. Si pentru ca este decembrie, cu ce se putea incheia decat cu "Driving home for Christmas"? Pe scena ninge, iar publicul e patruns de spiritul sarbatorilor (oricum atmosfera era deja de Craciun in oras). Prezentarea "invitatilor", Rea ne multumeste, ne ureaza tot binele din lume si dispare de pe scena. Nimeni nu se indura sa plece. Si totusi a venit momentul sa ne despartim cu parere de rau.

Ies afara intr-o ploaie rece de decembrie. Ce mai conteaza? Sunt singura cu un zambet enigmatic pe fata in statia de tramvai....inca am in cap ultima melodie. Iar cand ajung la hotel....la radio se aude "Driving home for Christmas"...:)))) Am implinit 38 de ani. Si am reusit sa-l vad pe Chris Rea live!!! And the best is yet to come...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: lorelei34
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

2329 citiri

4 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.