Acasa | Calatorii | Hotel Reina Cristina - pe urmele lui Federico Garcia Lorca

Hotel Reina Cristina - pe urmele lui Federico Garcia Lorca

 SHARE  

Adaugat in 11 februarie 2014

Hotel Reina Cristina - pe urmele lui Federico Garcia Lorca

Alhambra, Granada. Foto: lorelei34

Articolul de fata a fost scris imediat dupa ce m-am intors din concediul petrecut in Granada, asa ca impresiile prezentate erau proaspete.

Initial am vrut sa ma cazez la hotelul Ibis, dar nu le-a functionat site-ul si nu am putut face rezervare. Fiind in criza de timp (fiindca incepeau sa se ocupe locurile, cel putin la Ibis) am apelat la agentia de turism cu care calatoresc de obicei si le-am cerut o lista cu hoteluri acceptabile ca pret (gen 3 stele). In capul listei (adica cel mai ieftin) era hotelul Reina Cristina.

Intru pe site, de curiozitate, si vad ca e pozitionat aproximativ central (foarte aproape de catedrala). Cand citesc ca aici si-a petrecut ultimele zile din viata Federico Garcia Lorca inainte sa fie tarat in plin camp si executat impreuna cu oameni de rand... ma hotarasc brusc! Aici voi sta!

Hotelul, dupa cum va puteti inchipui, este amenajat intr-o cladire veche (de aproximativ 100 de ani), care si-a pastrat farmecul specific timpurilor apuse.

In primul rand, evitati sa veniti si sa plecati catre aeroport cu taxiul. Este scump (nu se calculeaza la km, ci pe lista de hoteluri... pentru turistii fraieri), 28 de euro. Si inutil, din moment ce exista autobuz care costa 3 euro (!!!), iar statia este aproape de hotel (se urca doar cateva sute de metri pe langa catedrala si hop, statiile de autobuz - toate liniile trec pe bulevardul Gran Via).    

Sosesc plina de speranta (dupa un drum lung: nu este zbor direct, asa ca trebuie mai intai sa mergeti in Madrid, iar de acolo, dupa 4 ore lungi, va urcati in Iberia si intr-o ora ajungeti in Granada), privelistea din taxi e uluitoare, se vede Sierra Nevada cu varfurile pline de zapada, asa ca... incerc sa nu ma enervez cand taximetristul imi arata lista cu 28 de euro in dreptul hotelului Reina Cristina, desi pe geam e lipit tariful: 0,66 euro/km .

Doamna de la receptie e simpatica, vorbeste engleza (urmatorii, majoritatea baieti, nu prea stiu decat spaniola), holul e amenajat de Sarbatori, deasupra receptiei troneaza un portret al lui Lorca.

Primesc o camera la etajul 1 (hotelul are 3 etaje) si o harta a orasului, unde imi arata locatia hotelului si statia de autobuz si imi scrie si cu ce numere ajung in Alhambra si Albaicin. Eu oricum aveam o harta scoasa de pe net cu toata reteaua de autobuze.

Intre timp hotelul a fost dotat cu lift... nu de alta, dar e greu sa tragi troller-ele pe scarile impunatoare.

Totul este amenajat in stil vechi, cu oglinzi si tablouri pe holuri. Camera este simpla, un pat, un dulap, o masa cu TV si baie. Din pacate este gresie pe jos. Normal, sa simti ca esti transportat in trecut. Camera e dotata cu aer conditionat (il pornesc repede, fiindca e frig in camera), seif, uscator de par... daca tot au "adus-o" in prezent, nu inteleg de ce nu e si un frigider.

Acum e ok, e iarna si poti tine pe micul balconas o sticla la rece, dar vara ce faci?! Pornesc TV-ul (nu ca am prea mult chef) si hop, surpriza... 6 canale in limba spaniola, mari si late, si atat! Desi langa TV se afla o lista pompoasa in care sunt trecute si niste canale straine (BBC, Eurosport, etc.). Forget it!

Trebuie neaparat sa va luati ceva de citit dupa voi daca nu aveti de gand sa cutreierati orasul noaptea. Exista un fel de revista/carte groasa cu prezentarea orasului, dar in prima seara (cu putin efort) o dai gata!

Ies putin pe afara, admir catedrala si ma intorc (incepe sa se intunece in jur de 19 si se lasa frigul). Peste drum de hotel e un fel de mica patiserie de unde va puteti aproviziona linistiti cu bauturi (racoritoare si bere), pateuri, pizza, foietaje si prajituri.

In prima seara pic lata (sunt oricum defazata dupa ora Romaniei si dupa un drum de aproximativ 14 ore) si cu prima nemultumire la bord: am doar o patura (subtire) si o cuvertura si mai subtire. Dar sunt hotarata sa rezolv problema a doua zi (noaptea a fost frig.... 0-2 grade).

A doua zi dimineata, desi incerc sa dorm mai mult (se lumineaza de-abia pe la ora 8) nu reusesc. Normal, din moment ce m-am culcat la ora 22! Cum micul dejun incepe la 7:30, la ora 8 cobor in restaurant, unde e cumplit de frig! Din nou gresie pe jos si neincalzit. Iar eu doar in trening (in zilele urmatoare am vazut alti turisti cu geci pe ei la micul dejun... absurd!).

Din primul moment ma intampina "politetea intruchipata" spaniola, adica 2 turisti spanioli tineri (20 si ceva de ani) morti de beti, care probabil statusera treji toata noaptea. Unul dintre ei daramase tot pe masa, cacao varsata etc. Vorbeau tare, cu injuraturi din cate am realizat, radeau, si nimeni nu se lua de ei.

Nici nu avea cine, chelnerita fiind cam la 1,50 m. Noroc ca au plecat la culcare destul de repede (moment in care  chelnerita a strans fata de masa cu totul)... incepuse deja mancarea sa-mi stea in gat!

Micul dejun extrem de variat pentru un hotel de 3 stele (dar minunea nu avea sa tina mult): sunca presata, cascaval, salam traditional, unt, gem, pateu specific (la cutiute mici), tortilla (facuta din cartofi si ou... are aspect de placinta), oua fierte, un fel de omleta, costite prajite, croissant-uri, pandispan, felii de pepene verde, cereale si crema de zahar ars (cred ca deja v-am facut pofta).  De baut: ceai, cafea, cacao, suc de portocale.

Revin in camera, mai trag de timp, fiindca inainte de 9:30-10 oricum nu se deschide nimic. Si realizez ca la un moment dat se opreste aerul conditionat. De fapt il inchideau in timpul zilei (de tot!), chiar daca nu batea soarele deloc pe camere (strada fiind ingusta, iar cladirile inalte) iar afara era totusi frig.

Chiar daca la pranz se incalzea afara, camera se racea, lucru pe care aveam sa-l constat din prima zi, cand am revenit la hotel la pranz (fiindca totul se inchide pentru "siesta", inclusiv muzee, doar marile magazine raman deschise). Intru in camera (pe la ora 13)... frig!

Vad in capatul coridorului camerista, o abordez rapid si incerc sa-i mai cer o patura (nu stiu de ce, dar de la un an la altul uitasem ca se spune "manta")... inutil, ca nu intelege un cuvant in engleza. In final, o tarasc dupa mine si ii arat prin semne ce vreau si scot si o hartie de 5 euro. Imediat a aparut cu o patura suplimentara.

In celelalte zile mi-am facut curaj si am mai cerut la receptie sa dea drumul la caldura (porneau aerul conditionat doar in camerele ocupate si cand aveau chef). La pranz decid sa mananc in restaurant (i se si facea multa reclama ca ar fi unul dintre cele mai bune restaurante din oras)... sunt singura! Normal, turistii bat strazile la ora aceea.

Am vrut sa mananc o supa specifica, gaspachos, bineinteles ca nu era. Am de ales intre doua variante, una cu usturoi, a doua fara. Aleg varianta a doua... se dovedeste a fi o supa de oua si carne de pui, destul de buna.

Iar la felul al doilea am ales un platou cu piept de pui la gratar, ochi, cartofi prajiti si crochete. Si o bere ("cerveza"). Cost: 16,60 euro (destul de bine), dar in zilele urmatoare am mancat pe unde am nimerit in oras (fiind si eu in plimbari).

Dupa-amiaza ma plimb din nou, cand ma intorc in camera incep sa ma enervez cu cele 6 canale spaniole de la tv. Noroc ca descopar doua butoane langa pat... radio! Si descopar si un post super numai cu hituri (asta m-a ajutat sa ies la liman).

Acum o precizare. Din holul hotelului se intra in restaurant si in cafenea (pe doua usi diferite), dar care sunt legate intre ele (acces din cafenea in restaurant). A doua zi la micul dejun (adica luni) cobor tot la ora 8: bezna in restaurant, usa inchisa.

Intreb la receptie: astazi micul dejun se serveste in cafenea (de parca ai chef sa se holbeze toti care intra de pe strada sa bea o cafea la tine, care mananci). In fine, n-am de ales, ma conformez.

Bineinteles ca domnul care servea nu vorbeste engleza. Ma bifeaza pe o hartie unde am ramas doar 4 camere (de-aia ne-a mutat in cafenea) si incepe sa turuie in spaniola. In final a chemat-o pe receptionera sa ma lamureasca ce si cum: "stati linistita, ca avem absolut de toate in cafenea" si incepe sa-i spuna ce sa-mi puna in farfurii. Adica: sunca, salam, cascaval, croissant (desi nu cerusem) si pandispan (simplu, fara nimic prin el). Ma risc sa intreb despre pateu. "Ne pare rau, dar azi nu avem".

Ma asez la masa, ma serveste domnul, binevoitor, si cu o cafea cu lapte si un fresh de portocale (asta trebuie sa recunosc ca a fost mult mai bun decat sucul de la dozator!). Mananc din prima farfurie si plec sa ma uit la o vitrina unde tronau torturi. Ma duc cu tupeu si ii spun ca vreau o felie de tort (cu mere), ca doar au spus ca pot manca orice. Si ii dau impasibila pandispanul inapoi.

Cand am ajuns la croissant (dupa care nu ma omor), mi-a fost jena sa-l returnez si pe asta. Asa ca il pun frumos intr-un servet si plec cu el (cam aiurea, dar a fost bun mai tarziu cand l-am mancat in Alhambra).

Urmatoarea  zi, spasita, intreb la receptie... in cafenea, bineinteles. De data asta stiu lectia: salam, sunca, cascaval, fara pandispan, fara croissant, dar cu felie de tort (de data asta de ciocolata.... vine vorba, fiindca avea doar niste cacao presarata pe deasupra). Intreb de oua (nu se poate, bineinteles).

La cafenea servea altcineva, un domn mai tanar. Bine-dispus, canta, danseaza, schimba canalele la TV-ul LCD (nu clasic, ca cel din camera), alege in final un canal gen MTV. Incep sa ma simt frustrata: de ce sunt probabil 100 de canale in cafenea, iar in camera nimic?!

Lumea tot intra linistita, fara niciun stres (clientii obisnuiti), bea o cafea, mananca o tarta, mai citeste un ziar. Eu (in prostia mea) ma tot intreb: totusi astia nu muncesc? (De parca n-as stii ca deschid "afacerile" la 10... si la 13 inchid,  ca-s obositi deja). 

Dupa-amiaza vad ca se cazeaza un domn, mai aud ceva voci in plus pe hol... incep sa sper. Si in urmatoarele doua dimineti minunea se intampla: micul dejun e servit in restaurant (fiindca suntem mai multi). Singurul lucru pe care-l regret e fresh-ul de portocale!

In ultima dimineata am renuntat la micul dejun, ca sa prind autobuzul de 8:15 catre aeroport (cu 3 euro si doar 4 turisti in el!). Restul probabil erau prin taxiuri.

In rest, totul a fost ok. Curatenie, staff prietenos si amabil, baia dotata cu gel de dus si uscator de par, prosoape schimbate. O data merge, dar parca a doua oara nu as mai sta tot aici. Adica... poti sa simti spiritul lui Lorca peste tot in oras, nu e nevoie neaparat sa stai la Reina Cristina, chiar daca are un tablou si o vitrina cu ceva poze si carti in ea!

Galerie imagini

 
 


Autor: Lorelei34
 


 SHARE :  Trimite pe mail

3897 citiri

21 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.