Smart Woman

"Pe 1 septembrie 1939, eu si sute de alti copii am fost adunati [...]. Ne indreptam catre gara sa fim evacuati undeva departe de Londra. Dar nimeni, nici macar parintii nu stiau unde. Aveam la mina masca de gaze, o eticheta prinsa cu boldul de jacheta [n.red. eticheta pe care erau notate numele, varsta si alte cateva specificatii ale copilului] si un carucior pentru bagaje (nu o valiza) cu pijamale, o pereche de lenjerie intima si cateva sandviciuri. Aveam 10 ani si jumatate [...]. Am nimerit intr-un sat mic din Somerset, numit Uphill. Am fost dusi pe terenul de joaca al unei scoli, aliniati, verificati de paduchi si cercetati de potentialii parinti adoptivi inainte sa fim selectati si alocati catre noile domicilii. Cei mai buni si curati copii s-au dat primii. Era ca si cum am fi fost licitati. Unii copii nu intelegeau - credeau ca au fost trimisi departe pentru ca nu au fost cuminti..." a povestit Ken Long pentru BBC.

La sfarsitul lunii august 1939, s-a dat ordinul de evacuare. Sase orase au fost identificate ca probabile tinte ale bombardamentului german. Parintii cu dare de mana si-au facut propriile aranjamente. Conform historylearningsite.co.uk, toti copiii care au putut fi adunati au fost stransi in gari, la inceputul lui septembrie, fara a sti incotro se indreapta sau macar daca vor ramane alaturi de frati si surori. Oficial, ar fi fost relocati 3,5 milioane de copii. In fapt, se pare ca doar 2 milioane de copii au fost lasati de catre familii sa plece. Fiecarui copil i s-a dat o vedere timbrata pe care urma sa o trimita parintilor, de la destinatie, pentru a-i anunta in ce parte a tarii fusese transferat.

Guvernul a vrut ca evacuarea sa fie vazuta ca o mare reusita, asa ca nu s-au facut cercetari asupra impactului avut asupra copiilor. Acestia s-au confruntat cu rationalizarea mancarii si au trebuit sa se obisnuiasca sa traiasca alaturi de straini, sa invete in baruri, biserici sau orice alt loc s-a putut transforma in sala de curs improvizata. Anul urmator, dupa ce pericolul bombardamentelor s-a diminuat, o parte dintre parinti si-au luat inapoi acasa copiii. Acest lucru nu era in planurile guvernului, care si-a aratat dezaprobarea prin refuzul de a redeschide scolile necesare copiilor.

O tendinta comuna in literatura de specialitate privind copilaria in timpul razboiului prezinta tinerii ca victime pasive. Si totusi, Berry Mayall si Virginia Morrow, autorii cartii "You Can Help Your Country: English Children's Work during the Second World War" (in trad. "Iti poti ajuta tara: munca depusa de copiii englezi in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial") incearca sa demonstreze ca experienta copiilor a fost mai profunda decat se crede. Cei doi autori accentueaza totusi contributia pe care copiii au adus-o societatii decat rolul de victime, relateaza TimesHigherEducation.co.uk.

Cercetarea lor se concentreaza asupra contributiei active a copiilor, ignorate mult timp, la efortul depus in timpul razboiului. Ce fel de munci prestau copiii? O gama variata, de la legumicultura, la adunat castane sau cusut haine pentru soldatii britanici. Exista la acea vreme Serviciul de Voluntariat pentru Femei, care a dezvoltat planul "Rotita" prin care copiii erau incurajati sa se vada ca fiind rotite, parte dintr-un mare masinarie ce sustine razboiul.

Unul dintre rolurile de "parte a masinariei" era de recuperare a bunurilor si materialelor ce puteau fi reciclate sau revalorificate. Alte roluri includeau munca in cantine, sortarea corespondentei la posta, vizitarea soldatilor raniti. In vacantele de vara, o parte dintre elevi erau recrutati in taberele de strangere a recoltelor.

Experientele copiilor nu erau, desigur, aceleasi. Patura sociala din care faceau parte a fost un factor critic in determinarea atat a nivelului, cat si a tipului de participare. Inainte de razboi, majoritatea copiilor din clasa muncitoare erau deja angajati pana la varsta de 14 ani, astfel incat implicarea lor in efortul de razboi nu a adus pentru ei nicio schimbare majora.

Copiii inscrisi la scolile de gramatica sau in scoli particulare aveau sanse mici sa fi lucrat in prealabil, dar chiar si in timpul razboiului scolarizarea lor a ramas o prioritate, deoarece acestia erau considerati ca fiind viitori lideri ai natiunii. La divizarea muncilor copiilor a contat si zona din care proveneau. Cei evacuati, se pare, aveau mai multe sanse de a fi incadrati in munca platita, probabil pentru ca beneficiau mai greu de bani din partea familiilor. Cei care au ramas acasa au fost cel mai adesea implicati "munca de substitutie" - luand locurile parintilor care erau ocupati cu activitati legate de razboi.

.