Smart Woman

Și totuși, duminică, mai așa pe la amiază, Simona făcea agenda multora dintre noi. Prindeam frânturi de fraze spuse la mobil: ”Nu știu ce să spun, ailaltă e mare și servește ca din tun, dar să sperăm”, ” n-are nici o șansă”, ”bate sigur, e în mare formă” ... pe la ora 19, am aflat că Simona a ieșit să facă un antrenament ușor, părea să fie meciul secolului deși nu era nici măcar finala unui turneu de mare șlem.

Am mai aflat că 3000 de oameni stăteau la coadă să-și ia un bilet la meciul Stelei cu o echipă din Portugalia, nu vei mai putea să arunci un ac pe Arena Națională, după ani și ani stadionul va fi din nou plin. După ani și ani.

Probabil că nici Steaua nu va câștiga, sau dacă va câștiga ne va dezamăgi în următorul meci, dar ce mai contează! Contează că după ani și ani, românul speră din nou. Vrea să fie mândru ca-i român.

Oamenii au nevoie de modele, de eroi. De câte ori am auzit asta ... și voi la fel, nu-i așa? Un stereotip, un loc comun, un truism, o altă vorbă-n vânt. În mod sigur asta cred și cei care ne conduc astăzi pentru că nu dau doi bani pe acest adevăr și nu fac nimic, dar absolut nimic, să umple această nevoie, această setea a poporului lor.

Eu în schimb am avut o revelație, ziua de duminică a fost ziua în care am realizat câtă nevoie e de aceste modele și cât de puține avem acum. M-a lovit ca un ciocan în stern, între țâțișoare. Nu mai avem vedete. Le-a luat dracul, au dispărut. Așa ca prin farmec poporul asta a devenit mai puțin, sau deloc talentat. Dacă prin anii ’90 erau cel puțin 20 de fotbaliști ce jucau prin campionate puternice, vedete la echipele lor, an de an s-au împuținat și odată cu Mutu, au amuțit complet. La ora asta, mă asigură amicii mei microbiști, nu mai e nici un fotbalist român de marcă, nici unul.

Actori?? Ce actor tânăr știți voi, mă rog măcar de 40 de ani să fie? Din timp în timp moare de bătrâneți și încărcat de glorie câte-un ”monstru sacru” și nici un” monstruleț” nu-i ia locul. Scriitori? Pictori? Sculptori? E vreunul care să nu înoate în mediocritate? Nu-mi spuneți de Cărtărescu, s-a născut în ’56 și oricum nu-i mare lucru de capul lui. Aș putea să amintesc și de muzică dar nu mă ajută deloc să-mi susțin pledoaria, aici răsar zilnic vedete și vedetuțe ca ciupercile după ploaie.

Cine are grădină știe că dacă vrei să ai vara roșii trebuie să ari, să uzi, să pui bălegar și altele asemenea. Dacă nu faci asta nu cresc roșiile, nu vor ele așa singure și de capul lor. Și totuși ... odată vizitând un amic aflat pe patul de spital, am văzut cu mirare pe fereastra salonului un copăcel crescut din zidul crăpat al spitalului. Era pe la etajul doi și creștea din cărămidă și ciment, ajunsese destul de mare ca să facă mere dacă ar fi fost măr, sau micșunele de-ar fi fost plop, ori răchită. Cam așa a răsărit și crescut Simona Halep, dintr-un pământ părăsit și plin de bălării, o minune Dumnezeiască sau o ciudățenie, depinde de unde vrei să privești.

Dragele mele, poporul e un organism, se hrănește cu simboluri, și are nevoie de eroi deoarece trebuie mereu să-și reafirme identitatea, altfel devine o populație. Pentru că ce este eroul decât acel ce se sacrifică pentru binele celor mulți. Cineva trebuie să se ocupe cu aratul și semănatul, cu desțelenitul și udatul ogorului unde să crească ”eroii” noști. Cineva dintre cei pe care îi alegem, unul, doi, zece, o sută. Dacă eu știu că avem nevoie de modele, și dacă tu știi la fel de bine ca mine, nu-i de-a dreptul idiot că nici unul dintre cei aleși DE NOI nu pare să fie conștient de asta? La ultima olimpiadă am fost foarte aproape de un eșec colosal, știți să se fi întâmplat ceva între timp? Nici eu. Vă asigur că următoarea olimpiadă va fi una în care nu vom mai lua nici o medalie. Îmi amintesc de celebra zicere a lui El Băse: ”Adriane, nici nu știi cât de mic începi să fii!” Exact. Se potrivește perfect.

Până nu demult credeam că hoția e cel mai mare păcat al acestui neam, dar acum îmi par mult mai periculoase lipsa de perspectivă și instabilitatea legislativă. Nici un plan de țară, pe nici un domeniu, și neîncetata schimbare a legislației. Practic, nu știm unde vrem să ajungem și mai rău decât atât e că nici nu ne interesează. Cum e posibil, de exemplu, să fii președintele României și să nu-ți pui aceste întrebări? Adică, mă întreb eu și ei nu?

În concluzie: Hai Simona! Bună, rea, e singura. Nu e posibil ca prea curând să mai avem una ca ea. Nu e posibil din cauza unei științe care se numește statistică și care spune că un copac crește la etajul doi, din zidul unui spital din provincie, doar odată la o sută de ani.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.