Smart Woman

Aveam dreptate, era de la o firma de cosmetice, de la care mai comandasem in trecut, si care ma anunta acum de existenta unei super-mega oferte, valabila, fireste, doar cu ocazia acelei convorbiri telefonice.

Operatoarea ma invita, in consecinta, cu tonul cel mai cordial, mieros cu putina, sa nu ratez ocazia: “Oferta este de departe cea mai buna a inceputului de sezon. Produsul este la jumatate de pret, doar daca dati comanda acum. Nu, din pacate oferta este valabila doar acum, cu ocazia convorbirii noastre. Dar puteti sa imi spuneti motivul pentru care nu doriti sa il achizionati?”, si lista poate continua.

Nici nu mi-am dat seama cand am scapat “nu” dupa “nu”, asa cum ii sade bine cumparatorului in aceste timpuri de criza economica. Revelatia a fost ca de fapt nu refuzam produsul in sine, ci initiativa in ansamblul ei.

La drept vorbind, vocea parea mai mult decat a unei simple operatoare promoter, sau mai degraba mesajul convorbirii incerca sa se incadreze intr-o adevarata lectie de marketing. Operatoarea parea mai degraba un advertiser care incerca sa ma convinga de faptul ca am nevoie de ceva de care, de fapt, nu am nevoie.

Legea de capatai a advertisingului - a te convinge ca ai nevoie de un lucru inutil, dar care in mod sigur iti va schimba viata sau perceptia de sine. Era deci o tactica de manipulare comerciala, si probabil, instictiv, am reactionat negativ pe cu totul alte considerente.

M-am trezit ca refuz sistematic produsul ca o reactie alergica la consumerism,  la marketing si advertising, dar chiar cu obida la adresa domeniului in ansamblu. Ma gandeam “cum sa cad eu prada unor oameni care, de cele mai multe ori, vand minciuni si care incaseaza si cecuri grase pentru asta?”.

La finalul “nu” –urilor mele sistematice, aceeasi voce impersonala, neafectata de refuzul meu, m-a intrebat din nou motivul pentru care nu doresc sa achizionez acel produs “imbatabil”, prelungindu-si astfel peroratia despre nevoi,  crezand ca merge mai adanc in subconstientul meu, ma psihanalizeaza si, eventual, imi da si remediul. Moment in care m-am blocat, iar mintea mea, care a fost in stare pret de cateva minute sa reactioneze si sa combata filosofia publicitara din spatele convorbirii telefonice, s-a lasat prada unei perfecte stari de mutenie.

Am sfarsit prin a raspunde tot printr-o minciuna, umflata pe ici pe colo, ca sa para credibila si ca operatoarea sa ma lase in pace. “Nu am bani, sunt somera, cu dou copii, nu am nevoie de asa ceva in perioada urmatoare”.

La marketing e de preferat sa raspunzi tot cu marketing.

P.S: Voi mai cumpara cu certitudine produse cosmetice ale acelei firme, dar cand voi avea nevoie de ele si cand voi crede eu de cuviinta, sau cand produsul isi va spune singur povestea (cand calitatea, benefiicile, raportul calitate-pret vor fi ambalate intr-o alta forma de prezentare), nu cand mi-o va spune si mi-o va cere o voce impersonala prin telefon. Poate a venit vremea unei schimbari, sa ne regasim intr-un principiu care se vehiculeaza de ceva timp: “Don’t sell it, story tell it”.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.