Acasa | Articolul tau | Cu acte, fara acte - o foaie de hartie nu tine loc de respect si incredere

Cu acte, fara acte - o foaie de hartie nu tine loc de respect si incredere

 SHARE  

Adaugat in 27 octombrie 2011

Cu acte, fara acte - o foaie de hartie nu tine loc de respect si incredere

Singura dupa 13 ani / Foto: Reuters

Stiu ca multi or sa spuna ca ma trezesc si eu sa comentez dupa mai bine de o luna... Insa am stat mult pe ganduri inainte sa-mi pun si eu experienta personala pe hartie. E o poveste de viata poate banala, cu inceput frumos si sfarsit fara happy.

Au fost odata ca niciodata un baiat si o fata, amandoi tineri, frumosi si veseli. S-au cunoscut la munte si pasiunea comuna pentru natura i-a apropiat. Au descoperit si alte principii de viata comune si incet, incet, au inceput sa fie peste tot impreuna, un cuplu frumos.

Am evoluat, as spune, normal. Cativa ani am stat fiecare la el acasa, la parinti, si ne petreceam impreuna serile, weekend-urile, vacantele. Pe urma eu am reusit sa-mi cumpar un apartament si nimeni nu s-a mirat ca ne-am mutat impreuna... formam deja un cuplu de vreo 5 ani. Ca orice cuplu, am trecut si prin bune, si prin rele, dar de fiecare data impreuna, de mana. Prietenii ne invidiau, parea ca noi nu ne certam niciodata, ca gandim la fel, avem aceleasi pasiuni si o capacitate aparte de a nu avea conflicte. Este adevarat ca el era cu 5 ani mai tanar decat mine, si eu eram perceputa ca cea "mai matura", care a avut mereu tactul de a nu se pune cu orice pret la "mintea lui".

Doar ca nu ne-am casatorit. Simteam amandoi ca foaia aia de hartie nu ne-ar face sa ne fie nici mai bine, nici mai rau. Stateau unul langa altul pentru ca asta avea sens pentru noi. Eram "deja luati" cum s-a exprimat autorul celuilalt articol. Viata noastra era plina, ieseam din Bucuresti aproape in fiecare weekend, la munte, la mare sau in Delta. Casa noastra era mereu deschisa pentru prieteni. Nu ne faceam niciodata program fara sa ne consultam. Ne-am dorit aceleasi lucruri si am muncit si luptat impreuna pentru ele, fie ca ele au insemnat echipament de munte, barca, masina sau diverse lucruri in casa.

Nu au existat lucruri pe care sa si le doreasca si eu sa nu il sustin sa le obtinem, pentru ca de cele mai multe ori, erau lucruri pe care mi le doream si eu. As intreba barbatii care citesc acest articol, cam ce ar gandi daca v-as spune ca ii permiteam sa desfaca in bucati motorul de la barca impreuna cu prietenii lui in mijlocul sufrageriei, ba le mai si faceam de mancare si strangeam dupa ei. In fine, ne-am facut o gramada de planuri de viitor. Eram convinsa ca vom imbatranii impreuna. Si anii au trecut... 11 ani...

Si dupa 11 ani lucrurile au inceput sa se schimbe. Eu m-am operat de hernie de disc, el si-a cumparat motocicleta. In al 12-lea an a inceput sa plece din ce in ce mai des singur, sa-si schimbe grupul de prieteni si sa se distanteze de mine. Dupa un timp, cand i-am atras atentia ca am inceput sa ne petrecem din ce in ce mai putin timp liber impreuna, mesajele venite din partea lui au inceput sa fie dure, reci "tu nu mai poti sa faci nimic interesant, nu mai poti sa mergi iarna la munte, iar eu nu sunt dispus sa imi pierd timpul liber facand lucruri neinteresante impreuna cu tine...". La inceput a fost un soc, am crezut ca sunt replici dintr-un alt film, nu din viata mea, nu din partea omului de langa mine, care statea cu mine de atatia ani, de bunavoie.

Pe urma am inteles ca eu ramaneam acasa in timp ce el pleca cu prietenii, dar si cu o prietena comuna. Incet, incet, am realizat ca avea o alta relatie. Ar fi putut sa plece, doar nu eram casatoriti, nu il tinea o foaie de hartie, nu? Nu semnase niciun contract. Nu spusese niciodata cuvintele magice "pana cand moartea ne va desparti". Si asa, cu indoiala in suflet, cu teama pentru ce va urma, cu frica ca il voi pierde, am ajuns in al 13-lea an. Hmmm, 13, numar cu ghinion.

De dragul celor 11 ani in care fusesem "ca si luati" si atat de fericiti impreuna, am facut singurul lucru rational pe care am stiut sa-l fac... adica, lucru greu pentru o femeie, am incercat sa nu ma isterizez, mi-am luat inima in dinti, si am discutat cu el. Si i-am cerut doar doua lucruri: sa fie sincer si sa aleaga. Calvarul care a inceput din acel moment nu se poate descrie in cuvinte... pur si simplu m-a scos pe mine vinovata ca am aflat. Dar nu a plecat. Am ramas in aceeasi casa, aproape ca doi straini, dormind in camere diferite, eu sperand si incercand sa salvez relatia noastra, el afirmand ca se gandeste ce are de facut. Si in perioada care a urmat am avut parte aproape numai de minciuni, reprosuri, indiferenta sau tipete, lucruri pe care nu le auzisem 12 ani si nu credeam ca ar putea sa apara vreodata intre noi.

Dupa  3 luni de zile, in care numai eu stiu cum am supravietuit, fara un cuvant, fara o explicatie, a revenit in dormitor si eu am rasuflat usurata, crezand ca eu am fost "aleasa", ca a fost doar o furtuna care a trecut. Au urmat inca vreo 3 luni in care lucrurile se mai asezau, o mai luau razna, dar eu imi spuneam mereu ca nu l-a tinut niciun contract, ca a ramas pentru ca a vrut sa ramana, pentru ca eu contez pentru el, pentru ca relatia noastra conteaza pentru el...

Insa ceva nu functiona, evident lucrurile nu mai erau ca inainte. Intre noi era o fisura si increderea se zdruncinase serios. Dar eu speram ca in timp, cu rabdare, cu dragoste, cu dorinta mea exprimata de a sterge totul cu buretele, o sa reusim sa mergem mai departe, impreuna.

Si am sperat asa inca vreo 3 luni de zile. Incercam sa ma controlez, sa nu stau "cu lupa" pe el, sa nu il suspectez pentru orice face, convinsa fiind ca pusese capat celeilalte relatii. Pana  intr-o zi, cand orice speranta mi-a fost retezata de evidenta. Da, pusese capat acelei relatii, insa incepuse alta. Tot cu o femeie din anturajul comun.

Orice relatie merita o sansa, a doua sansa... Cu acte sau fara, cand esti impreuna cu cineva e normal sa te gandesti la amandoi, nu doar la tine. Pentru ca verbul corect dupa mine este "esti" cu cineva, in loc de "stai" impreuna cu cineva. Formezi un cuplu, si atat timp cat vrei sa fii in acel cuplu, nu ai voie sa actionezi numai cum te taie pe tine capul, daca prin asta risti sa il ranesti pe celalalt.

Orice om merita o sansa, a doua sansa... Dar asta pana la un punct. Pana in momentul cand dispare respectul si increderea. Dupa momentul asta, cu acte sau fara, sa te complaci intr-o relatie in care tu nu mai ai un loc egal langa celalalt si ti se aloca rolul de "menajera", e echivalent cu a-ti bate singur joc de tine.

Nu mai sunt tanara, am 39 de ani. Nu mi-e usor sa accept singuratatea in care traiesc astazi, mai ales ca in cei 13 ani mi-au murit si parintii si nu mai am rude apropiate in viata. Nu e deloc simplu sa o iau de la capat. Vreau sa sper ca intr-o zi o sa pot sa uit cat de greu mi-a fost sa pun punct si sa ii cer sa plece din viata mea. Vreau sa sper ca sufletul meu o sa poata intr-o zi sa zambeasca din nou.

Nu am scris toate lucrurile astea pentru ca nu aveam cui sa ma confesez. Nu vreau sa ma compatimiti sau sa imi spuneti ca am facut ceea ce trebuia, sau nu. Vreau doar sa va intreb: Credeti ca daca am fi fost casatoriti, lucrurile s-ar fi derulat altfel? Credeti ca foaia aia de hartie ar fi schimbat finalul? Ca ar fi generat prin existenta ei, mai mult respect si mai multa incredere?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la articolul "Ne-am casatorit ca sa prindem mai usor un apartament la ANL"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.



Autor: Raluca
 


 SHARE :  Trimite pe mail
casatorierelatieacteconcubinajtrairelatie extraconjugalaiubireintrebaridespartire CITESTE MAI MULTE DESPRE

16304 citiri

204 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.