Acasa | Familie | De ce ne sperie schimbările?

De ce ne sperie schimbările?

 SHARE  

Adaugat in 25 august 2015

De ce ne sperie schimbările?

Cum reactionam la schimbare. Foto: Photoxpress

Orice început nou sperie deopotrivă adulți și copii sau cum să facem față cu brio schimbărilor de orice fel

Urmează schimbări în rutina familiei noastre. Eu încep un proiect nou, se apropie şcoala, iar copilul va avea o învățătoare nouă. Ne vom trezi devreme, ne vom adapta la un program nou, cu alte reguli.

Schimbarea e de bun augur. Şi totuşi, am inima cât un purice. Voi reuşi să am timp de toate? Să îl ajut pe Tudor al meu la teme? Să gătesc? Să fiu bună la ceea ce voi face? Gândurile astea îmi zboară prin minte ca un stol de păsări speriate de artificii în miezul nopții.

De ce ne sperie schimbarea?

Pentru că funcționăm cel mai bine după coordonate clare. După un program pe care putem să îl anticipăm şi în care putem să ne încadrăm. Chiar dacă schimbările care se anunță sunt unele dorite, căutate, în momentul în care chiar trebuie să te înhami la ceva nou, fără să ai cum să sari peste ceea ce deja făceai, te întrebi, pe bună dreptate, dacă şi cum vei face față. E o provocare la toate nivelurile: de la organizare la un nou set-up mental. E nevoie să îți creezi o nouă listă de priorități, să aloci mai puțin timp unor lucruri care îți fac plăcere, dar şi unor lucruri pe care e musai să le faci.

Socoteala de-acasă

Sunt deja destul de trecută prin ciur şi sită ca să ştiu sigur că socoteala de-acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg. Am învățat că lucrurile se aranjează de-adevăratelea în noua matcă abia după ce începi să le faci, din mers, când te adaptezi la situația reală. Oricât ai planifica, ceva se va dovedi mai greu decât te aşteptai şi multe altele se vor dovedi mai simple. Şi atunci, cel mai bine ar fi – dacă s-ar putea – să te relaxezi şi să laşi lucrurile să vină de la sine. Însă e mult mai uşor de spus decât de făcut.

Ce le cerem copiilor

Reacția mea la schimbare m-a făcut să mă gândesc mai mult la tot ce le cerem copiilor să facă. Pentru ei, NOUL este mult mai intens şi mai des decât pentru noi, cei mari. Ei fac față provocării necunoscutului în fiecare zi, din prima clipă după naştere. Învață să respire, să sugă, să vadă, să audă. Să facă la oliță, să stea fără mama câteva ore, să meargă, să se joace, să împartă, să accepte mâncăruri cu gust nou, să rămână la grădiniță, să stea în bancă la şcoală. Dacă ai pune un adult să facă atât de multe lucruri noi în ritmul în care le fac copiii noştri, probabil ar ceda nervos după câteva săptămâni. Dar părem să uităm cât de grea e adaptarea la nou şi ne gândim că ei sunt proaspeți şi au suficientă energie ca să asimileze tot. Ceea ce, probabil, e foarte adevărat.

Efort recunoscut

Îți aminteşti prima zi când ai plecat de lângă copilul tău pentru mai mult timp? Poate la birou, poate într-o mini-vacanță? Cum mintea ta s-a luptat la fiecare pas să te aducă înapoi acasă? Cum nu te puteai desprinde de dorința de a şti ce face copilul tău? Sau prima zi de grădiniță? (Pe care eu, personal, am petrecut-o lipită de gardul instituției, ca un spion…) Dar cum e, atunci, pentru copii? Da, ei sunt mici şi au forțe proaspete. Însă au şi o grămadă de temeri, plus nevoia de a crea tipare pentru toate situațiile noi cu care se confruntă. Şi atunci, este oare cinstit să le cerem să facă față cu zâmbetul pe buze şi cu mult curaj schimbărilor din viața lor? Să le spunem că totul va fi bine şi să ne aşteptăm să ne creadă fără drept de apel? Eu ştiu că va fi bine. Însă asta nu înseamnă că nu sunt speriată. Acel “ştiu” este un soi de afirmație pe care o fac pentru că neocortexul meu modern, sofisticat îmi explică asta. Dar amigdala primitivă, unde dormitează instinctele – care tot din creierul meu face part e- îmi spune s-o iau la fugă sau să mă lupt. Chiar dacă n-am de cine să fug sau cu cine să mă lupt. Necunoscutul ne joacă pe degete indiferent de vârstă sau de temperament. Şi chiar dacă vom continua să ne supunem pe noi înşine şi pe copiii noştri la schimbări, care sunt fireşti şi fără de care ar trebui să ne transformăm în plante, măcar hai s-o facem cu mai multă înțelegere şi răbdare, hai să ne împăcăm cu ideea că avem nevoie de timp ca să ne adaptăm la nou, iar copiii noştri au şi mai multă nevoie de sprijin.

Au nevoie să le auzim temerile, nu doar să le spulberăm superficial spunând că “totul va fi bine”.

Text de Ruxandra Rusan

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

5283 citiri

6 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.