Acasa | Articolul tau | Simteam oboseala, stresul, presiunea, totul, mai putin dragostea pentru copilul meu

Simteam oboseala, stresul, presiunea, totul, mai putin dragostea pentru copilul meu

 SHARE  

Adaugat in 21 noiembrie 2011

Simteam oboseala, stresul, presiunea, totul, mai putin dragostea pentru copilul meu

Copilul dorit / Foto: Photoxpress.com

Mi-e foarte greu sa pun pe tapet perioada aia. Inca simt ca mi se rupe inima de durere si de rusine. Dar unele lucruri trebuie spuse.

Mi-am dorit un copil ani de zile, numai Dumnezeu stie cat mi l-am dorit. La putin timp dupa ce am implinit 29 de ani, testul de sarcina a aratat in sfarsit pozitiv. Am fost atat de fericita, simteam ca zbor. Lunile de sarcina au trecut rapid, desi am savurat fiecare clipa. Dupa un travaliu de 10 ore, mi-am tinut fetita in brate si am stiut ca a meritat chinul. Tot ce conta in momentul ala era familia: sotul cu mine si micuta noastra.

In primele 2-3 saptamani a fost totul o oscilare intre fericire si oboseala, stres, eram mereu cu inima cat un purice sa nu gresesc ceva. Saptamani absolut normale pentru o proaspata mama. Apoi, ceva a luat-o in alta directie. Sentimentele parca s-au evaporat. Simteam oboseala, simteam stresul, presiunea, totul, mai putin dragostea pentru copilul meu. Ma uitam la ea cum doarme si nu mi se mai topea inima, nu-mi mai era draga, nu mai simteam frica aia, poate absurda dar naturala, materna, ca daca nu o vad cum respira ar putea insemna ca a murit in somn.

Imi dadeam seama ca reactiile mele nu sunt normale, asa ca m-am prefacut fata de sot si de apropiati ca totul este ca inainte. Ma adanceam in munca pentru a ignora ceea ce simteam. Nici macar nu-mi doream ca totul sa revina la momentele dinaintea aparitiei copilului - unele mame, obosite si depasite de situatie, au momente in care isi doresc sa revina lucrurile ca la inceput. Eu nu aveam astfel de melanocolii. Pur si simplu imi doream ca fetita sa dispara, ca totul sa continue fara ea.

Aproape 3 luni m-am tot adancit in aceasta stare pana cand ajunsesem sa agonizez. Uram copilul si ma uram pe mine. Sotul nu-si dadea prea bine seama ce se intampla, insa cred ca isi dorea sa fie oriunde altundeva in momentele alea. Cand am realizat ca lucrurile ar putea deveni chiar mai crunte decat atat, ca s-ar putea sa fac o mare greseala dar si ca sunt sanse sa-mi pierd sotul, mi-am sunat o prietena care a terminat psihologia si i-am povestit tot. M-a trimis mai departe la o fosta profesoara de a ei care m-a diagnosticat cu depresie postnatala. Am urat intotdeauna medicamentele, insa in cazul asta mi-au facut mult bine.

Starea mi-a trecut si am putut sa ma bucur iar de copilul meu. A fost o perioada urata, de care as vrea sa nu-mi amintesc daca as putea. Insa nu pot sa nu ma revolt cand vad ca unii oameni cred ca depresia postnatala e o prefacatorie, doar un alt mod in care femeia se rasfata. Sa-i spui unei mame care a trecut prin asa ceva ca e un moft, ca avea doar prea mult timp liber, e ca si cum i-ai spune ca a facut hepatita dintr-un moft, ca se plictisea. Sa-i spui ca se preface pentru ca sotia ta nu a avut e ca si cum i-ai spune unui bolnav de cancer ca i se pare, ca nimeni din familia ta nu a avut cancer si, prin urmare, nu exista. Depresia postnatala inseamna un dezechilibru hormonal, nu poti alege daca vrei sau nu, nu tine cont de cat de proaspata sau obosita esti si nu trece de la sine.

In tribunal, daca iti omori bebelusul si demonstrezi ca suferi de depresie postnatala, primesti circumstante atenuante. Dar de ce sa se ajunga acolo? Daca statul si sistemul recunoaste gravitatea si gradul ridicat de pericol pe care il prezinta aceasta depresie, de ce nu ia masuri in acest sens? De ce nu se introduce un set de analize hormonale obligatorii pentru mame, la 3 si la 6 luni dupa nastere? Pot toti scepticii din lume sa se adune la un loc si sa spuna ce vor, analizele de sange arata clar cand exista in organism o problema hormonala si cat de grava este.

Statul ar trebui sa faca ceva in acest sens, dar si fiecare familie in parte. Prin ce am trecut eu, nu-i doresc nimanui sa afle. Nu-i doresc nimanui sa astepte pana cand simte ca innebuneste.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la articolul "Celebritati care s-au luptat cu depresia postpartum"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.



Autor: Ema
 


 SHARE :  Trimite pe mail

10005 citiri

73 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.