Smart Woman

Șeful era un negru plin de el care se dădea mare în fața mea făcând mișto de colegele sau mai bine spus de subalternele lui și în mod special de o anume Stella, o șatenă spălăcită, (nu m-am prins din prima ce nație, dar care a spus la un moment dat că nu e româncă), pe care o tot lăuda că lucrează cu el de șase ani.

Stella se tot ascundea după monitor în partea din spate a biroului. Desigur că a venit momentul să o văd și mă așteptam să fie o super sexy tipă, dură și cu siguranță una care să-l fi trimis pe șeful impunător la plimbare rapid pentru felul lui de a vorbi la mișto despre ea, nu a fost așa. Stella era comună, cu nasul puțin iritat de la atâta șters cu șervețele solicitate de o mică răceală, înfofolită în plovere și niște pantaloni largi, având un râs iritant la fiecare glumă seacă a șefului atunci când știa că trebuie să îi gâdile orgoliul. Reacționa mecanic. Împreună făceau spectacol pentru toți cei care considerau că trebuie să le pice în plasă.

În rest, cred că de fapt i-a dat ignore de ceva timp în mintea ei și nu îl mai auzea de la fel de mult timp. Șefului îi placea să vorbească, să se laude. Doream să fiu conciliantă, deja având temeri că nu mai fusesem într-un colectiv de ceva timp și era posibil să nu reacționez prea bine. Oricum nu era prima dată când vedeam că un bărbat se dădea mare în fața mai multor femei și apoi trebuia să se diferențieze și el cumva.

Magnus, boss-ul, era masiv cam de vreo 45-50 de ani, bine făcut, corp frumos modelat, deloc pufos, posibil nigerian, ce avea un costum bine lucrat pe el. N-am apucat să îi studiez pantofii, dar sigur purta ceva brand bun. Chelia, adică capul perfect ras, îi lucea precum metalul ceasului ce îl verifica destul de des. Time means money. Era manager, știa asta. Zâmbea larg, râdea fals și repeta foarte des: Do you understand???! (M-a marcat această întrebare pentru că după câteva zile, când povesteam ceva banal unei prietene m-am trezit repetând aiurea în tramvai această întrebare, ca o jucărie programată: Do you understand???!!). Este de fapt o tehnică prin care cică ți se acordă importanță și te ține și acolo prezent în contextul acela. Agasantă atenție! Pentru că îți vine să răspunzi continuu Da!, Yes!, Da!, doar ca să scapi de repetiția acelei întrebări stupide, dar atenție că poți promite chestii nebunești, fiind deja iritat de acea întrebare. So, focus!

Biroul era situat la etajul unu și poți ajunge acolo urcând niște scări ale căror pereți sunt pline de tablouri foarte mișto. Aș fi vrut să le pot face niște poze pentru că erau destul de deosebite. Artish, aș zice. Mă făceau să visez cu ochii deschiși. Probabil doar un alt truc care să te facă să îți dorești să lucrezi în acel mediu.

Angela sau Angie, cea care a venit să îmi deschidă ușa clădirii, era o altă blondă, dar vopsită și coafată frumos și cu siguranță avea o problemă în a da mâna cu oamenii, adică eu, pentru că a făcut orice altceva doar ca să nu dea mâna cu mine. S-a eschivat un pic. Era slabă, purta cizme de calitate cu toc, jeansi, cămașă, sacou, eșarfă și bijuterii. Tipic stil vestimentar italian. Arăta urâtă la chip, ca o vrăjitoare cu nas coroiat și o linie în loc de buze, dar avea gusturi bune. Era împuternicită să mă învețe în ce constă meseria aceea, dar aveam dubii că voi înțelege concret.

Stella m-a luat și ea în primire, pentru procesarea actelor, și da, fusesem acceptată, dar tot nu înțelegeam concret la ce și m-a întrebat de două ori anul nașterii și tot de două ori am și răspuns.

Ca și Angie, Stella avea o problemă în a da mâna cu cineva. Totuși a dat mâna cu mine, dar ca o mâță leșinată. A trebuit să mă controlez să nu îi strivesc mâna. Șefului însă i-a plăcut strânsoarea mea fermă ce i-a confirmat că IQ-ul meu e mare și mi-a replicat că chiar dacă am două mastere, aici nu trebuie să mă comport POSH! :))))!!! Do you understand?!! :) Am râs de groază, ca la o glumă bună. Nu mai înțelegeam nimic. Dar mi-am zis: ok, dacă tot am mers o oră și jumătate cu transportul în comun de acasă până la birou, hai să vedem ce e cu circul acesta.

Trebuia să fac bookings. Rezervări pentru cursuri de babysitting. Adică în mintea mea era un fel de call center, dar se părea că nu mai era la modă să spui call center, ci doar bookings /programări pentru cursuri. Call center-ul s-a rebranduit. Are altă etichetă. Economia cere altă poleială, economia decide când un termen se învechește. Aici e trucul, fiecare țară /cultură folosește anumiți termeni. Ce e call center la mine în țară, în altă țară e de fapt acelați lucru doar că poartă altă pălărie. Dacă știam, și dacă înțelegeam (Do you understand???!!! :) ) evident că nu mai mergeam la interviu. De aceea nici nu aveam alți colegi în afară de Angie. Cum se afla despre ce e vorba, oamenii plecau.

Am aflat că Stella, cea ștearsă, era din Latvia, iar Angie cea aranjată, degeaba, că natura tot nu o ajuta, era din Italia. Angie locuia cu fiul ei în vârstă de 22 de ani la Londra, fiul cel îndrăgostit de o jună primă, pe care Angie ca o mamă italiană feroce cu puiul ei maschio, nu o agrea desigur. Juniorul voia să se însoare deja după șase luni de relație, iar Angie susținea sus și tare că e prea tânăr. Angie vorbea bine limba engleză, dar tot cu un accent italian specific, de multe ori trist. Tenace în a face multe rezervări, se pierdea în explicații, obosea clientul. Nimeni nu mai are răbdare să asculte povești la telefon, decât dacă sunt picanterii.

Angie își povestise viața lui Stella, cu toate că nu se plăceau deloc, iar Stella la rândul ei i-a povestit totul Președintelui, alias boss-ului Magnus. Orice informație era utilă! Cum să pui lațul în jurul angajatului cât mai frumos, și elegant. Angie, fie vorba între noi, nu era un monument de inteligență dacă nu a sesizat această manipulare. Și ea stătea prost cu înțelesul lui Do you understand?!. Considera că ea este cea care deține frâiele, dar se părea că nu-și dădea seama că ea era cea manipulată.

Am aflat că Stella era din Latvia pentru că accentul ei era desigur specific. Pronunța greșit "WHAT", și orice cuvânt ce începea cu w, spunând "Vuot!!!!". Nu e de mirare că ajunsese să țipe când cineva o tot punea să repete ce spune. Probabil că trebuia să îi spună acel cineva că nu pronunță bine, nu că ar fi ei surzi. Peste câteva zile am întâlnit o altă latviană care vorbea la fel. Același Vuot?.

Spre finalul zilei, Magnus a venit să ne întrebe câte rezervări am făcut, dând mâna cu mine doar, evitând mâna lui Angie. Apoi a certat-o complice pe Stella că nu mi-a dat să mănânc, sau că sunt posh (fițoasă) poate și să las figurile că el oricum a văzut că arăt bine, și-mi pot permite să mănânc orice. Am răspuns că sunt invitată la masă la niște amici italieni, și prefer mâncarea caldă în locul unor sandvich-uri.

-Wow, mi-a răspuns Magnus. Știam eu că îți place mâncarea italiană doar pentru că îmi place și mie. Mă copiezi. Ha ha ha! Pot să îți ofer și cazare mai aproape de birou dacă vrei. Da. Chiar am aici aproape ceva pentru tine. Nu ai iubit, nu-i așa? Poti sta la birou cât mai mult, fiind aproape cu casa. Eu vreau să devin milionar. Munca este viața mea. Angie, nu-i așa că tu vrei casă, mai aproape de birou? Te ajut eu!

Angie a zâmbit toată și a confirmat că vrea, chiar dacă la prânz, când era Stella în camera de pudrat nasul, îmi spusese că nu fusese plătită de două săptămâni.

M-am chinuit să îmi păstrez un chip simpatic, la așa vorbe, apoi am zis ceva politicos, încercând să nu dau apă la moară, pentru a dezvolta conversația stupidă care nu ducea nicăieri. Ambele blondine, priveau scena din spatele monitoarelor lor, dar surâsul Stellei era mai diabolic decât cel al lui Angie. Am mai dat o privire roată biroului și am plecat spre casă chiar dacă le-am spus că ne vedem mâine. N-am mai revenit la ei, dar nici nu m-au sunat să vadă de ce nu am venit. Nu mi-au plăcut și cred că nici ei pe mine.

Acum am învățat lecția lui Do you understand?!, sper eu, un pic mai bine.

*****

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.