Acasa | Articolul tau | Cusături strâmbe

Cusături strâmbe

 SHARE  

Adaugat in 15 iulie 2013

Cusături strâmbe

Cusături strâmbe. Foto: Photoxpress

„O să ţi se pară de vis, o să vezi”, mi-a spus prietena mea, Simona, într-o după amiază de acum un an, când am intrat în merceria Satya şi am dat peste o încăpere spaţioasă cu materiale de toate felurile: damasc, lână, catifea, mătase, aşezate paralel cu pereţii.

În mijlocul ei, nasturi sidefii, roşii, albastri, de diverse mărimi şi forme, fâşii de dantelă, paiete, bentiţe stil anii '20 acopereau câteva măsuţe de lemn. Pentru un moment am atins uşor cu degetele catifeaua albă şi i-am simţit textura fină, mătăsoasă. Zâmbeam şi mă gândeam la modele de rochii, ca atunci la ţară cu verişoară-mea când am intrat în casa croitoresei.

Pe jos, în hol, erau dezordonate bucăţi de materiale cu buline, în culori tari, fâşii de voal şi îmi venea să le ating pe toate, să le îmbin în modele de haine. După ce am cercetat meticulos toată încăperea, am ieşit din mercerie şi am închis uşa grea de fier. „Trebuie să mai venim, e aşa de frumoooos”, i-am spus Simonei, care m-a aprobat din cap.

De fapt, nu am cumpărat nimic din locul ăla, pentru că am venit doar să le privesc. După ce am terminat facultatea de Comunicare si Relaţii Publice ştiam că am o decizie finală de luat, că trebuie să îmi aleg masterul, jobul, şi să fac toţi ceilalţi paşi responsabili pe care îi fac oamenii după ce îşi termină studiile.

Confuză, într-o seară, am pus pe foaie toate pasiunile şi talentele mele şi m-am decis să le acord două, trei săptămâni fiecăreia, timp pentru a mă decide. Scrisesem pe o foaie: psihologie, cercetare, citit/scris, atenţie la detalii, croitorie, lucrul cu oamenii. Când am ajuns la pasiunea pentru croitorie, am devenit euforică.

Îmi amintesc faptul că mama mi-a povestit demult cum la tăierea moţului am ales de pe tava cu obiecte care-ţi vor predestina viitorul: o foarfecă şi un pix. Pe de altă parte, nu aş şti să precizez cu exactitate momentul, dar probabil că uimirea şi încântarea pentru croitorie au apărut când am văzut, pentru prima oară, în paginile lucioase ale revistelor, ţinute cu modele năstruşnice şi geometrii textile pentru care trebuia să îţi provoci imaginaţia.

Ulterior, pe măsură ce am mai crescut, am văzut în haine posibilitatea de a fi originală, lucru pe care mi l-am dorit dintotdeauna.

Cu imaginea asta în minte am început să citesc interviuri cu designeri, reviste şi să mă uit la filme despre modă, mi-am cumpărat un caiet special în care mi-am notat denumiri de materiale şi scurta lor istorie. Pe măsură ce citeam, mă depărtam tot mai mult de imaginea romantică a poveştii mele despre haine.

Îmi amintesc dulapul de lemn negru, lucios, al bunicii şi sticluţa de parfum mov, pe ultima etajeră. Dulapul era, parcă, un obiect sacru al casei lor, în care fiecare haină era apretată şi împachetată la dungă. Din acelaşi dulap magic, bunica scotea din când în când câte un material pentru rochii şi costume de bal, petrecere sau revelion.

Când a sosit momentul ca mama să meargă la un revelion cu colegii de muncă ai tatei, la un restaurant pretenţios, bunica i-a dăruit o catifea neagră cu fir auriu din care şi-a croit o rochie cu spatele gol şi un colier textil simplu. Niciodată mama nu mi s-a părut mai tânără şi mai strălucitoare. Tentativele de împrospătare a garderobei m-au inclus şi pe mine copil.

Pentru că cel mai adesea bunicii mă luau cu ei la biserică duminica, bunica a avut grijă să îmi cumpere mohair din care avea să îmi facă, la croitorie, rochiţe elegante de sărbătoare. Mai târziu, am primit de la ea un pulover alb, de lână, cu nasturi-bijuterie, nişte perle încojurate de pietre strălucitoare, mici.

Poate din momentul acela au început să îmi placă hainele vechi, hainele care nu au nimic din ostentativitatea celor de acum, care scot în evidenţă eleganţa corpului: gâtul, încheieturile, bustul. Hainele pe care bunica le făcea la croitorie şi cu care automat ajungeai să ai o legătură intimă: presupuneau o întreagă călătorie de alegere a materialului, a modelului, a nasturilor.

Bunica, cu un anume respect pentru haine, pe care nu l-am moştenit, nu le arunca niciodată pe canapea, ci le oferea atenţie şi migală, le purta cu demnitate şi bucurie.

Nici îndemânarea degetelor ei mici nu am moştenit-o. Mi-am dat seama de când mama mi-a spus că desenez prost şi de când coseam strâmb la orele de lucru manual, că mâinile mele blegi şi tremurătoare nu o să mă ajute, că e inutil să lupt cu o neputinţă pe care nu o pot învinge. Aşa că am alungat gândul de a mă împrieteni cu vreo maşină de cusut. Nu am mai încercat să cos, ultima dată încercasem într-un ONG, când a trebuit să facem nişte păpuşi handmade pentru un proiect, iar eu am renunţat, pentru că stricam materialele şi munca celorlaţi colegi.

Euforia mea s-a topit mai degrabă în a înţelege moda şi în a acumula informaţii, nu în a-mi exersa abilităţile de croitoreasă. N-ar fi contat nici frivolitatea industriei, nici aura roz-bombon de care e înconjurat însuşi pretenţiosul cuvânt modă, dacă aş fi avut puţină îndemânare.

Frustrată însă de experienţele mele cu croitoresele, care, de cele multe ori se comportau ca funcţionarii publici, plictisiţi şi sictiriţi, m-am gândit că, atunci când o să am suficienţi bani, o să dau un refresh conceptului şi o să am propria mea croitorio-mercerio-magazin de haine, chiar dacă o să rămân cu mâinile neputincioase. Mi-aş îndeplini, măcar, visul de a sta printre materiale şi textile.

Am alungat treptat şi gândul ăsta, mi-am zis că e prea fantezist, că nu sunt pregătită, că nu am banii necesari şi că probabil alor mei o să li se pară o prostie. Din lista scurtă, întocmită la final de facultate, am ales resursele umane, care se apropiau cât de cât de psihologia care mă pasiona.

Caietul cu notiţe despre modă l-am lăsat printre carţi şi cursuri, ca pe un obiect caruia i-a expirat termenul de valabilitate, dar pe care nu m-am îndurat să îl arunc.

Despărţirea de pasiunea asta a fost bruscă, dar cumva anticipată, şi a lăsat un gol. Nu am încercat să o înlocuiesc în vreun fel, aşa că nu mai am în prezent vreo activitate creativă, liberă, eliberatoare, în afară de scris. Am continuat multă vreme să-mi caut teritoriul acela pe care să fiu cea mai bună. Nu ştiu dacă l-am găsit.

Poate că e greşit că am avut întotdeauna o apreciere pentru munca „artistică”, fără să am un talent anume. Acum merg în săli de conferinţe la cursurile masterului de HR, lucrez într-o multinaţională şi nu am mai fost cu Simona în Satya. Iar în mercerii intru rar, pentru că îmi amintesc de o renunţare.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Andreea
 


 SHARE :  Trimite pe mail
pasiunehobbymercerietextilecroitoriemodahainerenuntare CITESTE MAI MULTE DESPRE

6713 citiri

14 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.