Smart Woman

Este eroina noastra copia fidela a unei guvernante din Anglia anilor 1800 sau situatia ei este usor exagerata, in scopul de a castiga simpatia cititorilor? PBS.com ne ajuta sa ne facem o idee asupra conditiei guvernantelor din secolul XIX.

In Jane Eyre, cartea scrisa de Charlotte Bronte, domnul Brocklehurst, directorul Scolii Lowood, descrie obiectivele institutiei sale: "... planul meu de a le creste pe aceste fete este nu sa le obisnuiesc cu luxul si rasfatul, ci sa le transform in [femei] rezistente, rabdatoare si dispuse sa renunte la sine...".

Cele de mai sus erau trasaturi de care o guvernanta avea nevoie din plin in era victoriana. Aceasta, nici membru al familiei, nici servitoare, avea un rol clar definit si deloc favorabil in cadrul societatii de la acea vreme. Se estimeaza ca existau 21.000 de guvernante in Anglia, in anul 1850. In ciuda aspectului degradant al slujbei, existau mai multe doritoare decat posturi disponibile. Singurele alternative ale unei femei, la momentul respectiv, erau casatoria, angajarea in casa cuiva, prostitutia sau casa pentru saraci.

Numarul mare al solicitantelor a facut ca salariile sa se pastreze foarte mici. O guvernanta primea, de obicei, cazare si masa, dar era de asteptat sa se descurce singura in ceea ce priveste rufele, calatoriile si ingrijirea medicala. De asemenea, era de asteptat ca ea sa poarte rochii potrivite postului si statutului ei, rochii care nu erau platite de angajatori. Perioada in care nu avea de lucru si pensia erau complet raspunderea si problema guvernantei, neexistand niciun ajutor social.

Un anunt dintr-o editie a The Times din 1845 demonstreaza ca, uneori, oferta de cazare reprezenta singura compensare:

"Se doreste o guvernanta, in termeni frumosi.
Guvernanta - o casa confortabila, dar fara salariu, este oferita oricarei doamne ce isi doreste o situatie ca guvernanta in familia unui gentleman cu resedinta la tara, pentru a instrui doua fetite in muzica, desen si engleza; o cunoastere aprofundata a limbii franceze este necesara."

In recenzia facuta cartii Jane Eyre, in decembrie 1848, Quarterly Review discuta despre statutul curios al guvernantei, pentru cititorii din clasa superioara:

"Ar putea fi, si sunt, exceptii de la aceasta regula, dar definitia reala a guvernantei, in sensul englez al cuvantului, este o fiinta care ne este egala prin nastere, maniere si educatie, dar inferioara in avere. Ia o doamna, in toate sensurile cuvantului, nascuta si crescuta, si lasa-i tatal sa ajunga in ziar [n.r. sa i se anunte falimentul], iar ea nu va vrea nimic mai mult decat sa se potriveasca celui mai inalt ideal al nostru de ghid si instructor al copiilor nostri. Avem nevoie de imprudentele, extravagantele, greselile sau infractiunile unui anumit numar de tati, ca sa semene acele semintele din care noi sa culegem recolta de guvernante. Nu exista nicio alta clasa sociala muncitoare care sa fie sistematic furnizata in urma nenorocirilor egalilor nostri. Nu exista nicio alta clasa care sa ceara, cu o asemenea cruzime, membrilor sai sa fie, prin nastere, gandire si maniere, mai presus de slujba lor, pentru a se potrivi cu slujba lor."

La Londra, intr-un efort de a le imbunatati situatia, in 1843 s-a infiintat Institutia de intrajutorare a guvernantelor. Acesta furniza un registru pentru cele care cautau locuri de munca si cateva plati destul de mici pentru guvernantele pensionate care contribuisera in timp. Totusi, in casa angajatorului, guvernanta era singura - nu era un membru al familiei si nu facea parte din personalul casnic. Nici macar masa nu se obisnuia s-o ia alaturi de cineva. In timp, consecintele erau tragice. S-a constatat ca un procent destul de ridicat dintre cei internati in azilurile de nebuni erau, de fapt, foste guvernante.

Femeia ideala a epocii - o mama, fiica sau sotie - era tinuta in mediul familial, ca si casnica. Ea reprezenta astfel un model comportamental si de valori. O femeie necasatorita, si mai ales una care trebuia sa lucreze, era considerata o aberatie sociala, o femeie lipsita de noroc, o exceptie de la regula.

John Ruskin, in colectia sa de eseuri Sesame and Lilies (in trad. Susan si crini), publicata in 1865, aducea in discutie tratamentul dur si contradictoriu la care sunt supuse guvernantele:

"Ce profesoare le dai fetelor tale si ce respect le arati profesoarelor alese? Este probabil ca o fata sa creada ca propriul sau comportament, sau intelectul ei, sunt importante, atunci cand incredintezi intreaga formare a caracterului ei, moral si intelectual, unei persoane pe care iti lasi servitorii s-o trateze cu mai putin respect decat pe menajera (ca si cand sufletul copilului tau valoreaza mai putin decat gemurile si alimentele), si in cazul careia chiar tu crezi ca ii oferi o onoare permitandu-i uneori sa stea in camera de desen seara?"

.