Smart Woman

Si mi-am dorit o familie. O familie frumoasa, precum cea in care am crescut, alaturi de o sora mai mare si un frate mai mic, la gramada cu alti patru verisori de varste apropiate. Nu am avut tot ce ne-am fi dorit, dar am avut tot ceea ce ne-a trebuit si am crescut fericiti.

Asa se face ca am terminat facultatea de arhitectura si m-am angajat intr-o firma de proiectare, avand ambitii mari. In timp ce faceam masteratul m-am indragostit de un barbat cu aceleasi idealuri ca ale mele, am facut nunta si ne-am intemeiat propria familie.

La 26 de ani l-am nascut pe Luca iar la un an si doua luni mai tarziu pe Matei. Imi doream sa fie apropiati ca varsta ca sa aiba o relatie mai stransa si a fost, in acelasi timp, compromisul pe care a trebuit sa-l fac, pentru ca imi doream mai mult de un copil, insa nu iti permiti in meseria mea (de fapt, probabil in nicio meserie) sa stai prea mult timp pe bara. 

Faptul ca puteam lucra si de acasa m-a ajutat enorm, in ciuda oboselii fizice si psihice. Adevaratele probleme au inceput atunci cand firma la care lucra sotul meu s-a prabusit. Doua saptamani am fost amadoi disperati, dupa care am ajuns la concluzia ca singura solutie, pe moment, era ca eu sa ies din concediul de maternitate si sa intre el in cel de paternitate.

Teoria suna insa mai bine decat practica. Un barbat obisnuit cu o viata activa sa se transforme peste noapte in casnic nu este deloc usor. Timp de cateva saptamani totul a fost un dezastru. A durat ceva sa isi intre in mana, sa se obisnuiasca si... sa isi dea seama ca ii place noul rol.

Inainte ne certam destul de des pentru ca nu intelegea ce inseamna sa "stai" acasa cu cei mici si considera ca, la randul meu, nu ii apreciez indeajuns eforul de a munci peste program si de a aduce bani in casa. Cand situatiile s-au inversat, dupa prima perioada care a fost pentru amandoi ca un roller coaster, am ajuns in sfarsit la un numitor comun si am reinceput sa vorbim aceeasi limba.

Mai nou il tachinez alintandu-l "mamico", pentru ca si-a luat foarte in serios rolul. Iar soacra mea (care a nascut trei baieti) spune ca in sfarsit a primit fiica mult dorita... si nu se refera la mine :).

Insa ne-am dat seama, dupa o vreme, ca un ajutor in casa nu ne-ar strica. Ne-am organizat in asa fel incat sa avem o bona timp de cateva luni, pana la varsta la care putem da copiii la gradinita, si am stabilit de comun acord cu sotul ca o prietena a mamei lui sa ne ajute la curatenie, contra unei sume modice.

Sotul meu profita de timpul castigat astfel si incearca sa puna pe picioare un proiect propriu, iar in restul timpului are grija de copii. Eu, in schimb, sunt in continuare cea care trebuie sa asigure baza materiala a casei si banii pe care sotul ii are de investit in proiectul sau. Stiu ca ii va iesi, dar orice inceput este greu.

Pentru ca sunt nevoita sa muncesc in medie 12-14 ore pe zi, incerc sa fac o mare parte din munca de proiectare de acasa, pentru a castiga timp alaturi de copii. Asa se intampla ca schitele mele sunt de multe ori atipice, continand specificatii tehnice si... piure de morcovi, suc de afine sau, dupa caz, stelute desenate cu creioane cerate.

In ceea ce priveste relatia cu sotul meu, dupa avertizarile prietenelor ca mariajul nu va mai fi niciodata la fel odata ce ai un copil si dupa primele luni care au fost marcate de neintelegeri, nu mi-as fi imaginat niciodata ca doi copii si o criza financiara nu vor face decat sa ne uneasca si mai mult.

In plus, nu mi-as fi imaginat niciodata ca fiecare zi imi va fi lunga si obositoare ca un maraton si ca, totusi, la sfarsitul fiecareia voi zambi multumita.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.