Smart Woman

Se indreapta spre serviciu si se gandeste la ale lui. E pensionat de 20 de ani, dar pensia nu ii permite sa stea degeaba. Cu greu a gasit pe cineva care sa-l angajeze paznic la un depozit de cherestea. Drumul este lung, face mai mult de o ora dus, o ora intors, iar banii sunt o bataie de joc, dar inseamna mai mult decat nimic. Multi ii spun sa stea acasa, sa nu se mai chinuie la varsta lui, insa stie ca daca ar ramane chiar si 2 zile fara sa iasa, fara sa se chinuie sa faca miscare, nu s-ar mai putea ridica.

Nici baba lui nu o duce mai bine. Obisnuita sa faca mereu si mereu mancare, curatenie, sa spele si sa aiba grija de familie, nu poate sta locului. Din casa n-a mai iesit de luni bune, dar se taraste dintr-o camera in alta si face treaba asa cum poate, cu o cangrena mancandu-i piciorul pana aproape de os. Mosul ei ii curata rana zi de zi, dar mai mult nu are ce sa faca. Nici el, nici copiii si nici nepotii nu au putut s-o convinga sa mearga la medic. Batrana are parerile ei bine infipte: si-a trait viata si, daca i-a venit sorocul, poate sa moara si fara sa-si bage doctorii nasul.

Batranul ridica ochii din asfalt, priveste in zare si calculeaza in gand cat mai are de mers, apoi se intoarce la planurile lui. Vin Sarbatorile, trebuie sa cumpere carne, faina, oua si cate altele ca baba lui sa faca sarmale, caltabosi, colaci si cozonaci pentru intreaga familie. Are o fata care i-a facut doua nepoate, ambele mari, la casele lor, si un baiat care i-a facut un nepot. L-a facut si si-a vazut de viata, asa ca batranii l-au crescut pe micut. N-a pornit cu dreptul in viata: sa cresti intr-o casa in care cea mai avansata tehnologie este un televizor alb-negru, in care hainele ti le aleg bunicii si tot timpul ti-l petreci cu ei, pentru ca se tem sa te lase la joaca pe strada, nu este o copilarie ideala in mijlocul Capitalei. A crescut timid si nestiutor, dar cu bun simt, iar batranii i-au dat ce au avut ei mai bun, l-au iubit si l-au ingrijit cum au stiut ei mai bine.

Acum baiatul a ajuns la facultate, iar batranul se intreaba daca il va vedea saptamana asta. Ii iubeste, dar se simte sufocat in casa lor, asa ca vine si pleaca pe cat de des poate. Batranul isi scutura capul, incercand sa scape de intrebare, si se intoarce la calculele lui. La cat il va duce cheltuiala anul asta? De cand nu mai face carnati, face o economie. Ii placea sa faca el, cu mainile lui, carnati pentru ei si pentru copiii, dar s-a lasat de 3 ani, de cand cineva le-a intrat in balcon si le-a furat carnatii pusi la uscat. Nedumeriti si nefericiti au mai fost batranii de intamplare, si n-au mai avut curaj, de atunci, sa riste. Pentru ei carnatii aia insemnau munca si o mica avere.

Bunatatile pe care le asigura in fiecare an copiilor si nepotilor este modalitatea lor de a se asigura ca macar inainte de sarbatori familia le va calca pragul. In ziua de Craciun n-au mai primit de multi ani vreo vizita. Si nici vreo invitatie. Batranul mai are o grija anul asta. Cum va face baba lui cozonacii? De 60 de ani, de cand i-a murit mama iar ea, la nici 13 ani, a luat in primire o casa cu 5 frati mai mari si un tata foarte strict, a facut mancare cat pentru o armata si la fiecare sarbatoare cozonaci cat pentru cateva familii. Acum simte ca puterile au lasat-o iar mainile nu mai pot framanta aluatul. Auzul a tradat-o primul, desi ani la rand n-a vrut sa recunoasca si doar dadea din cap sau zicea "da, maica, da" la orice nu intelegea. Apoi vazul i s-a incetosat treptat. Picioarele abia o mai tin. Iar acum si mainile si le simte neputincioase. Corpul a tradat-o. Pe ea, care n-a dormit in viata ei mai mult de 5-6 ore pe noapte si nici cand se odihnea mainile nu-i stateau degeaba, crosetand mereu cate ceva.

Batranul isi continua drumul anevoios catre serviciu. Ce poate sa faca? Va cumpara cozonaci. Cum-necum, intotdeauna s-au descurcat, el si cu baba lui, iar copiii s-au putut baza intotdeauna pe ei inainte de Sarbatori. Zambeste multumit. Intotdeauna s-au descurcat.