Acasa | Articolul tau | Prima zi a restului vietii mele fara ea

Prima zi a restului vietii mele fara ea

 SHARE  

Adaugat in 31 iulie 2012

Prima zi a restului vietii mele fara ea

De miine incepe o noua viata. Foto: Photoxpress

Este semiintuneric in camera in care stau si o astept. Eu am chemat-o, desi nu m-a fost usor. De fapt, am emotii de-a dreptul. Este frumoasa? Este urita? Este materiala? Este o voce? Este un trup?

De acum faptul este consumat. Am chemat-o si stiu ca va veni. Avea o voce amabila la telefon si stiu ca este dispusa sa ma ajute. Am auzit cheia in usa. Mi s-a strins inima si primul impuls a fost sa fug. Dar m-am prins de scaun si am hotarit sa stau. Am luptat prea mult cu mine insami pentru intilnirea asta.

Am auzit niste pasi usori. Ma asteptam sa aud un mers mai apasat, dar suna bine. Instinctiv ma incordez cind o aud cautind clanta de la bucatarie. Am decis sa stam in bucatarie ca sa pot fuma. Si nu as vrea sa ii arat dormitorul meu. Am lasat-o de putine ori acolo si vreau sa fie spatiul meu de siguranta.

- Fay? am auzit. De ce stai pe intuneric? ma intreaba vocea.
- Nu este intuneric, ii raspund. Eu te vad pe tine. Te vei obisnui.

M-a socat vocea mea ragusita. Parca ma stringea cineva de git. Oare sa am emotii asa de mari? O sa-mi treaca dupa ce se leaga conversatia.

- Ia loc, i-am spus. O bere? Fumezi?
- Multumesc, imi raspunde vocea. O sa-mi iau singura dupa ce ma linistesc putin. Am uitat ca te-ai mutat la etajul IV.

Incep sa ma simt mai bine. Ii studiez cu atentie silueta. Semanam, asa cum ma asteptam. Are parul lung si usor ondulat. Ma intreb cu invidie daca este natural sau nu. Are forme rotunde, bine proportionate. Remarc faptul ca nu are aripioare, ca este mai slaba si ceva mai inalta ca mine. Ma consolez cu gindul ca voi arata si eu la fel in curind, dupa liposuctie, mai putin inaltimea.

- Fay, ii spun si intind mina.
- Frica de a fi parasita, imi raspunde ea stringindu-mi mina cu putere. Eu stiu cum te cheama, spune ea. Te cunosc de cind erai mica.

Are degetele fine si lungi, cu piele moale si unghii ingrijite. Ma intimideaza fermitatea ei, dar sint hotarita sa merg pina la capat. De ce sunt atit de grele despartirile? Ma simt ca in seara in care ma hotarit sa ma despart de Radu. Neputincioasa si vinovata.

- Este prima oara cind imi spui pe nume, imi spune ea. Pina acum eram doar in jurul tau, dar nu vorbeam niciodata. Tu doar ascultai.
- Am mai crescut, ii raspund. Cica sunt adult acum, ii raspund cu ironie si zimbesc.

O simt si pe ea zimbind in intuneric si imi dau seama ca stie ce vreau sa vorbim si ca este pregatita. Ma simt ususrata si ma relaxez treptat. Va fi bine.

- Nu mi-a fost usor sa te chem, ii spun.

Remarc faptul ca vocea mea si-a revenit si asta ma face sa ma simt confortabil.

- Stiu, imi raspunde ea. Dar era un moment pe care il asteptam de mult. M-am mirat ca nu ai cerut asta mai devreme.
- Nu eram pregatita sa te las sa pleci, ii raspund, si simt deodata un val de durere. Chiar va pleca si ma va lasa singura. Nu ma va mai duce de mina, nu va fugi de lume alaturi de mine, nu ma va mai lua in brate cind mi-e frig, nu ma va mai alinta. Dar stiu ca sunt pregatita sa merg mai departe.

- Si acum esti? ma intreaba ea.

Nu ii raspund la intrebare. Ma ridic si aprind lumina. Vreau sa o privesc in ochi.

Clipeste usor de la trecerea brusca de la intuneric la lumina si imi zimbeste. Ii zimbesc inapoi si ma asez pe scaun. Imi aprind o tigara si trag din ea cu sete. Ia si ea o tigara din pachet. Remarc cu placere feminitatea din gesturi si imi spun ca ar trebui si eu sa invat asta. Las gindul asta pe mai tirziu.

- Am citeva intrebari si lucruri sa iti spun, acum la aceasta ultima intilnire. Si un lucru foarte important sa te rog, ii spun, studiind-o in continuare cu atentie. Este imbracata lejer, comod si are o atitudine relaxata si deschisa.
- Bineinteles. De asta am venit. Stii ca intotdeauna am fost linga tine.
- As vrea sa-ti spun ca apreciez faptul ca ai fost linga mine cind am avut nevoie, ii spun. Te-am simtit aproape si asta a contat pentru mine. Dar acum sunt pregatita sa merg singura pe drum si stiu ca vintul nu ma va dobori, ca nu imi va mai fi frig pentru ca m-am imbracat cu Siguranta, ca apa nu-mi va patrunde in Suflet pentru ca este invelit cu Iubire, iar Gindurile nu vor mai alerga haotic pentru ca le-am legat cu Stabilitate si Echilibru. O sa-mi lipsesti la inceput, dar nu te voi mai chema. Si daca o voi face am sa te rog sa nu te mai intorci. Te rog sa-mi faci acest cadou de ziua mea. Te rog ca de ziua mea sa dai drumul la Veselie si Tinerete, la Feminitate si Siguranta, la Pamint stabil si Bucurie in suflet. Poti sa faci asta pentru mine?
- Eu ce primesc inapoi pentru asta, ma intreaba?
- Amintire vesnica, ii raspund.
- Hmmmmm, o aud miriind. Nu este chiar atit de simplu, spune. Ne va durea pe amindoua separarea asta. Pentru ca suntem intrepatrunse. Doar stii asta. Este ca si cum ai vrea sa iei pielea de pe tine. Am nevoie de timp.
- Ti-am dat timp. Ai aproape 2 saptamini. Pot sa te sfisii de pe mine si sa te arunc in Focul Dragostei sau ne putem desparti linistite si sa lasam Sufletul amindurora sa respire. Stii si tu ca fuziunea dintre noi nu mai merge de mult timp. De ce ingreunezi lucrurile?

Imi aud vocea ferma si aspra si stiu ca voi putea face asta si am incredere in mine.

Stupoare! Incepe sa plinga. La naiba! De ce face asta? Doar stie ca nu suport. Simt impulsul de a o lua in brate, dar ma abtin. Nu este un moment potrivit sa ma gindesc la altcineva. Si asa e greu. Isi sterge lacrimile si se linisteste. Ia o cutie de bere si isi toarna in pahar. Isi aprinde o tigara si trage adinc in piept.

- Te cunosc de cind erai mica…
- Stiu… ii spun.
- Nu stii. Erai prea mica cind m-ai chemat prima oara plingind. Te-am tinut prima oara in brate cind ai fost lasata la cresa saptaminala. Si acum tin minte. Erai grasa, rotunda, cu o piele incredibil de alba. Si mama ta plingea cind a plecat. Si ingrijitoarele te-au pus in patut si au plecat la alti copii. Si voiam sa te string in brate, dar pe atunci nu eram atit de puternica. Abia ma nascusem si eu.
- De ce a facut mama asta? o intreb. De ce nu m-a dus si pe mine la tara asa cum a facut cu sora-mea? De ce m-a lasat singura intre straini?
- Pentru ca te iubea prea mult. Voia sa te stie aproape. Tu nu ai de unde sa stii, dar I s-a rupt inima cind a plecat. Si nu s-a obisnuit niciodata cu faptul ca trebuie sa te lase acolo o saptamina.
- De ce nu ma lua seara? Doar eram in oras.

Simt aceeasi furie si frustrare in glas pe care le am de fiecare data cind vorbesc de mama. Imi propun sa vorbesc si cu Iertarea de mama ca sa-mi gasesc linistea pe deplin. Dar nu este momentul sa ma gindesc la asta.

- Este greu de inteles, stiu, spune ea soptit. Mi s-a rupt si mie inima cind v-am vazut pe amindoua indurate. De aceea am si aparut. Amindoua m-ati chemat. Si cind ea pleca stateam cu tine si cind venea sa te ia imi luam liber. Va lasam sa va bucurati una de alta. Nu ai de unde sa stii, dar ziua in care a putut sa te ia acasa a fost una dintre cele mai fericite din viata ei. Dupa ce te-a imbaiat si te-a culcat, a stat pina tirziu si a plins de fericire.
- Chiar asa a fost…? imi aud vocea soptita. Chiar nu avea ce face altceva?
- La momentul acela a considerat ca este cea mai buna solutie. Era tinara, frumoasa, plina de viata si pasiune ca tine si plina de responsabilitati. Se certa foarte urit cu tatal tau si nu voia sa te creasca in mediul acela. O durea suficient suferinta de pe fata surorii tale dupa o cearta de familie zgomotoasa. Tot timpul in mintea ei a existat obsesia sa te protejeze. Te iubea atit de mult incit I se topea inima de fiecare data cind ii zimbeai, de fiecare data cind iti intindeau minutele spre ea si o trageai de par. Tu si cu sora ta ati fost inima ei din totdeauna. Pacat ca nu ati inteles nici una asta. V-ati frint inima reciproc de atitea ori incit ati uitat esentialul. Ca va iubiti neconditionat. Ca sunteti una pentru toate si toate pentru una. Ca legaturile dintre voi sunt indisolubile.

O ascultam ca prin vis. Cuvintele ei se duceau departe in strafundurile inimii mele, la baza tuturor lucrurilor si tulburau toata ordinea aparenta pe care reusisem sa o pun acolo. Stiam ca are dreptate, dar numai la nivel rational. Acea bucata de suflet era inchisa cu cheia Furiei si a Frustrarii. Stiu ca va trebui sa le caut si sa vorbesc cu ele cindva. Deocamdata vreau altceva. Vreau ca EA sa plece. Mi-a guvernat viata suficient.

- Stii, o intrerup. Mi-a fost greu sa te chem. Sa stam de vorba fata in fata. Mi-am dat seama ca existi recent. Am intilnit pe cineva care mi-a dat mult timp de introspectie si asa mi-am dat seama ca existi si cit de puternica esti. Mi-am dat seama ca eu te-am alimentat cu Suferinta si cu Durere, cu Neincredere in mine si cu multe Complexe. Mai ales cu Complexul ca sunt grasa.
- Normal, suntem prietene. Ne-am intilnit de multe ori si am vorbit despre tine. Doar Iubirea din tine si Profesia au reusit sa ne tina in loc si sa nu te aruncam in Depresie. Si Increderea in Oameni. Incredibil cit de puternice sunt. Ne-am batut in tine de multe ori. Iubirea si Increderea in Oameni sunt niste parsive. Am stat la masa negocierilor de multe ori si indiferent ce le-am oferit nu au vrut sa plece. Spuneau ca au Resursele de partea lor si ca nu vom reusi niciodata sa te luam cu noi. Si ai mai avut un aliat puternic: Furia. Doamne, era navalnica. Ne-a doborit pe toate de multe ori. Cateodata se dadea de partea mea, pe urma ma trada. Am rasuflat usurata cind a disparut.
- Mai apare din cind in cind, dar nu o mail las in casa, raspund. Facea mizerie de fiecare data si era nesimtita. Nici macar nu batea la usa. Am pierdut multe din cauza ei. Sora-mea e buna prietena cu ea.

Ma intreb ce as vrea sa mai stiu despre Frica de a fi parasita.

- Spune-mi, ce te face sa vii mereu?
- Cum adica? Se uita la mine mirata. Tu ma chemi. De fiecare data cind incepi o relatie, dupa un timp scurt lasi Rabdarea sa plece sau mai exact o alungi si ori se pune imediat in locul meu Stabilitatea ori imi cedeaza mie locul. Esti asa de panicata tot timpul incit nu pot sta mult timp deoparte. In momentul in care iti trece prin cap ca vei fi tradata apar eu. Mecanismul e simplu.

Ce banal suna totul in gura ei. Oare isi da seama ca de fapt imi face rau prin faptul ca ma protejeaza excesiv? Asa facea si mama: “Lasa ca stiu eu ce e mai bine pentru ea. Trebuie sa o protejez. E doar un copil”. Si, uite asa am ajuns un copil de 29 de ani care fuge tot timpul ca sa nu le lase celorlalti ocazia sa loveasca sau loveste ea prima pentru ca nu suporta stresul asteptarii.

- Intrebarea este: de ce te chem pe tine tot timpul? De ce nu chem Iubirea? Increderea in mine?
- Pentru ca la tine Iubirea este Iubire pentru ceilalti. Increderea in tine este atit de slaba incit nici nu se vede pe linga mine. Sta pur si simplu in umbra mea. Are putere numai cind nu iti pasa. Dupa ce a inceput sa iti pese o seci de puteri imediat. Asa ca viata mea este usoara.
- Nu mai stau lucrurile asa, ii spun. Am acceptat faptul ca este normal sa fii parasita din cind in cind si chiar de mai multe ori la rind. Stiu, am incredere in Resursele mele de a o lua de la capat de fiecare data si in destinul meu. Stiu ca destinul meu a vrut ca eu sa invat sa apreciez ce mi se intimpla bun, sa ma bucur de multe lucruri, mai ales de iubire. Si am invatat sa ma iubesc mai mult. Pentru ca ofer mult.

Tace. Ma asculta ingindurata. Scrumul sta sa ii cada.

- Mesajul meu este ca nu mai am nevoie de tine. Nu mai trebuie sa ma aperi, nici sa ma protejezi. Te rog sa pleci. Te rog sa pleci pentru totdeauna. Sa nu mai intri niciodata in viata mea. Stiu ca ai vrut sa ma ajuti, dar mi-ai facut rau. Mult rau. Si abia acum am realizat asta. Si vreau sa ne despartim pentru totdeauna. Nu mai ai loc in mine si nici nu mai vreau sa iti fac.

Ingrozita ma uit la ea. E urita! De ce am spus ca e frumoasa? Are pielea zbircita si negricioasa. Si e mica. Si se face din ce in ce mai mica. Incearca sa ma atinga dar ma feresc scirbita. Atingerea ei e rece, de reptila.

- De ziua mea te voi scoate cu totul din mine. O data pentru totdeauna. Dar, asa cum ti-am promis, nu te voi uita niciodata. Si nu voi uita ce am invatat din relatia cu tine. Fuga nu este o solutie. Doar amina lucrurile. Si cu cit fugim mai repede cu atit vedem mai putin din lucrurile frumoase din jurul nostru. Si parintii nu ne parasesc. Aleg doar solutiile pe care le cred cele mai potrivite la un moment dat. Si cind pleaca, si cind sunt aspri, si cind par indiferenti, totul vine dintr-o iubire ce nu poate fi masurata in gesturi si vorbe pentru ca este nelimitata. Si neconditionata. Ii dezamagim sau nu, ei ne iubesc cu totul si ne-o arata cum stiu. Iar oamenii pleaca din viata noastra nu pentru ca vor sa ne faca rau, ci pentru ca fac ce simt ei ca este cel mai bine pentru ei. Si asa este normal si firesc. Acum stiu asta. Si noi parasim la rindul nostru. Asa e in firea lucrurilor. Important este sa nu o luam personal. Nu este un mesaj pentru noi, ei isi transmit lor insisi un mesaj: “vreau sa ma simt mai bine de atit si solutia este asta”.

Tac pentru a-mi trage rasuflarea. Ma simt epuizata, dar usurata. Mi-am atins obiectivul. Am reusit sa o scot din mine. Era ca un neg. Si eu ma simt ca si cum l-as fi scos pe viu. Doare, dar stiu ca se va vindeca si nu va creste altul la loc. Iar vineri, de ziua mea, va trebui doar sa dau jos bandajul si sa-mi admir pielea curata. Pentru ca am incredere in mine si in organismul meu ca totul se va vindeca perfect.

- O sa vin vineri sa te sarut pentru ultima oara.

Vocea ei suna slaba si de departe.

- Vino, dar nu te voi lasa sa stai mult. E o zi importanta pentru mine. Si de data asta vreau sa fiu fericita pe deplin.

Sare de pe scaun si se indreapta spre usa. E girbovita de suferinta. Nu imi este mila de ea. Am facut ce era mai bine pentru mine. Asa trebuie sa fie. O ajut sa deschida usa. Nu ma uit cum coboara scarile. Inchid usa si ma duc in dormitor, in spatiul meu de siguranta. Sunt obosita, extrem de obosita. Dar stiu ca de acum va fi bine. Voi dormi bine.

Ma intind sa iau perna in brate. Zimbesc si o las unde este. Nu mai am nevoie de ea. Nu imi mai este frica. Stiu sigur ca va fi bine.

De miine incepe o noua viata. Va fi prima zi a restului vietii mele fara ea…

The End.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Fay
 


 SHARE :  Trimite pe mail
teamadespartiresinguratatesentimenteparasireliniste CITESTE MAI MULTE DESPRE

9910 citiri

9 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.