Smart Woman

Nu ne casatorim gandindu-ne ca vom divorta. Si poate ca ar trebui...

Nu ne gandim, cand ni se nasc copiii, daca pensia alimentara pe care am primi-o, in caz ca ne va reveni custodia, ne-ar ajunge sa ii hranim si sa ii imbracam. Doar nu face nimeni copii pentru bani, nu?

Si totusi, ajungem sa ne tiganim prin tribunale pentru sume ce odinioara pareau derizorii cand ne ingropam odraslele in jucarii si haine scumpe, iar astazi deriva din calcule argumentate - penibil, dar perfect legal - cu adeverinte de salariu minim pe economie.

Nu ne gandim, cand ne inhamam la credite pentru casa in care visam ca vom imbatrani impreuna, ca vom ajunge sa partajam nu doar imobilele cu ipotecile aferente, ci si animale de companie, cadouri de la nunta, rude, prieteni, bucati de viata.

Si ar trebui  sa ne gandim la toate astea. La timp!

Poate daca ne-am pune inainte de casatorie intrebarile pe care ni le punem atunci cand ajungem la finalul cu strigaturi si imbranceli, mai mult sau mai putin emotionale, si mai ales daca am avea curajul sa ascultam raspunsurile, lucrurile ar sta altfel. Poate nu am mai ajunge sa ne casatorim, dar la fel de bine poate nu am mai ajunge sa divortam.

Poate, daca am sti cat de tare doare, ce rani adanci lasa divortul in sufletele tuturor celor implicati, cu sau fara voia lor, ne-am stradui mai mult sa reparam, cat inca se mai poate repara. Sau am evita, de la bun inceput, sa ridicam o constructie prea fragila ca sa stea singura in picioare.

Realitatea este ca nicio criza nu apare din senin. Pana si dezastrele naturale au semne prevestitoare. Numai ca de cele mai multe ori trecem cu vederea aceste semne, fie pentru ca nu stim sa le "traducem", fie pentru ca nu vrem. Sa recunosti ca cel de langa tine nu e cel care ti-ai fi dorit sa fie inseamna sa-ti asumi responsabilitatea pentru alegerea ta gresita.

Se spune ca femeia se marita convinsa ca barbatul se va schimba (asa cum isi doreste ea), iar barbatul se insoara sperand ca femeia va ramane neschimbata. Si unul si celalalt constata dupa o vreme ca s-au inselat.

De foarte multe ori defectele partenerului, pe care nu le mai poti suporta, ti-au fost cunoscute, si poate chiar dragi, la inceput. Ca doar atunci cand iubesti un om, il iubesti cu tot cu defectele lui, nu-i asa? Realitatea este insa ca, dupa o vreme, iubirea se cam duce, si vorba aia, "unde-i dragoste putina, lesne-i de gasit pricina".

Pe de alta parte, daca nu ne-ar fi atat de teama sa fim noi insine, daca nu ne-ar fi frica sa spunem de la inceput cine suntem si ce vrem de la noi si de la celalalt, poate ca nici nu am "induce in eroare", dar nici nu am incerca sa schimbam.

Daca ne-am asuma riscul de a fi respinsi pentru ceea ce nu suntem, poate am avea sansa de fi iubiti pentru ceea ce suntem cu adevarat. Si poate ca atunci am ramane impreuna, ca-n povesti, pana la adanci batraneti. Sau singuri, dar nu nefericiti in doi.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.