Smart Woman

Mai tanara, ma mira mintea femeilor de familie la iconite, colaci si farfurii pentru impartit. Nu intelegeam cu ce inima se duceau prin cimitire, cu ce grija se trezeau diminetile de sambata sa duca painici si lumanare in biserica.

Universul prezentului lor era format din emotiile amintirii. Si mancarea ritualica e ceea ce putem face singuri pentru gandul acela care ne bantuie. De fapt, ne viziteaza oamenii cu care am crescut. Si, in timp, gandindu-ne la sine insami, ne descoperim alcatuiti din gesturile lor. Din vorbele, din surasurile lor, din grijile pe care si le faceau pentru noi.

Cred ca e o crestere in singuratate, sa te descoperi format din felii de oameni care pe atunci iti erau maturi si de la care primeai mangaierea pe cap atat de firesc, aceea pe care acum unii o cauta si, intr-o zi, o regasesc in constient. Mi se dadea atunci, emotie fireasca; o caut acum si, cand inteleg ca nu o mai primesc la fel, ma intorc la ei si inteleg ca ma intorc la ei.

Si, fie pun mana pe telefon si ii uimesc cu intrebari simple, fie pun o paine la dospit si o duc unor straini, in biserica. E un mod de a face, de a iesi din gand. De a trai, poate, cu gandurile tale.

Acum nu ma mai mira.

Imi vine sa le ridic pagini de poveste, fiecaruia dintre ei. Sa fac, sa ii ating, in vreun fel, cu ceva. Sa le traiesc spiritele feliate in mine prin vreun gest din asta. Gest de anonimat, gest tot pentru sine, tot din singuratate e mesterit.

In biserica te amesteci printre fiintele acelea. Le gasesti grijulii sa aseze imbucaturile pe masa, sa le impodobeasca, dintr-un simt ciudat al datoriei, cu tot felul de bomboane colorate. Mesele pline cu cosuri cu colive cu painici fac un spectacol; plonjezi direct in intimitatea fiecarei bucatarii, a fiecarei maini care tine aprinsa lumina aceea.

Te uiti la ei si ii imaginezi grija cu care au decupat sabloane de hartie, ca sa cearna cacao peste praful de biscuiti. Ti-i imaginezi iesind din gandul la omul plecat in sporovaiala despre ce se mai pune pe farfurie, cu ce servet se invelesc toate in cosul de rafie, pe care nimeni nu-l foloseste peste an.

Te uiti la ei si vezi intimitatea familiilor care se strang acasa, in bogatia sau in saracia lor, sa le potriveasca pe toate pentru a le duce la biserica, de sambata mortilor. Adulmeci parfumul discret al doamnelor cu paltoane fine si nu le mai masori aparitia cu aceea a femeilor simple - unele galagioase, altele foarte curate.

Fiecare dintre ele s-a trezit, in dimineata aceea, cu aceeasi grija. Sa faca actul propriei lor singuratati. Sa auda numele alor ei cantat la sfarsitul slujbei. Sa-l traga, apoi, de maneca sutanei, sa-i arate unde e crucea. Si, dupa ce a gasit-o, sa inteleaga iar cate cruci ca ale ei sunt in pamant. Cate ofataturi, ca ale ei, trec pe strada.

Si atunci intelegi mai bine linistea cu care o femeie matura emite emotie vreunui copil care, poate, nici nu-i al ei.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.