Smart Woman

Usor, s-a terminat liceul si fiecare a luat-o pe drumul lui, dar se pare ca drumurile au vrut sa fie in continuare comune. S-au regasit studenti in acelasi oras si au continuat sa fie asa cum numai ei puteau fi. S-au nascut iubiri, s-au stins iubiri. Totul in aceeasi gasca de prieteni vechi.

Au fost chefuri de caministi, si restante, si din nou excursii la munte cu cortul si fara bani, si jocuri de bridge, si echipe de fotbal, si “seara de vineri cu baietii”. Din cand in cand, in gasca intra cate-o iubire noua. Ochiul critic al tuturor accepta sau refuza si gasca devenea astfel putin mai mare,sau temporar vaduvita de cate un membru.

Povestile lor sunt multe, unele complicate si de neinteles, altele simple. Vietile lor au curs la fel, unele complicate, altele mai putin. S-au imprastiat in patru zari si multi locuiesc acum in alte parti ale lumii. S-au casatorit, au copii. Un lucru a ramas aproape neatins: gasca din liceu.

Eu sunt unul dintre cei “asimilati”si recunosc ca ma uimeste de fiecare data puterea lor de a ramane impreuna. La fiecare evenimente important, la fiecare nunta, botez, sau poate chiar meci de fotbal, se aduna din toate partile lumii si, intre vizita la familie, scutecele copiilor si oboseala drumului, isi gasesc timp sa se intalneasca toti, in gasca, la o terasa, la o bere.

Parul le-a incaruntit, unii au datorii, unii isi fac case, s-au mai ingrasat cu cateva kilograme de la ultima intalnire, sau au mai pierdut cateva fire de par, dar pe terasa sunt aceeasi copii veseli din liceu. Inca viseaza sa-si poate candva armoniza cu totii concediul si inca isi fac planuri comune.

Viata insa ii intoarce mereu pe alte drumuri si doar amintirile lor ii mai tin uneori in loc pentru o seara cu gasca la o bere, cand redevin tineri tineri si frumosi.