Acasa | Opinii | Eu și Mr. “So-Close” Federer la New York

Eu și Mr. “So-Close” Federer la New York

 SHARE  

Adaugat in 15 septembrie 2015

Eu și Mr. “So-Close” Federer la New York

Federer. Foto: iulia scrie

L-am văzut live la televizor pe Roger Federer plângând de două ori. O dată când a pierdut o finală pe iarba - Wimbledon 2008, a doua oară când a pierdut-o pe cea de la Australian Open, 2009. A mai vărsat o lacrimă la Wimbledon 2014, dar una singură nu știu dacă se pune.

Plânsul era însă pentru Federer ceva destul de obișnuit când era la juniori și apoi când a trecut, la 18 ani, la profesioniști. Era perioada când Roger era opusul a ceea ce vedem acum: un tip care se exterioriza, țipa de nervi, rupea rachete, se certa singur și, când pierdea, plângea. La un anumit moment, Federer a avut o revelație: exteriorizările și nervii în timpul meciului nu îi făceau decât rău, așa că a decis să se calmeze și sa țină totul înăuntru. Însă nu poți să îți negi complet propria natură emoțională. Dacă ruperea rachetelor a ajuns ceva extrem de rar, plânsul și mușcatul buzelor au reapărut ocazional.

Duminică, la New York, Roger Federer a pierdut finala de la US Open în fața lui Novak Djokovic. A avut 23 de mingi de break în tot meciul. Sârbul a salvat 19. Pe multe, Federer le-a pierdut cu greșeli neforțate cum nu prea a mai făcut în ultima vreme. Elvețianul a ajuns în finală fără să piardă niciun set pe Arhur Ashe, plutind pe un val de insipirație, agresivitate și formă fizică excelentă. A avut șanse să întoarcă meciul chiar în game-ul ultim, cel de pe serviciul lui Novak. A greșit și a plătit pentru asta cel mai dureros preț. Iar la final, după ce și-au dat mâna peste fileu, am văzut acea expresie. Buza mușcată, fruntea ușor încruntată, privirea de băiețel rănit, ofticat, neînțeles. La 34 de ani, după 16 ani la profesioniști, tată a patru copii, Federer părea că urmează să înceapă să plângă. A fost, la fel ca la Wimbledon acum două luni, atât de aproape. Chiar și mai aproape, de al 18-lea titlu. Când se va mai întâlni cu șansa asta Federer? Cât va mai păstra această formă și poftă de joc? Îndoiala provocată de vârsta lui plutește deasupra sa precum norii de ieri de la New York. Oare și Roger se gândește la asta acum, când stă pe banca sa de pe teren, mușcându-și buza și privindu-l pe învingătorul Nole cățărându-se în tribune la loja sa?

Roger nu a lăcrimat până la urmă, în schimb eu, adormită și nervoasă pe fotoliu, da. Nu e prima dată când îmi văd favoritul pierzând o finală de Grand Slam. Nu mă sperie atât de tare nici vârsta lui, pentru că la aceste îngrjirorări a răspuns mereu printr-o formă și mai bună. Motivul pentru care am ținut atât de tare ca el să câștige US Open este că acolo l-am văzut eu jucând.

Pe 3 septembrie, seara, în turul doi al turneului, de la ora 19.00 ora locală, Federer l-a întâlnit pe belgianul Darcis, un no-name care va rămâne în istorie drept una dintre victimele elvețianului. Meciul a durat mai puțin de o oră și 20 de minute. Dar eu am fost acolo. Sus de tot, pe unul dintre ultimele rânduri, pe Arthur Ashe, mi-am susținut favoritul cu șapca RF pe cap. Meciul s-a terminat atât de repede încât senzația a fost că am asistat la un preview al unui alt meci, pentru care Federer a venit să ne arate panoplia de lovituri și eficiență. Da, publicul de la New York îl adoră. Dar chiar și așa, pentru că își doreau un meci mai lung, ca să se bucure mai mult de el, încercam cu toții să îl incurajăm pe Darcis.

Tot turneul s-a desfășurat în aceeași cheie. Până și în semifinală, Roger l-a bătut pe Wawrinka în o oră și 32 de minute, așa că pot spune liniștită că am trăit experiența Federer 2015 din plin. Normal, în acest context, așteptările erau uriașe, iar atașamentul meu pentru Federer crescuse. Când îți vezi idolul, după atâția ani și la atâția km distanță, senzația e a unei complicități cu el. Acum, titlul de la US Open căpătase o miza personală.

Însă acest US Open mă făcuse deja să plâng înainte să se ajungă la finală. Pe 6 septembrie eram deasupra oceanului și mă întorceam acasă. Ascultam muzica din playlistul pentru alergat și citeam cartea pe care o primisem cadou chiar înainte să plec - biografia lui Roger Federer (Roger Federer - În căutarea perfecțiunii, de Rene Stauffer). O carte scrisă mediocru și tradusă prost, dar care satisface pofta de detalii și cronologie a unui fan. Fusese lectura de drum și la dus spre New York și ajunsesem deja pe la jumătate, adică finalul anilor de dominație: 2007-2008. 2008 a fost anul în care Federer a câștigat ultimul său titlu la US Open, după victoria cu Andy Murray, meci despre care citeam acum în avionul aflat deasupra oceanului. Se desfășurase acum 7 ani, dar eram convinsă că am văzut meciul la televizor și visasem cu ochii deschiși să trăiesc și eu atmosfera de pe Arthur Ashe la un meci al lui Federer. Ceea ce, la ediția 2015, s-a întâmplat.

E plăcut să plângi pentru împlinirea unui vis. Este ceea ce îi doresc la anul lui Roger Federer - ca poate ultima dată când va plânge pe teren să fie de bucurie. Titlul cu numărul 18.



Autor: Iulia
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

11416 citiri

8 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.