Acasa | Articolul tau | Cum devenim frumoase când ne credem urâte?

Cum devenim frumoase când ne credem urâte?

 SHARE  

Adaugat in 17 octombrie 2014

Cum devenim frumoase când ne credem urâte?

Frumusete. Foto: Morguefile.com

Eram în tramvai. Îmi priveam obosită chipul în reflexia din fereastra murdară a tramvaiului. Mergeam deja de ceva timp în el iar zgomotul roţilor de metal, al nenumăratelor opriri, al uşilor care se deschideau şi se închideau întruna, aglomeraţia de la acea oră şi oamenii la fel de obosiţi ca mine care vorbeau despre tot felul de nimicuri, făceau acel scenariu urban să mi se pară de-a dreptul infernal.

Simţeam oboseala care parcă îmi picura stropi de plumb în întreg corpul făcându-mă să-l simt tot mai greu, astfel încât posibilitatea ca eu să stau întinsă pe podeaua tramvaiului părea un scenariu de vis, iar drumul până acasă mi se părea interminabil.

Avusesem una din acele nopţi nedormite în care gândurile-mi alergaseră pe coclauri numai de mintea mea cunoscute şi mă întorceam acasă după o zi la serviciu foarte agitată. Simţeam nevoia de linişte fizică, dar mai ales sufletească. De fapt, scenariul plin de zgomot şi mişcare nu se afla în exteriorul meu, el se afla deja în interiorul meu iar mediul înconjurător doar mi-l aţâţa ca să devină şi mai tangibil, şi mai real.

Mă priveam astfel în fereastra tramvaiului şi-mi vedeam căciula scămoşată care nu mi se aşezase bine şi părul ciufulit, mă gândeam că arăt ridicol, dar nu mă înduram să nu o port din cauza frigului care, însoţind toamna rece de afară, se transformase în cel mai aprig şi inevitabil duşman al meu. Mă uitam la chipul meu şi-mi studiam cearcănele de sub ochi, erau acolo şi râdeau parcă de mine, mi se părea că arăt foarte bătrână, că aveam cel mai neatrăgător chip care putea exista. Mă uitam la femeile din jur şi căutam exponente mai frumoase care să-mi confirme ipoteza, îmi venea să-mi trag căciula peste faţă şi să nu mă mai privească nimeni. Într-un cuvânt, mă simţeam urâtă, eram încărcată de acea urâţenie care atunci când se instalează în mintea şi sufletul unei femei, îi erodează încet orice apărare şi devine tot mai greu de scos afară, rămâne acolo şi încet, încet, începe să definească imaginea de sine a femeii care nu se mai simte frumoasă, importantă, semnificativă...

Aflându-mă în miezul monologului meu cu imaginea din reflexia ferestrei de tramvai, stabilind un lucru cert în acel moment, anume, că eu eram urâtă, m-a străbătut pentru moment un gând, acela că ar trebui să merg în „mall”, şi să-mi cumpăr... „frumuseţe”. Mă gândeam la hainele mele care se învechiseră, la cosmeticele care mi se terminau, la pantofii jumuliţi de atâta purtat, la rochiţele pe care nu mi le permiteam ... şi la o grămadă de alte lucruri feminine pe care aş putea să mi le cumpăr şi parcă deja eram mai frumoasă... şi tocmai când eram pe cale să mă las abandonată instinctului... mi-am amintit brusc de studiile care trebuiau plătite, de responsabilităţile financiare pe care le aveam lună de lună... şi am devenit iarăşi aceeaşi

M-am gândit apoi la exponenţii masculini, da, la bărbaţi, la exponenţii aceştia care sunt atât de cruzi cerându-ne atâta frumuseţe. Mă gândeam dacă ei ştiu că părul unei fete nu stă bine coafat pe condiţii de ploaie, dacă ştiu cât de scumpe sunt cosmeticele de calitate, dacă ştiu că hainele şi pantofii care dau atâta frumuseţe şi eleganţă, uneori se cumpără cu mari eforturi financiare. Dacă ştiu că o femeie nu e întodeauna frumoasă, că sunt şi momente când ea este palidă, obosită, înfrigurată, deprimată, disperată şi că de multe ori ea se poate simţi urâtă... chiar în spatele unei frumuseţi evidente. Probabil că unii nici nu bănuiesc gândurile de mai sus, pentru ei, o femeie este doar o imagine de carton, o imagine de duminică seara...

Ajunsesem în călătoria random a gândurilor mele într-un punct foarte tensionat, plin de indignări sociale în care victimele feminine cunoscute de mine din tot felul de surse, îşi plângeau frustrările sub sprâncenele mele încordate, de parcă aş fi fost în acele momente o Ioana D’arc a tuturor femeilor care se simţeau neajutorate în faţa problemelor vieţii.

Mă apropiam astfel, clătinându-mă pe picioare, în sfârşit, de staţia de coborâre, îmi isprăveam dubla călătorie, cea urbană printre realităţile tramvaiului nerecondiţionat, murdar, urât mirositor şi totuşi plin de oameni, dar şi cea mentală prin straiele urâţeniei şi ale neputinţei femeieşti, care se puseseră atunci în cârca mea. Eram o urâtă care voia să ajungă numaidecât acasă pentru a-şi consuma convalescenţa sufletească şi a-şi plânge neputinţa de a răzbi în cotidian. Dar, ciudat, cu câteva secunde înainte de a mă mobiliza spre uşa de ieşire, un bătrân cu părul alb, care a stat tot timpul călătoriei pe scaunul din faţa mea, mă trage de mânecă şi-mi face semn să mă apropii pentru că vrea să-mi spună ceva. Din politeţe mă apropii, nu mă gândeam că are să-mi spună ceva prea important, mă aşteptam să-mi ceară indicaţii de călătorie dar, surprinzător, el avea să-mi spună altceva, şi anume: „să ştii că eşti foarte drăguţă...”. Mă uit la el intrigată şi observ că el chiar vorbea serios, apoi mă uit în jur să văd dacă mie mi-a spus, şi da, se pare că eu eram aceea. Mă uit la el şi-i răspund în gând că eu tocmai am stabilit că sunt urâtă, că se înşeală, că el nu ştie că am pe cap o căciulă veche care nu-mi stă bine şi pe faţă am brăzdate cearcănele unei nopţi nedormite, că eu de fapt... mă opresc şi, având în faţa mea un chip de senior zâmbitor care aştepta un răspuns potrivit cu gestul lui, i-am răspuns stingher, zâmbind fals – „mulţumesc”.

Şi uite aşa am coborât din tramvai şifonată, ciufulită, înfrigurată, dar totuşi mai frumoasă şi mai îmbogăţită sufleteşte pentru că mi-am dat seama, în urma gestului bătrânelului, că frumuseţea nu constă în ceea ce-mi transmitea mie reflexia din fereastră, acel aspect fizic atât de valorat de societate, acesta este doar un element. Frumuseţea înseamnă mult mai mult şi puţin sunt oamenii capabili să o sesizeze cu adevărat. Iar frumuseţea uneori, se poate dezvolta dintr-un simplu, dar bogat compliment, adresat unei femei care, în acel moment, se crede urâtă, chiar foarte urâtă...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Dreea
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

27044 citiri

40 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.