Acasa | Articolul tau | Cum am devenit vegana

Cum am devenit vegana

 SHARE  

Adaugat in 15 noiembrie 2012

Cum am devenit vegana

Fara carne. Foto: Photoxpress

Acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii.

Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua.

Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana.

As vrea sa spun ca m-am documentat profund, ca am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana.

Insa nu e asa.

Pur si simplu, intr-o zi n-am mai putut sa mananc carne. Ma gandeam ca am mancat prea multa in ultima perioada si am nevoie de o pauza. Ca vreo saptamana o sa trec pe salate si apoi totul va reveni la normal. Au trecut  cateva saptamani si eu inca nu reuseam sa mananc carne.

Am gatit de cateva ori pui, insa dupa o inghititura, reveneam cu mare drag la garnitura si la salata, in timp ce carnea ramanea in farfurie. Imi era din ce in ce mai clara directia in care ma indrept.

Am inceput sa ma documentez.

Sa citesc carti, sa vad documentare, sa vorbesc cu oameni care stiu mai multe decat mine despre asta. Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa iau decizia si cu creierul. Si sa fiu din ce in ce mai incantata de asta.

Probabil ar fi de impact sa spun ca rezultatele au fost fabuloase. Sa-ti spun vreo poveste din aia ca am slabit  50 de kg, ca m-am vindecat de vreo boala serioasa, ca nivelul energiei mele e pana la cer. Nu am povesti din astea. Cum sunt tanara (am 28 de ani) si am facut sport toata viata, greutatea mea a fost mereu ok, aveam sanatate si energie si inainte.

Asadar, sa fiu vegetarian nu e un remediu pentru mine, e o alegere de viata. Luata intai de corpul meu si apoi de mintea mea.

Acum 3 ani si jumatate am devenit vegetariana, acum 1 an si jumatate am devenit vegana.
Povestea e relativ similara. Am realizat ca nu mai mancasem oua de luni intregi. Ca nu am mai baut lapte. Singura decizie pe care am luat-o in mod voit a fost sa nu mai mananc branzeturi.

Dupa ce am citit Studiul China, de Dr. Colin Campbell, lucrurile mi-au fost clare si in directia lactatelor. E o carte atat de documentata, cu concluzii atat de simple si limpezi, incat pentru mine nu exista alta varianta.

Cum a fost drumul pana aici

Consider ca frustrarea este unul din cei mai puternici inamici ai celui care devine vegetarian. De aceea, a fost important sa nu ma frustrez. Au fost momente in care mi-a fost pofta de mici (in special cand eram cu prietenii pe la vreun gratar), sau de aripioare (de la KFC). Aveam in minte acel gust incredibil de mici, frumos condimentati, de aripioare crocante si picante. Mintea mea e complet sudjugata in acele momente. Si iata-ma, mancand mici. Iau o gura si simt… o chestie vascoasa si ciudata. O portie de aripioare… uleioase, cu o consistent si un gust naspa. Nu se potriveau deloc; imaginea din capul meu, cu gustul si senzatia pe care le-am trait.

De aceea, sunt convinsa ca unele din cele mai importante moment de pe drumul meu, au fost acelea in care am mancat carne. Nu s-a intamplat de multe ori; cam de 4-5 ori intr-un an. Insa de fiecare data impactul a fost mare.

Acum nu mai am pofte din astea. Si sunt relaxata si in directia poftelor viitoare, daca vor mai fi.

Din cand in cand mai mananc cate o pizza vegetariana, care are mozzarella. Sau paste cu parmezan, in oras. Insa se intampla rar. Observ cu bucurie ca nu-mi mai place sa mananc in oras. Ce gatesc acasa este mult mai bun. Asta probabil si pentru ca, in Romania, vegetarienii inca nu au multe variante de mancat in oras (si traiesc in Bucuresti).

Cum arata lumea mea

E abundenta. Pe masura ce “renuntam” la un produs animal, vedeam o multime de alte variante. Si imi apar in continuare. Nu am nicio senzatie de renuntare, de compromis, de extremism. Sunt inconjurata de bunataturi.

Am o prietena care e incantata cand ma vede mancand fructe. Le savurez intr-un mod diferit. E ca si cum papilele mele gustative se bucura de fiecare contact. Si eu ma bucur cu ele.
Am citit ca atunci cand devii vegetarian, se ascut simturile. Probabil ca asta o fi.

Simt ca a fi vegetarian e contributia mea umila la sanatatea planetei noastre. Impactul industriei carnii asupra ei e devastator (dar asta e subiectul altui post). Iubesc faptul ca niciun animal nu mai e ucis sau exploatat din cauza mea. Si am o mare certitudine ca nu voi avea vreo boala grava in decursul vietii (si sunt sase mari sa nu am nici un fel de boala - grava sau mai putin).

Stiu sigur ca a fi vegetarian e un pas esential in dezvoltarea mea pe toate planurile.

Concluzia...

Sa fiu vegana, e simplu si frumos. N-are nici o legatura cu ce credeam eu ca e, si e o parte esentiala din cine sunt.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Diana Luppa
 


 SHARE :  Trimite pe mail
veganvegetarianstil de viatanutritiealimentatie CITESTE MAI MULTE DESPRE

17483 citiri

412 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.