Acasa | Calatorii | Finlanda in iulie: 3 lucruri pe care le-am urat

Finlanda in iulie: 3 lucruri pe care le-am urat

 SHARE  

Adaugat in 7 august 2015

Finlanda in iulie: 3 lucruri pe care le-am urat

Catedrala din Helsinki. Intr-un iulie. Ora 11.30 PM / Foto: Blog in doua

Acum cativa ani, pe vremea asta, ajungeam la marginea Europei, in Finlanda. O saptamana petrecuta acolo m-a convins ca salbaticia domesticita nu a aratat niciodata mai bine.

Nordicii au un mod aparte de a imblanzi natura si a o face sa li se supuna, pentru ca apoi si om, si natura sa traiasca si sa evolueze impreuna. Este spectaculos sa vezi cum, de la aeroport pana in Helsinki, drumul serpuieste printre pacle de granit si cum natura e in voia ei in mijlocul capitalei, in cel mai mare parc natural urban din Europa.

De aceea, orice calatorie intr-o tara nordica e o experienta memorabila.  Si totusi… Trei lucruri m-au scos cumplit din sarite. Dupa o saptamana la Helsinki, m-am intors intr-o stare de plans, obosita si cu o gastrita de toata frumusetea. M-am intors bolnava si am promis sa nu ma mai intorc decat primavara.

De ce? Ce m-a suparat atat de tare?

1. Noaptea. Sau, mai bine spus, absenta ei.

Avand un sfert din teritoriu dincolo de Cerul Arctic (doar Reyjkavik e mai la nord de Helsinki, dintre toate capitalele europene), Finlanda cunoaste un concept foarte diferit de al nostru in ce priveste succesiunea noapte – zi. Iar cu cat mergi mai mult spre nord, cu atat difera mai tare durata zilelor si nopti polare, de la vara la iarna. Practic, sunt zone in Finlanda in care vara soarele sta pe cer mai mult de 70 de zile fara sa apuna.

In zona de sud a tarii (unde se afla si Helsinki), noptile de vara sunt mai mult o parere: vezi un fel de apus dupa miezul noptii, intr-o parte de cer, pe cand soarele deja rasare in cealalta. Si o tine asa ziua-care-trece-spre-noaptea-care-se face-zi cam trei ore, fix in perioada in care tie, roman, ti-e somnul mai dulce.

Sigur, hotelurile au perdele. Si storuri. Si draperii groase. Nici nu se aude ce e afara. Se vede numai geana de lumina care intotdeauna gaseste cum sa se strecoare, cat sa iti faca tie somnul franjuri, de-ti vine sa urli si sa pui pe pauza orasul pana recuperezi si tu ce n-ai dormit.

Asta am trait eu in Helsinki, in fiecare din cele 6 ori 7 nopti petrecute acolo. Aparent, ceilalti nu aveau o problema. Normal, erau finlandezi. Terasele erau pline pana la 2 dimineata, iar 4-5 ore mai tarziu trotuarele erau deja aglomerate. Si chiar se muncea, dupa cum am constatat intr-o dimineata in care un picamer m-a trezit (impropriu spus “trezit”, de parca as fi dormit) m-a dat jos din pat, pentru ca il auzeam sub fereastra.

Nu m-am prins cu ce baterii functioneaza oamenii astia… Ori poate fumeaza ceva??

Sigur, iarna este invers. Trei ore de lumina, in decembrie (despre Craciunul meu in Danemarca va spun alta data) si restul intuneric. Este explicabil de ce au atat de multi copii nascuti toamna: daca faci un calcul simplu, vezi ca toamna inseamna fix 9 luni mai tarziu.

2. Temperatura. Si vantul. Clima, de fapt.

Iulie, vara, luna lui Cuptor, mierz de vara – ma gandeam cand am facut bagajele. Wikipedia spunea ca 35 de grade vara nu sunt iesite din comun, iar Weather.com ma asigura de toate cele bune, asa ca am impachetat cu incredere tricouri si maieuri. Nimic mai gros, evident, sa nu platesc aiurea taxe la aeroport.

Si ajung la Helsinki. Stupoare: 24-25 de grade si vant. Nu briza, nu adiere, ci mistral, de-ai fi zis ca s-a mutat Provence cu 3.000 de kilometri mai la nord. Nimic nu statea in picioare ca lumea, nici macar fotograful.

Dupa trei-patru zile asa, s-a mai incalzit: 28 de grade la soare. Finlandezii trecusera deja la maieu si se plangeau de canicula. Le-am spus ca la noi, mai trebuie zece grade peste astea 28 ca sa vorbim despre canicula. “Iar voi, la asa temperaturi, mai muncitii??”. Mi-am inghitit raspunsul, caci mi-a trecut prin minte ca nici despre munca nu avem aceeasi parere ca ei.

M-am orientat rapid spre magazine, iar trei zile mai tarziu as fi putut recita rapid ofertele existente pentru pulovere si geci pe o raza de cativa kilometri.

3. Pestele.

Cu atata apa in jur, cea mai accesibila hrana este pestele. Sigur, finlandezii nu sunt singurii care mananca mult peste, dar, la fel ca si alte popoare nordice, au un mod aparte de a-l combina cu sosuri dulci – un fel de dulceturi picante – cu care noi, romanii, nu prea suntem obisnuiti.

Nu imi place pestele in general, multumita tratamentului cu untura de peste de care am beneficiat – huh, ce urat suna! – pe cand eram copil. Nu stiu exact care au fost beneficiile acestuia, dar umarea sigura este ca nici solz de peste nu s-a apropiat de mine vreo 20 de ani. Apoi, tiptil-tiptil, m-am imprietenit cu un ton si cu niste fructe de mare.

Am realizat ca am supraestimat aceasta relatie cand, la un dineu organizat de Primaria din Helsinki, gazda ne-a onorat cu niste trufandale care “acum o ora inotau in Marea Nordului”. Mie personal, mi s-a parut ca nu terminasera cu inotul si ca se zbateau inca in farfurie, desi am fost asigurata ca nu misca. Au evitat insa elegant sa spuna daca nu cumva sunt inca vii. Clatitele cu viermusti devenisera brusc apetisante…

McDonalds mi-a fost prieten bun cat am stat la Helsinki. Atat de bun incat a considerat necesar sa imi lase amintire o gastrita. Poate pentru ca am refuzat prea insistent McNu-Stiu-Ce-urile traditionale finlandeze.

Altfel, Finlanda e o tara frumoasa… pentru un om care nu este obosit si flamand.



Autor: Blog in doua
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

20578 citiri

31 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.