Smart Woman

Ce inseamna pentru tine voluntariatul si cum ai ajuns aici?

Voluntariatul inseamna a darui cu responsabilitate lucruri de mare pret: timp, cunostinte, energie si un pic din tine, din valorile si credintele tale. Am vizitat un centru de plasament si mi-am dat seama cat de mare este nevoia copiilor de acolo de sprijin pe termen lung si nu de actiuni punctuale, cata nevoie au de atentie, de afectiune, de incurajare, de modele si de speranta.

Cum a inceput programul “Ajungem Mari”?

Cand am pornit Ajungem MARI nu exista un program de voluntariat care sa sprijine mai multi copii din mai multe centre, pe termen lung si indiferent de finantarile care se obtin de obicei pentru proiecte. Aveam experienta pilotarii si coordonarii unui proiect de voluntariat tot pentru copii, imi doream de ceva vreme sa ii ajut pe copii si mai mult. Insa dupa ce am vizitat acel centru de plasament mi-am zis ca trebuie sa fac asta urgent si ca programul educational la care visam trebuie sa porneasca indiferent de finantari si sustinerea altor persoane. Asa a pornit Ajungem MARI in cateva zile, cu fonduri 0, planuri mari si cu prieteni alaturi care mi-au inteles motivatia.

Unde este el acum? Ce planuri de viitor aveti?

La 3 ani si jumatate de la start, programul educational Ajungem MARI se desfasoara in Bucuresti si 25 de judete si sprijina 2000 de copii cu ajutorul a peste 1000 de voluntari care se implica saptamanal. A fost o extindere foarte rapida in tara, mai ales avand coordonatori tot voluntari in judete. Insa oamenii au constientizat ca acei copii pe care ii vizitau de Craciun in centrele de plasament pentru a le darui cadouri aveau nevoie de mai mult de atat: de atentie, afectiune, prezenta constanta, incurajare, experiente frumoase, pasiuni care sa ii indragosteasca de viata.

Care sunt metodele de lucru?

Voluntarii merg saptamanal in centre si fac pregatire sau recuperare scolara. Fie ii ajuta pe copii la teme, fie pregatesc materiale interesante, care sa ii atraga pe copii si sa ii ajute sa asimileze usor cunostinte de baza. De cele mai multe ori nivelul copiilor din centre este mult mai scazut decat al colegilor lor din familii tipice, asa ca e nevoie de lucru intensiv si pe termen lung si de metode interactive. Pe langa lucrul in centre, voluntarii incearca sa le ofere copiilor cat mai multe experiente in afara centrelor, prin iesiri educative si vizite de orientare profesionala. Iesirile ajuta si la consolidarea relatiei intre copii si voluntari.

A adus programul “Ajungem Mari” schimbari vizibile in viata copiilor?

Da, beneficiile sunt vizibile: au mai multa incredere in ei, sunt mai deschisi, comunica mai bine, si-au imbunatatit rezultatele scolare, unii au devenit mai responsabili, mai toleranti, lucreaza mai bine in echipa, altii au descoperit ce profesie li se potriveste, sunt mai optimisti in ceea ce priveste viitorul lor si multe altele. Noi ne dorim sa ii ajutam foarte mult, insa e nevoie de timp, de rabdare si perseverenta pentru ca sunt copii care au trecut si trec prin multe. Rezulatele se vad cel mai bine cand se lucreaza in grupuri mici sau individual si cand echipa de voluntari dintr-un centru este unita si se adapteaza la nevoile copiilor. Voluntarii care lucreaza de peste un an pot face usor comparatia situatiei copiilor de acum fata de momentul in care i-au cunoscut.

Cine sunt copiii pe care ii ajutati? Cat de receptivi sunt la actiunile voastre?

In centre sunt copii si tineri minunati, intre 4 si 20 de ani, cu mult potential deseori nedescoperit si au nevoie de incurajare constanta si experiente care sa ii formeze si sa ii ajute sa se cunoasca. Cei mai multi au un nivel foarte scazut al stimei de sine si au suferit trauma abandonului sau separarii de familie. De aceea e nevoie de rabdare, perseverenta si crearea unei relatii de prietenie intre voluntari si copii ca acestia sa se deschida si sa fie receptivi. Voluntarii nu ii pot obliga pe copii sa invete, ci trebuie sa ii atraga si sa ii motiveze.

Sunt sigura ca nu doar copiii invata de la voi, ci si voi de la ei. Care este cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o tu?

Intr-adevar voluntarii spun ca primesc de la copii mai mult decat daruiesc. Eu am primit o lectie foarte frumoasa despre iertare de la un adolescent. Inca incerc sa aplic ceea ce pentru el a fost atat de natural atunci intr-un conflict cu o prietena alaturi de care a crescut ca intr-o familie.

Care este cea mai mare satisfactie pe care ai avut-o in activitatea de voluntariat? De dezamagiri putem sa vorbim?

Ma bucur mereu de realizarile copiilor, pe care voluntarii le impartasesc cu mare entuziasm in grupurile noastre: cand finalizeaza un curs, cand iau o nota buna, cand creaza ceva de care sunt mandri. Un moment de mare bucurie a fost atunci cand L. 12 ani, un pusti cu autism, s-a urcat prima oara intr-un copac in incurajarile voluntarilor si ale celorlalti copii. Scena asta frumoasa s-a petrecut dupa o saptamana de tabara la munte in care atat adultii, cat si copiii l-au ajutat sa ajunga sus si sa isi tina echilibrul.
Poate nu i-as zice dezamagire, dar exista frustrare pentru ca mereu vrem sa facem mai mult, sa ii ajutam mai mult, de exemplu prin psihoterapie, care este foarte scumpa. Depindem, din pacate, de finantari si de numarul de voluntari din fiecare judet si, din pacate, sunt judete unde gasim greu voluntari pentru ca nu exista o cultura a voluntariatului.

Despre importanta voluntariatului. Sa ne imaginam ca vreau sa devin voluntar la Ajungem Mari. Ce ar trebui sa știu înainte?

Nu cautam voluntari care au experienta cu copiii, ci doar oameni seriosi si implicati care sa inteleaga ca nevoia copiilor e de sprijin pe termen lung. E important sa fii deschis, sa nu faci niciun fel de discriminare, sa intelegi ca acesti copii au un istoric diferit, au trecut prin multe si nu au avut un mediu propice de dezvoltare ceea ce se reflecta adesea in comportamentul lor. Este important sa nu te dai batut usor si sa intelegi ca schimbarile nu apar peste noapte ci e nevoie de perseverenta si dedicare. Rezultatele nu sunt vizibile imediat, dar ele exista cu siguranta si fiecare interactiune si experienta frumoasa oferita copiilor reprezinta un pas inainte in dezvoltarea lor. Voluntarii dedica 6 luni, 3 ore pe saptamana, merg in echipa la copii si comunica cu ceilalti voluntari de la acelasi centru pentru a adapta mai bine activitatile. Exista si o varianta de voluntariat corporate, cu o iesire pe luna, pentru ca angajatii companiilor sa isi poata asuma implicarea. Toate detaliile despre voluntariat si inscriere sunt pe www.ajungemmari.ro.

Ce le-ai spune celor care vor sa devina voluntari? Cum ii incurajezi?

Ca nu au nevoie decat de inima deschisa sa ii primeasca pe copii si sa ii indrume pentru mai departe. Vorbim cu copiii despre prezent si viitor, nu despre trecut, iar viitorul e mai frumos cand ai prieteni care iti zambesc si te incurajeaza.

S-a schimbat percepția oamenilor asupra voluntariatului în România în ultimii ani?

La noi am observat o stagnare a numarului de voluntari, ceea ce e foarte bine pentru ca putem acoperi activitatea, dar din pacate nu am mai putut include judete noi. Media de varsta a voluntarilor Ajungem MARI a crescut dupa primul an si s-a mentinut mai ridicata, cu mai multi adulti cu experienta de viata. Vrem sa avem in echipa si tineri cu energie si idei, pe care voluntariatul ii si ajuta mult sa se dezvolte. Insa le cerem ca scopul lor principal sa fie ajutorul dat copiilor si apoi dezvoltarea personala.

Ce putem face ca societate sa ii sprijinim pe acești copii?

Oamenii pot sa doneze, sa devina voluntari direct in centre sau la un eveniment care ii sprijina, sa isi doneze ziua de nastere sau sa stranga fonduri la maraton. Noi credem ca fiecare poate sa ajute in modul in care i se potriveste, iar acesti copii sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos.