Acasa | Articolul tau | Furia si goana fara ragaz dupa placere de dragul placerii

Fericirea este doar un nume al unui alt produs de consum

Furia si goana fara ragaz dupa placere de dragul placerii

 SHARE  

Adaugat in 11 iulie 2011

Furia si goana fara ragaz dupa placere de dragul placerii

Fericirea, doar un nume al unui produs de consum / Foto: Photoxpress

Doi tineri s-au intalnit, s-au placut, au fost impreuna o vreme. Momentele petrecute impreuna au atins paroxismul. Totul parea intr-o alta ordine si viitorul isi gasea un nou sens. Si totusi...

Motto: "Asta-i viata pe care o ducem noi: goana fara ragaz dupa placere de dragul placerii. La dracu! Ar trebui sa urmarim placerea cu mai multa seriozitate!" (E. Hemingway)

A fost o data ca niciodata un baiat si o fata care s-au intalnit si s-au iubit cu pasiune, cu atata pasiune ca parea ca intreg universul va fi ars de patima lor. De fapt nu a fost "ca niciodata"... pentru ca este o cunostinta a mea pe care am revazut-o de curand si mi-a destainuit tribulatiile sale recente. Nu conteaza atat detaliile cat ideea in sine pe care mi-a facut-o povestirea sa. Mi-a confirmat intr-un fel... ceva ce am spus adesea, dar niciodata nu vazusem problema din aceasta perspectiva.

Povestea este simpla: el parea partenerul ideal, ea parea partenera mult visata. Se stie ca idealurile utopice sunt cel mai adesea nerealizabile. Ceea ce se stie mai putin insa este ca atunci cand sunt realizabile ele pot fi nedezirabile. Sa traiesti o utopie... poate fi o povara uneori. Si, astfel, povestea lor nu a durat mult, ba chiar a durat extrem de putin. S-a terminat la fel de inflacarat... cuvinte grele, taceri asurzitoare etc.

Cum se face ca intr-o lume cu tot mai putine tabuuri sociale, intr-o lume a comunicatiilor, intr-o lume dinamica in care oamenii interactioneaza mult mai liber si mai dezinvolt, ei bine... intr-o astfel de lume apar tot mai des aceste "relatii" efemere. Uneori se casatoresc, dar nici asta nu tine mult. Pasiuni aprinse, pasionale... dar efemere. Generatiile noastre ajung tot mai rar la nunta de aur pentru a nu mai vorbi de nunta de diamant.  

Pornind de la povestea celor, doi voi incerca sa descriu aceasta patologie emotionala care cred ca ne domina viata si ne apasa viitorul. Nu este vorba numai de cei doi in cauza dar cred ca are legatura cu noi toti si nu numai in chestiunea relatiilor cu partenerii nostri. Pur si simplu viata noastra este dominata de ceva care in mod fundamental ne impiedica sa ne apropiem de fericire.  

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.

Totul a inceput cu o banuiala, neclara, dar cu atat mai dureroasa. Ai timp... ce faci in acest timp? Esti prea frumos esti prea frumoasa, este evident ca te angajezi in discutii cu altii/altele, ca in cele din urma nu imi esti fidel/fidela. Stai toata ziua pe calculator... Nu mi-ai raspuns la telefon... ah, esti la o sedinta... "esti sau nu esti, oricum nu te mai cred...". Te-am sunat cu numarul ascuns si ai raspuns! "Cine credeai ca este? Oamenii onesti nu raspund la astfel de apeluri." Ai avut telefonul deconectat, asta o faci fara indoiala deoarece te-ai intalnit cu altcineva si nu ai vrut sa te sun din greseala taman atunci. "Tu aveai program cu X cu Y sau cu Z... de ce minti?! E penibil!" Unde te duci sa te intalnesti cu prietenii/prietenele tale? Pe mine de ce nu ma inviti? Ti-e rusine cu mine? Da, stiu ca am evitat aceasta intalnire daunazi, desi m-ai invitat, dar azi e altceva. Tocmai pentru ca nu m-ai invitat... ma jignesti! "De ce imi faceai atatea declaratii?" Nu imi spui ce citesti, nu imi spui ce gandesti, nu imi spui indeajuns ca ma iubesti. "Mincinoasa/mincinos dulce..." "M-ai abandonat, dar te-a durut s-o faci. Stiam ca ai sufletul simtitor." ... si cate si mai cate....

Detaliile conteaza mai putin aici. Ce conteaza cine are dreptate!? Oricum nu poti depasi prezumtia de vinovatie. Daca nu e una e alta si tot asa. Cum poti dovedi ca NU ai facut ceva anume? Nu poti! De fapt, ceea ce nu poti este sa alungi banuiala din sufletul partenerului tau. Il vezi cum sufera dar nu poti face nimic. De fapt, orice ai face faci mai rau pentru ca daca vrei sa te aperi mai mult te acuzi, iar daca nu te aperi inseamna ca esti insensibil... si atunci? Ce poti face? Nimic. O solutie ar fi sa te umilesti... dar cat poate functiona asta?

De unde toate astea ? Ce mecanism nefericit produce aceste banuieli. Le-am putea lua drept gelozie... si poate chiar sunt forme de gelozie, dar eu cred ca e mai mult decat atat. Este un mecanism prin care omul isi pierde capacitatea de a iubi si se lasa prada indoielilor. El lasa la o parte scrupulele etice si isi urmareste propria dorinta pana in panzele albe. In aceasta ecuatie conteaza numai el si nimeni altcineva. Orice empatie dispare in favoarea furiei, furie uneori oarba, atunci cand partenerul/partenera nu este "posedat" intru-totul. Si patima, patima oarba, ii intuneca judecata. Il transforma pe omul care este intr-o faptura primara care isi urmareste instinctele si dorintele fara prea multa consideratie pentru cei din jur. 

Totul incepe prin aparitia dorintei. Eu doresc, eu te doresc, eu ma doresc cu tine, noi dorim, noi ne dorim sa fim... etc. E un joc al seductiilor pentru ca dorinta este mediata de seductie. Fiecare din noi vrem sa fim fermecatori, seducatori daca se poate. Cum o facem? De unde invatam? Simplu, de la altii. Dorinta este mediata de seductie iar seductia de mimetism. Omul invata sa doreasca de la altii. Partea proasta este ca acest mimetism implica si o forma de competitie. Altii... si ei doresc uneori acelasi lucru. Sau doar ni se pare... dar logica acestei competitii mimetice este acolo. E o neliniste niciodata explicita prin care se face loc banuielii ca exista ceilalti care asteapta doar momentul prielnic. Asta se intampla nu numai in relatiile dintre parteneri, dar si in relatiile dintre oameni in general. Increderea e rara de regula, principiile sunt si mai rare... banuiala, egoismul sunt mai degraba regula.  

Dar o data introdusa banuiala intr-o poveste ca asta, lucrurile se schimba profund. Toti demonii isi fac aparitia si dintre toate cel mai hidos: Frica (Deimos). Frica schimonoseste sufletul uman intr-atat incat devine de nerecunoscut. Frica de esec, frica de pierderea obiectul dorintei, frica de a te face de ras, frica de a ramane singur, frica de... e un intreg evantai de imagini care provoaca frustrare, teama si, in cele din urma, frica pura. Frica te face sa uiti de ceilalti, sa uiti chiar de tine, de valorile in care crezi, de cei pe care ii iubesti. Ea te dezumanizeaza si face asta mai ales prin faptul ca suspenda principiile morale... ba chiar si principiile logicii. Frica nu poate fi ostoita decat prin satisfacerea dorintei... dar satisfacerea totala, fara rest, prin posedare. Ea nu mai este dorinta ci patima, iar omul devine robul acestei patimi care ii intuneca mintea.

E un cerc vicios aici care il aduce pe om sa faca lucruri care nu mai au niciun inteles. Ah... justificari exista. Dar sunt conjuncturale. Per ansamblu ele isi pierd insa intelesul. Iar omul - omul robit de patima - devine un om "rau" pentru ca el incepe prin a fi insensibil fata de ceilalti, apoi va fi orb la durerile celorlalti, si in cele din urma va fi capabil de mult rau. Patima e ca un drog care da dependenta si orbeste spiritul uman. 

Recent am citit un articol despre rezultatele unor cercetatori care au studiat diferentele de gen privitoare la intimitatea sexuala. Ei sugerau ca barbatii sunt programati sa aiba urmasi, cat mai multi urmasi si de aceea urmaresc aceasta intimitate in vreme ce femeile au nevoie de aceasta intimitate pentru a isi asigura un partener in perioada in care sunt vulnerabile si au copii. De aici concluzia cercetatorilor cu pricina: exista o diferenta de gen referitoare la intelegerea intimitatii sexuale. Se prea poate. Logica lor convinge, dar ea este valabila si pentru maimute, si pentru pinguini, si pentru multe alte vietati. Si paianjenii au intre ei o intelegere diferita a intimitatii sexuale... ma gandesc la Vaduva Neagra aici. Dar omul - omul cultivat, cu idealuri, cu morala, omul social care traieste intr-o intreaga retea de valori semnificative care dau un sens vietii lui, un sens mai mare decat simpla supravietuire si reproducere - acest om nu este diferit de maimute? Nu inseamna nimic diferenta dintre animale si oameni? Pentru multi nu exista aceasta diferenta, dar eu as lua-o in considerare. Nu anume ca ea este apriori acolo, ci ca ea ar trebui sa existe, sa fie creata. Cu alte cuvinte, ar fi frumos sa nu ne comportam ca animalele.

O prietena a mea mi-a atras atentia despre proliferarea site-urilor de socializare si relatii asa numite matrimoniale. Avea perfecta dreptate, dar nu neaparat in modul in care punea ea problema. Este acolo o forma de promiscuitate, dar ea nu este neaparat o promiscuitate sexuala. Nu... ar fi prea simplu. Este o promiscuitate, dar nu atat prin ceea ce inseamna in genere acest termen ci prin atributele pe care el le comporta: nediscriminare, indistinctie si confuzie. De fapt, daca am vedea mai atent lucrurile, acestea am realiza ca este un bestiar al dorintelor, un Colosseum al competitiilor mimetice, un templu al fricii in care aceasta este exhibata in miriade de forme, si nu in cele din urma o sursa a violentei pentru ca tocmai "criza de determinare" potenteaza aceasta violenta. Toti cei de acolo sunt plini de dorinte, ei nu cauta pe cineva anume ci, cel mai adesea, salvarea sau solutia pentru existenta lor. Un deus ex machina care sa aduca armonia si linistea in viata lor. Suflete frante care tanjesc dupa iubire, dar iubirea nu va fi nicicum rezultatul satisfacerii dorintelor lor. Asta este eroarea lor si a multor altora care aplica aceiasi logica in viata lor.    

Epilog  

"Sunt doua urgii numite Furii, pe care bezna noptii le-a nascut dintr-o data cu Megaera din Tartar, incununandu-le la fel cu serpi incolaciti si dandu-le  aripi repezi ca vantul. Ele stau de paza la picioarele scaunului lui Iupiter, in pragul temutului stapan, de unde vara o spaima ascutita in bietii oameni, atunci cand regele zeilor le trimite moartea groaznica sau bolile, ori cand ameninta cu razboiul cetatile vinovate." (Virgiliu, Eneida, trad. Eugen Lovinescu)

Megaera, una din furiile grecilor antici, personifica gelozia. Iar toate cele trei furii s-au nascut din sangele curs pe pamant atunci cand Uranus a fost castrat de catre Cronos. Megaera, "batjocoritoare, cu o perspicacitate cruda", ce te innebuneste, pasare blestemata nascuta din bezna noptii al carui tipat de moarte si cantec cobitor se aude pe morminte. Oh, da! mai ales noaptea, dupa miezul noptii, cantecul ei blestemat ia mintile muritorilor.

Megaera a ramas in constiinta populara ca fiind sinonima unei scorpii. Ceea ce am vrut de la inceput este sa nu fac distinctia dintre el si ea tocmai pentru ca imi pare ca este irelevanta. El poate la fel de bine sa fie ea si vice-versa. Nu conteaza personajele in sine - ci modul in care gandim si simtim placerea. Traim intr-o societate tot mai hedonista. Societatea de consum se bazeaza pe ispita, pe seductie si pe imagine. Iar furiile bantuiesc sufletele oamenilor dominati de patima. Intr-o astfel de lume, fericirea este doar un nume al unui alt produs de consum. 



Autor: Pygmalion
 


 SHARE :  Trimite pe mail
furiigelogiefericiresocietateconsumrelatieiubireperfectiunedespartirepasiuneobsesie CITESTE MAI MULTE DESPRE

10150 citiri

28 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.