Smart Woman

Daca ambii parinti sunt pe aceeasi lungime de unda, e ok. Mai greu e cand nu sunt. In familia mea, se pare ca se aplica varianta cu nr. 2. Si, din nou, au iesit discutii dupa ultima sedinta cu parintii. La care unii sunt laudati, altii nu ( tipic). Si se cer bani pentru diverse culegeri. De data aceasta pentru vacanta de vara. Aaaa... am uitat sa precizez ca suntem in clasa I. Dar este de parca am fi intr-a XII-a, nu altceva!!!

Poate nu-mi amintesc eu multe lucruri, dar imi amintesc ce faceam in clasa I. Nu faceam ce se face acum. Sunt sigura ca nici sotul nu facea, ca doar e mai mare decat mine. Dar, nu stiu cum se face ca atunci cand e vorba de copil, i se pune o ceata pe ochi si nu-si mai aminteste.

Nu faceam exercitii la matematica care sa implice operatii intre paranteze, aia-i clar. Nu ni se cerea la literatura (sau cum se mai numeste materia zilele astea, ca este ramificata) sa gasim sinonime/ omonime sau sa inlocuim litere din cuvinte cu alte litere si sa obtinem astfel alte cuvinte. Cum ar fi “fad”. Sa ridice mana sus cine considera ca acesta este un cuvant potrivit pentru un copil de clasa I. Copil care de-abia e la stadiul de a citi cat de cat cursiv povesti sau altele (care nu implica cuvantul “fad”). Recunosc ca ieri am stat pe google sa gasesc sinonime. Nu fiindca nu le-as fi stiut, dar nu mi le-am amintit pe moment. Bineinteles ca a trebuit sa-i explic si ce inseamna “fad”.

Eu imi doresc in primul rand sa fie fericit, chiar daca asta inseamna ca mai sta cu ochii pe geam din cand in cand si pierde notiunea timpului uitandu-se la masinile care trec pe strada. Sau iese cu trotineta prin parc. Sau se uita la desene animate. Nu vreau ca viata sa i se rezume la lectii si atat. De acum... ca mai are ani de zile in fata in care va fi chinuit de programa scolara absurda.

Si de anul viitor schimba oricum si invatatoarea. Poate cea care va veni va avea alt stil... desi manualele vor fi aceleasi, parintii aceiasi...cu aspiratii inalte pentru copiii lor. Eu nu le am. Am una singura: sa-i placa ce va face in viata. E mare lucru. Nu sa ajunga sclavul unei corporatii.

Am mancat painea asta. Cu gazete matematice, olimpiade etc. Si era stresul pe mine cat casa. De ce sa fie si pe el asa? Acum vreo doua saptamani m-a “gasit” pe Facebook un fost coleg din perioada liceului. Si mi-a reamintit cat ne chinuiam sa invatam bine si sa fim fruntasi (o parte din noi). Iar el NU! Iar el e acum in Budapesta si a lucrat 8 ani pentru IBM. Deci, in final, cine a fost mai castigat?

Aaaa... si vine si ziua liceului unde invata. Si ne pregatim de sarbatoare. Si trebuie sa ne imbracam nu stiu cum. Cel mai mult m-a doborat ideea de a-i imbraca pe copii in haine realizate din lucruri reciclabile. Am mai auzit-o anul trecut de la o prietena. Mi s-a parut interesanta in poze si atat.

Eu, personal, nu sunt creatoare de moda din hartii, nu stiu sa fac asa ceva, nu am masina de cusut, nu... Eventual il pot ajuta la o compunere, ceva legat de cultura muzicala, pictura, etc. Dar sa nu ma pui sa-ti creez o chestie penibila.

Mi se pare suficient sa le prezinti copiilor ideea de a recicla. Nu trebuie sa-i “transformi” si pe ei intr-un obiect reciclabil. Fiindca nu merge asa cu copiii/oamenii... si nici cu educatia lor. Nu poate fi reciclata.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.