Smart Woman

Acum ne-am intors din nou la medicina clasica. Mai am un singur test de facut si... cam atat, in rest suntem aparent perfecti, doar ca minunea se lasa asteptata. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu, ma rog sa ne dea un copil sau macar puterea de a ne impaca cu destinul.

Am ajuns sa fiu deprimata in acea zi a lunii, cand simt un junghi in burta si stiu deja ce va urma. Nu inteleg de ce tocmai mie mi se intampla asta, eu ador copiii si mi-am ales o meserie in care sa lucrez cu ei. Mancam amandoi sanatos, ne iubim mult, credem, ne dorim trei sau patru copii, nu doar unul. Cu toate astea nu am ramas niciodata insarcinata si iata ca 30 de ani sunt la limita unui diagnostic ambiguu si extrem de frustrant, "infertilitate inexplicabila".

E deprimant sa nu stiu, sa nu inteleg, sa nu am o explicatie pentru ceea ce mi se intampla. Ce stim sigur este ca nu suntem singurii care se confrunta cu asa ceva. Cunosc o multime de cupluri care se lupta cu aceleasi himere, duc aceeasi povara ca si noi. E pacat ca unii ignora si nu recunosc ca au o problema decat atunci cand e prea tarziu.

Dar eu stiu ceva. Nu renunt la visul de a avea mai intai un test de sarcina pozitiv, iar 9 luni mai tarziu, un copil in brate. Si mai stim un lucru, nu vom ramane singuri orice ar fi, pentru ca vom demara documentele pentru adoptie.