Acasa | Opinii | După o săptămână, emoțiile au devenit nervi. Vreau să renunț la școală!

După o săptămână, emoțiile au devenit nervi. Vreau să renunț la școală!

 SHARE  

Adaugat in 19 septembrie 2017

După o săptămână, emoțiile au devenit nervi. Vreau să renunț la școală!

Teme la scoala. Foto: Photoxpress

A început școala și unii dintre noi, chiar mulți, au trăit pentru prima dată emoția de a-și duce copilul pentru prima dată la școală. După o săptămână, emoțiile s-au transformat în nervi.

A început școala, motiv pentru care mă întreb a o mia oară: de ce mai stau în țara asta? Oare prin câte trebuie să mai trec ca să plec odată pentru totdeauna de aici?

Ca orice mamă al cărei copil pășește pentru prima dată la școală, acum o săptămână eram extrem de emoționată. La un moment dat mi-am dat seama că sunt atât de patetică când vorbesc despre prima zi de școală și că, fără să vreau, îi transmit și copilului niște emoții uriașe, de care chiar nu avea nevoie. Weekend-ul de dinainte de începerea școlii l-am petrecut acasă pentru „a ne pregăti de școală”. De parcă urma să ne întâlnim cu cine știe ce bau-bau care cerea o pregătire specială. Și orice făceam, mă opream din când în când și răsuflam emoționată, nevenindu-mi să cred că am băiat atât de mare care merge la școală. Eram de-a dreptul penibilă și patetică.

Prima zi de școală

A venit și ziua cea mare. Dimineața la ora 8 a trebuit să fim la școală pentru deschiderea noului an școlar. Aproape că aveam lacrimi în ochi și nu puteam să vorbesc de emoție când l-am văzut pe băiatul meu condus în clasă de un copil de clasa a 12-a, în sunetul butaforic al unui clopoțel de metal, așa cum erau pe vremuri. Imediat însă a început să urle o sonerie electrică ce mi-a stricat toată poezia.

Dar, de fapt, copilul nu era condus în clasă cum am crezut eu inițial, ci în holul clădirii unde avea loc deschiderea oficială a anului școlar. Buuun! Deschiderea presupunea de fapt o oră și ceva, timp în care am stat și am ascultat câteva discursuri comuniste interminabile: directorul, profesorul de onoare al școlii, reprezentanta Inspectoratului Școlar, preotul, reprezentantul poliției și pompierilor, dar și reprezentanții comitetului de părinți. Nu, pe naiba! Copiii mai aveau puțin și se scurgeau. Li se spusese să aștepte cuminți până ce se termină ca să intre în clasă. Erau atât de plictisiți și extrem de obosiți de la prima oră. Nici un părinte nu protesta deși se vedea clar că nu sunt deloc fericiți cu această demonstrație comunistă grotească. Să trecem peste.

Au intrat în clasă, au stat 10 minute singuri cu învățătoarea, iar apoi ne-au fost predate mânuțele lor de școlari cu mesajul: vă așteptăm mâine dimineața la ora 8, la școală. Noroc că mă gândisem la asta de dinainte și îmi organizasem programul astfel încât să nu fiu nevoită să merg cu copilul la birou care a plecat la școala și a venit acasă după o oră.

Prima săptămână de școală

După prima săptămână de școală, eu aș vrea să mă las de școală. Dacă aș putea să aleg eu, cu capul meu de adult responsabil, aș alege: fără școală. De fapt, fără această școală românească, îmbâcsită și tristă. Cum probabil știți, programul începe la ora 8 dimineața. De ce? De ce este nevoie ca niște copii atât de mici să meargă așa de dimineață la școală. Nu învață la fel dacă vin la ora 9 sau 10? Mai am și ghinionul de a face pe drum aproximativ 30 de minute până la școală. Copiii mei sunt debusolați total deoarece după ce se trezesc, aproape că-i și arunc în mașină ca să ajungă la timp la școală. Iar eu, trebuie să mă trezesc la ora 6, cel mai târziu, căci copilul are nevoie să mănânce ceva la micul dejun, acasă sau în mașină și mai are nevoie de un pachețel, căci până i se servește masa de prânz ar putea face ulcer. Și dacă nu ar face, îi vede pe ceilalți copii și vrea și el.

Dintr-o dată am câteva stresuri în plus. Asta este, probabil ne vom obișnui curând în ritmul acesta.

Dar mai este un lucru: învățământul gratuit cu bani de acasă. Abia a început școala și deja am cotizat câteva sute bune de lei pentru rechizite & stuff. Nu ne-a cerut nimeni adevărat, dar dacă nu le ducem, copiii nu au cu ce lucra. Școala nu le are, așa că nu o pot învinovăți. Ar fi culmea să le cumpere învățătoarea. Dar Ministerul învățământului ce face? Primăria? Aaaa, am uitat, Primăria alocă bani pentru Catedrala Neamului, iar școlile suferă grav la capitolul dotări. Dacă nu găsesc singure o sponsorizare sau dacă nu există o „intrare„ mai specială pe la Inspectorat/Minister/etc, trebuie să fim mulțumiți că măcar există grup sanitar în școală. Se putea și mai rău!

-----------

Citeste Totuldespremame.ro - Vei vedea că nu doar puștii tăi îți întind nervii la maximum, că nu doar pe tine te ceartă lumea pe stradă când nu-i pui bebelușului fular pe gură și că nu doar copiii tăi fac varicelă cu o seară înainte de a pleca în concediu într-o țară exotică.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

9138 citiri

25 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.