Acasa | Articolul tau | Influenta directa a mamei: intre conditionare si responsabilitate

Influenta directa a mamei: intre conditionare si responsabilitate

 SHARE  

Adaugat in 20 august 2012

Influenta directa a mamei: intre conditionare si responsabilitate

Relatia mama-fiica. Foto: Photoxpress

In mine traiesc doua fiinte!

Pana la 20 de ani am vazut viata prin ochii mamei mele, am iubit ce a iubit si ea, am urat ce a urat ea, i-am cunoscut si i-am trait traumele si frustrarile, care erau multiple. Vinovati de problemele ei erau intotdeauna altii: comunistii, securistii, evreii, tiganii si am simtit si eu ura fata de acestia, nediferentiata si abtracta.

Iubindu-ma, mama mea a incercat insa sa ma protejeze de toate, sa-mi rezolve problemele, vorbind pentru mine si in numele meu si mi-a ales calea in viata, prin faptul ca mi-a ales profesia. Nicio clipa nu m-am gandit ca as putea sa urmez o alta facultate decat Politehnica, nu pentru ca mi s-ar fi potrivit, ci pentru ca asa considera mama mea ca era bine. Fiindca o iubeam si mi-am jurat sa nu o dezamagesc niciodata, am facut cum a crezut ea de cuviinta.

La 20 de ani insa, in mine s-a petrecut o schimbare majora: m-am indragostit si asta mi-a pus in fata pentru prima data persoana mea si nevoile mele, altele decat ale mamei mele. In plus era 1989, am trait tumultul zilelor Revolutiei, am trait Piata Universitatii si Societatea Civica si  pentru prima data a inceput sa nasca in mine idea unei responsabilitati a vietii proprii, ideea de a-mi croi singura soarta.

M-am mutat de acasa, am scapat de influenta directa a mamei mele, dar conditionarea era atat de puternica incat am inceput sa am sentimente de vinovatie ca eu, de capul meu acuma, gandesc si vreau sa actionez altfel decat fusesem invatata. Ma simteam vinovata ca nu mai eram total obedienta fata de persoanele mai in varsta decat mine si ca incercam sa-mi construiesc o personalitate si o gandire proprie.

Vinovatia constanta si dualismul in care traiam imi crea stari interne de tensiune extreme, pe care ca sa le inteleg am inceput sa citesc psihologie, tot ce mi-a cazut in mana. Am inteles rational ca sunt pe calea cea buna, dar conditionarile din mine au ramas si se manifestau in situatii de criza.

Dupa probleme personale "psihanalizate" de una singura (casatorie, divort, depresie), la 30 de ani am luat hotararrea sa plec din tara, departe de mama mea. Am plecat cu gandul sa nu ma mai intorc niciodata, sa privesc numai inainte, sa-mi construiesc un drum de care sa fiu responsabila numai eu. Sa o uit pe mama mea si sa nu o mai vad niciodata.

La peste 40 de ani, dupa aproape 13 ani in Germania si dupa ce am schimbat trei locuri de munca, fiecare dandu-mi un sentiment de implinire mai bun decat cel trecut, pe masura ce invatam sa ma cunosc, sunt ferm convinsa ca este autentic este acel eu pe care mi l-am creat singura. Cu cat mi-a crescut increderea in mine, cu atat am putut mai mult s-o iert pe mama pentru conditionarile din trecut. Am reinceput sa ma apropiu de ea si ne intalnim cam de doua ori pe an.

Cand o intalnesc acum pe mama constat ca acea parte din mine, care o iubeste profund, isi doreste in continuare dependenta, care a existat, de acea persoana care venea sa-mi rezolve toate problemele, scapandu-ma de responsabilitatea unei decizii. Cand ma despart de mama mea, insa, realizez ca aceasta dorinta nu este decat o iluzie, ca nimeni nu poate sa ma scape de responsabilitatea deciziilor pe care le iau, de raspunderea propriei vieti.

In acest context a aparut de curand urmatorul conflict: mama (fosta profesoara) mi-a spus ca-l considera pe Traian Basescu vinovat de starea jalnica a invatamantului si a educatiei in Romania, de morala indoielnica a oamenilor de cultura din tara. Eu i-am raspuns ca nimeni nu poate fi vinovat de lipsa de morala sau cultura a altuia. Conflictul a fost imens, mama a suferit extrem de mult in urma afirmatiei mele, aproape ca-mi vine sa cred ca n-o sa ma ierte niciodata.

Am realizat, insa, in final, ca aceasta ruptura intre mine si mama mea, intre cele doua fiinte care salasluiesc in mine, este de fapt ruptura care exista actual in societatea ramaneasca (politica si apolitica): intre cei care-si asuma raspunderea faptelor proprii si cei care nu si-o asuma, cei care incearca in permanenta sa gaseasca vinovati in afara lor.

Asa ca acum mi-e clar, fara drept de apel, ca atata vreme cat nu vom invata sentimentul raspunderii fata de propriile fapte si a lipsei de raspundere fata de faptele altora, nu vom putea iesi din sclavia conditionarii, nu vom fi liberi cu adevarat, nu vom putea privi viata cu seninatate. In plus, ne vom transmite traumele mai departe, generatiei urmatoare, perpetuand suferinta si obligand-o pe aceea sa transeze aceasta problema.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Caroline M.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
dualitaterelatie mama fiicadespartireemigrareresponsabilitatealegeri CITESTE MAI MULTE DESPRE

7101 citiri

22 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.