Smart Woman

In primii cativa ani, decembrie a insemnat pentru mine motiv de cadouri. Nu conta ca era Mosu' sau ziua mea, tot ce ma interesa erau jucariile. Apoi, pe masura ce m-am marit putin si am inceput sa devin constienta de lumea inconjuratoare, decembrie a devenit luna in care asteptam zapada si bradul si cozonacii facuti de bunica, iar casa mirosea a portocale si a vin fiert cu scortisoara sau, din pacate pentru nasul meu, uneori a tuica fiarta cu piper.

Am mai crescut putin si, intr-un an, decembrie a devenit motiv de teama si nelinisti, framantari in casa si in afara. Lumea iesea in strada iar eu asteptam tremurand sa aflu ce se intampla. Eram prea mica sa mi se explice totul. Teama a trecut de Craciun, a ramas frematul multimii. II vedeam la televizor cum ard imaginile lui Ceausescu. Aveam si noi manuale cu imaginea aia. Erau ale surorii mele, dar nu avea cum sa se supere ca i le rup, doar asa face toata lumea. Si nu au cum sa se supere ca le ard pe aragaz, doar asa arata la televizor. Si le-am ars, si era sa arda si casa. Parintii mei nu au fost deloc fericiti, desi la televizor lumea parea fericita.

In urmatorii ani, decembrie a devenit motiv de mandrie nationala, de comemorare a victimelor, de aducere aminte, de ridicare in slavi a libertatii. A durat putin pentru mine, pentru ca in curand am inceput scoala, iar decembrie a devenit motiv de asteptat vacanta, de visat la lupte cu bulgari si ridicat cazemate. In casa era frig, asa ca decembrie era luna in care pe geamuri se formau primele flori de gheata. Acopereau totul de sus pana jos si stateam si le priveam fascinata. Apoi imi lipeam mana de ele si o tineam acolo pana cand se topea gheata, ramanand un ochi de geam curat, cu forma mainii mele, pe care puteam sa trag toata ziua cu ochiul, sa vad cand imi ies prietenii la joaca.

Am mai crescut un pic si n-am mai fost trimisa la bunici cand faceau ai mei curatenia pentru Sarbatori. Asa ca decembrie a devenit luna in care simteam aerul rece si tare cum umple apartamentul, in timp ce totul se spala, se curata, se transforma in imaculat. Munceam din greu, cot la cot cu ai mei. Sau, cel putin, asa aveam eu impresia. Daca parintii s-ar fi miscat in ritmul meu, ar fi terminat curatenie pentru Craciun la Paste. Imi lua aproape jumatate de zi sa-mi sterg de praf si sa-mi pun in ordine doar raftul meu de jucarii, dar eram foarte mandra de progresele mele.

Multi ani dupa aceea, decembrie a ramas acelasi: Ziua Nationala, ziua mea, Mosii cu daruri, Sarbatori in familie, curatenie, miros de sarmale, carnati si cozonaci, vacanta, joaca in zapada.

Am crescut, vacantele au ramas doar o amintire, iar decembrie s-a transformat in luna cheltuielilor: calcule peste calcule, liste cu cadouri pentru cei dragi, alergatura prin magazine, planificarea vizitelor de Sarbatori, pregatirea serbarilor de sfarsit de an ale copiilor, oscilat la nesfarsit intre un brad in ghiveci, unul taiat sau unul "ecologic".

La scara mai mare, decembrie a devenit luna in care ziarele urla de scumpiri anuntate pentru anul urmator si luna in care autoritatile sunt luate prin surprindere, in fiecare an, de un fenomen uimitor: un strat mai subtire sau mai gros de zapada se asterne pe carosabil. Nu de putine ori este si luna in care mai vezi cate un protest razlet al celor nemultumiti de bugetele alocate pentru anul urmator. Mai este si luna in care, in numele magiei Craciunului sau a bunatatii crestine, televiziunile se umplu de programe in care oamenii aflati in nevoie sunt ajutati de un sponsor sau de altul.

Dar mai este ceva. Decembrie a devenit luna in care, pentru copiii mei, magia exista. Luna in care, in doua randuri diferite, se trezesc dimineata mai entuziasmati decat oricand in an si sunt in stare sa topaie de bucurie ore intregi. Este luna in care casa miroase a vin fiert si a cozonaci, a brad si a ciocolata.