Acasa | Articolul tau | Dragoste la prima vedere

Dragoste la prima vedere

 SHARE  

Adaugat in 8 septembrie 2014

Dragoste la prima vedere

Dragoste la prima vedere. Foto: Photoxpress

Marți sunt trei ceasuri rele, marțea dau doar de belele, și tot într-o marți, m-am îndrăgostit (again) la prima vedere. E a treia oară în scurta mea existență când mi se întâmplă pocinogul. Din fericire, am scăpat cu bine și de data asta.

Ziua bună se cunoaște de dimineață:

M-am trezit la patru dimineața, chiaună de somn și m-am împiedicat de-un carpet nenorocit pe care nu mai reușesc să-l arunc, gata-gata să-mi remodelez nasul de tocul ușii de la baie. Deși mi-am turnat o tonă de apă rece în cap, am adormit lângă ibricul de cafea și am dat-o-n foc. Cum nu mai aveam timp să-mi fac alta, am băut-o așa, cu caimacul întins pe aragaz. Mi-am aprins nervoasă o țigară... la filtru.

La fără un sfert eram în mașină și dârdâiam așa de tare că nu nimeream să bag cheia în contact. Sorooo... ce frig e la ora asta! Tremurau până și genele adormite de milenii din ADN-ul strămoșilor mei.

Am dat drumul la căldură și... la drum. La capitală, birjar! Eram în delegație. Părea că trecusem peste cele trei ceasuri rele: drumul era liber (eu și camionagii), din boxe urla Elzbieta Towarnicka cu Lacrimosa, în mașină se încălzise.

De fiecare dată când intru în București mă emoționez. Am așa, o stare ca înainte de examen, atunci când știi și nu știi în același timp, un paradox pe care sunt sigură că mulți dintre voi l-ați trăit nu o dată pe propria voastră piele. Am mai intrat și în alte capitale ale lumii, dar nimic nu se compară cu emoția pe care mi-o produce Bucureștiul. Probabil că sunt o provincială până-n măduva oaselor, sau poate că trăirile copilăriei lasă urme atât de adânci în sufletul nostru, încât cu greu pot fi înlocuite. Niciodată nu voi mai mânca ostropel de pui așa cum îl făcea străbunica și nici un alt oraș nu mă va mișca mai mult ca Bucureștiul, pentru că aici am rămas pentru prima dată cu gura căscată de uimire, pe când aveam patru sau cinci ani.

E adevărat că traficul e un iad și că la fiecare intersecție, după ce citește plăcuța de înmatriculare, se găsește câte un deștept să-mi arate degetul, dar nu mă enervez. Mă fac mică. Poate că are dreptate, omul se grăbește și eu mă mișc ca ochii mortului.
Bărbații îmi par mai inteligenți, femeile mai frumoase și mai sexi decât pe la noi. Totul e altfel: și covrigul și ziarul. E adevărat că nu stau așa, copleșită, o zi întreagă, după câteva ore revin ușor ușor la normal.

Am terminat ce aveam de terminat pe la ora două. Îmi era o foame de nu vedeam bine, pentru că zgârciții ăștia nu-ți dau nimic altceva decât cafele și apă plată. Am răbdat până am ajuns la Piranha, un club din Grozăvești, locul meu preferat cand vine vorba să mănânc și să mă relaxez atunci când sunt în capitală. Aveam mare nevoie de amândouă.

Mâncasem la foc automat și așteptam să mă liniștesc ca să pot fuma o țigară. Eram pe terasă, nu era prea multă lume. Am auzit un glas ce-mi parea familiar, și am scanat împrejurimile apropiate să-l localizez. Probabil vreun cunoscut. Nu, nu era cineva pe care să-l mai fi văzut vreodată. Un bărbat brunet în jur de 30 de ani, la o masă cu mai mulți tineri (probabil studenți), povestea ceva. Era așezat la jumătatea mesei (sunt niște mese lungi), nu-i vedeam decât capul și bustul. Mă uitam cu atenție la el încercând să-mi dau seama de unde îl știu glasul. Îl auzeam din ce în ce mai clar, deja înțelegeam ce spune, apoi parcă nu se mai auzea decât glasul lui. Am simțit o căldură în tot corpul, ca înainte de leșin și lovitura în plex. Mă îndrăgostisem. Așa pățesc eu când mă îndrăgostesc, sunt lovită în plexul solar de Mike Tyson. M-am chircit de durere. Doamne, ce mult mi-aș dori și eu, celebrii fluturi în stomac! Am ridicat capul doar ca să rămân cu privirea agățată de chipul lui, de tricoul Lacoste albastru, în bob de orez cu care era îmbrăcat. Aveam momente halucinante în care îi vedeam doar o ureche, sau o jumătate de ochi, iar el continua să vorbească și glasul lui se multiplica în capul meu în ecouri ample precum sunetele unei orgi într-o catedrală gotică. Cred că arătam ca o oligofrenă lovită de paralizie. O voce mică, mică de tot, adevărata Meme, se ruga de undeva de foarte de departe, ca el să se ridice și să plece, dar mai ales, nu cumva să mă observe. Să nu se apropie de mine, să-mi zâmbească și să-i simt mirosul.

A venit picolița să strângă farfuriile. O vedeam ca prin ceață. M-a întrebat dacă mai vreau ceva și cum n-am reușit să-i răspund, s-a aplecat cu delicatețe la urechea mea și m-a întrebat șoptit dacă mă simt bine. Am îngaimat un "îhîî".  Am cerut o vodkă mare și încă o apă. O jenă imensă, identică cu cea de-a te afla goală pușcă în mijlocul unei intersecții aglomerate, m-a forțat să încerc să mă recompun. Mi-am aprins, cu mâinile tremurânde, o țigară și când a reapărut fata am fost în stare să-i zâmbesc. Ce-a fost mai greu trecuse. Am luat o gură de vodkă care mi-a explodat în stomac. Am tras cu sete din țigară și am mai luat o gură sănătoasă. Doar genunchii îmi mai tremurau usor. Nu există antidot mai bun împotriva îndrăgostelii subite decât o vodkă mare. Deși încercam din răsputeri, nu reușeam totusi să-mi mut privirea de la el mai mult de câteva secunde. Oare cum de nu-mi simțea privirea? Eram doar la celălat rând de mese, o singură dată dacă ar fi întors capul spre stânga, ar fi fost imposibil să nu mă vadă cum ... cerșeam atenție.

Când cineva se holbează la mine, simt asta imediat. Am un disconfort, devin neliniștită, uneori privirile mă ard. Omul ăsta era din alt aluat, n-avea nici o treabă. Tocmai când mă minunam mai tare, a întors capul și m-a privit. N-ar fi făcut-o, dar se pare că unul dintre meseni i-a atras atenția: (Joe Doe, vezi că se uită una la tine ca la Isus înviat din mormânt). M-a evaluat cu un ochi critic, după care zâmbind superior, mulțumit de el, (da știu că suferi... ce să fac, nu pot să vă satisfac pe toate, mai am și alte treburi) s-a reîntors la discuția cu amicii lui.

Well, asta a durut. A durut tare. Eram deja cu pumnalul înfipt în inimioară, iar această privire plină de îngăduință și "înțelegere", n-a făcut decât să-l răsucească. La masă a urmat o cascadă de râsete. Priviri vesele, sau pline de milă, mă spionau sporadic. M-am roșit puternic. Noroc că mai aveam vodkă. Am dat-o peste cap și mi-a mai crescut un pic stima de sine. "Poate ca-i însurat?", mi-a șoptit o parte din creierașul meu, partea care e responsabilă să mă țină în viață. "Poate că-i însurat și e fidel". Da, de ce n-ar fi așa? E doar mai greu pentru mine să pricep asta, din moment ce eu nu sunt "fidea" de loc.

Atunci când ești cu moralul la pământ, creierul inventează o nouă poveste care să te readucă pe linia de plutire. Are nevoie de tine în viață, de mâinile și picioarele tale ca să-l hrănești, să-i dai proteina sau glucida aia, așa că te scoate din groapă țesând cu repeziciune un alt scenariu in care tu devi din nou eroul bun, frumos, iar ceilalți ..."

Am fost sedusă fără voia lui, dar abandonată în deplină cunoștiință de cauză. Pun pariu că dacă era miercuri, ziua mea norocoasă, altul era deznodământul. Probabil că și-ar fi scuipat în sân de trei ori, mulțumindu-i din tot sufletul lui Dumnezeu că i-a pus pe tavă o puicuță așa de sexi și deșteaptă ca mine.

Fiind însă marți, gașca a plecat în corpore de la masă, iar eu am rămas părăsită și abandonată, patetică ca o păpușă gonflabilă desumflată, lângă paharul gol de vodkă. Nu puteam să mai conduc, așa că mi-am sunat șeful să-i spun că nu mă simt bine: "a intervenit ceva și trebuie să rămân peste noapte în București". Cum voia să știe mai multe amănunte, i-am spus că un nenorocit gras și libidinos a încercat să mă violeze și l-am castrat cu briceagul cu care curăț nuci, iar acum trebuie să dau declarații la poliție. A închis imediat.

Am ajuns într-o cameră de hotel unde m-am masturbat îndelung, până-n miez de noapte, cu mintea plină de chipul brunetului (însurat, desigur) cu tricou Lacoste de culoare albastră.

Acum sunt bine, sunt iarăși EU, cinică, plină de mine. Totuși, când am recitit textul ăsta, mi-am șters de pe obraz o lacrimă plină de "ce-ar fi fost dacă?"

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Maria Mirabela
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

6483 citiri

21 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.