Acasa | Articolul tau | Începuturi londoneze (2) - Do you understand?!

Începuturi londoneze (2) - Do you understand?!

 SHARE  

Adaugat in 26 aprilie 2017

Începuturi londoneze (2) - Do you understand?!

Angajare. Foto: Photoxpress

Am avut parte de primul interviu. Eram curioasă ce fel e pe alte meleaguri. Oricum nu mă pricep a mă vinde bine la interviuri și am zis să mai învăț câte ceva.

Șeful era un negru plin de el care se dădea mare în fața mea făcând mișto de colegele sau mai bine spus de subalternele lui și în mod special de o anume Stella, o șatenă spălăcită, (nu m-am prins din prima ce nație, dar care a spus la un moment dat că nu e româncă), pe care o tot lăuda că lucrează cu el de șase ani.

Stella se tot ascundea după monitor în partea din spate a biroului. Desigur că a venit momentul să o văd și mă așteptam să fie o super sexy tipă, dură și cu siguranță una care să-l fi trimis pe șeful impunător la plimbare rapid pentru felul lui de a vorbi la mișto despre ea, nu a fost așa. Stella era comună, cu nasul puțin iritat de la atâta șters cu șervețele solicitate de o mică răceală, înfofolită în plovere și niște pantaloni largi, având un râs iritant la fiecare glumă seacă a șefului atunci când știa că trebuie să îi gâdile orgoliul. Reacționa mecanic. Împreună făceau spectacol pentru toți cei care considerau că trebuie să le pice în plasă.

În rest, cred că de fapt i-a dat ignore de ceva timp în mintea ei și nu îl mai auzea de la fel de mult timp. Șefului îi placea să vorbească, să se laude. Doream să fiu conciliantă, deja având temeri că nu mai fusesem într-un colectiv de ceva timp și era posibil să nu reacționez prea bine. Oricum nu era prima dată când vedeam că un bărbat se dădea mare în fața mai multor femei și apoi trebuia să se diferențieze și el cumva.

Magnus, boss-ul, era masiv cam de vreo 45-50 de ani, bine făcut, corp frumos modelat, deloc pufos, posibil nigerian, ce avea un costum bine lucrat pe el. N-am apucat să îi studiez pantofii, dar sigur purta ceva brand bun. Chelia, adică capul perfect ras, îi lucea precum metalul ceasului ce îl verifica destul de des. Time means money. Era manager, știa asta. Zâmbea larg, râdea fals și repeta foarte des: Do you understand???! (M-a marcat această întrebare pentru că după câteva zile, când povesteam ceva banal unei prietene m-am trezit repetând aiurea în tramvai această întrebare, ca o jucărie programată: Do you understand???!!). Este de fapt o tehnică prin care cică ți se acordă importanță și te ține și acolo prezent în contextul acela. Agasantă atenție! Pentru că îți vine să răspunzi continuu Da!, Yes!, Da!, doar ca să scapi de repetiția acelei întrebări stupide, dar atenție că poți promite chestii nebunești, fiind deja iritat de acea întrebare. So, focus!

Biroul era situat la etajul unu și poți ajunge acolo urcând niște scări ale căror pereți sunt pline de tablouri foarte mișto. Aș fi vrut să le pot face niște poze pentru că erau destul de deosebite. Artish, aș zice. Mă făceau să visez cu ochii deschiși. Probabil doar un alt truc care să te facă să îți dorești să lucrezi în acel mediu.

Angela sau Angie, cea care a venit să îmi deschidă ușa clădirii, era o altă blondă, dar vopsită și coafată frumos și cu siguranță avea o problemă în a da mâna cu oamenii, adică eu, pentru că a făcut orice altceva doar ca să nu dea mâna cu mine. S-a eschivat un pic. Era slabă, purta cizme de calitate cu toc, jeansi, cămașă, sacou, eșarfă și bijuterii. Tipic stil vestimentar italian. Arăta urâtă la chip, ca o vrăjitoare cu nas coroiat și o linie în loc de buze, dar avea gusturi bune. Era împuternicită să mă învețe în ce constă meseria aceea, dar aveam dubii că voi înțelege concret.

Stella m-a luat și ea în primire, pentru procesarea actelor, și da, fusesem acceptată, dar tot nu înțelegeam concret la ce și m-a întrebat de două ori anul nașterii și tot de două ori am și răspuns.

Ca și Angie, Stella avea o problemă în a da mâna cu cineva. Totuși a dat mâna cu mine, dar ca o mâță leșinată. A trebuit să mă controlez să nu îi strivesc mâna. Șefului însă i-a plăcut strânsoarea mea fermă ce i-a confirmat că IQ-ul meu e mare și mi-a replicat că chiar dacă am două mastere, aici nu trebuie să mă comport POSH! :))))!!! Do you understand?!! :) Am râs de groază, ca la o glumă bună. Nu mai înțelegeam nimic. Dar mi-am zis: ok, dacă tot am mers o oră și jumătate cu transportul în comun de acasă până la birou, hai să vedem ce e cu circul acesta.

Trebuia să fac bookings. Rezervări pentru cursuri de babysitting. Adică în mintea mea era un fel de call center, dar se părea că nu mai era la modă să spui call center, ci doar bookings /programări pentru cursuri. Call center-ul s-a rebranduit. Are altă etichetă. Economia cere altă poleială, economia decide când un termen se învechește. Aici e trucul, fiecare țară /cultură folosește anumiți termeni. Ce e call center la mine în țară, în altă țară e de fapt acelați lucru doar că poartă altă pălărie. Dacă știam, și dacă înțelegeam (Do you understand???!!! :) ) evident că nu mai mergeam la interviu. De aceea nici nu aveam alți colegi în afară de Angie. Cum se afla despre ce e vorba, oamenii plecau.

Am aflat că Stella, cea ștearsă, era din Latvia, iar Angie cea aranjată, degeaba, că natura tot nu o ajuta, era din Italia. Angie locuia cu fiul ei în vârstă de 22 de ani la Londra, fiul cel îndrăgostit de o jună primă, pe care Angie ca o mamă italiană feroce cu puiul ei maschio, nu o agrea desigur. Juniorul voia să se însoare deja după șase luni de relație, iar Angie susținea sus și tare că e prea tânăr. Angie vorbea bine limba engleză, dar tot cu un accent italian specific, de multe ori trist. Tenace în a face multe rezervări, se pierdea în explicații, obosea clientul. Nimeni nu mai are răbdare să asculte povești la telefon, decât dacă sunt picanterii.

Angie își povestise viața lui Stella, cu toate că nu se plăceau deloc, iar Stella la rândul ei i-a povestit totul Președintelui, alias boss-ului Magnus. Orice informație era utilă! Cum să pui lațul în jurul angajatului cât mai frumos, și elegant. Angie, fie vorba între noi, nu era un monument de inteligență dacă nu a sesizat această manipulare. Și ea stătea prost cu înțelesul lui Do you understand?!. Considera că ea este cea care deține frâiele, dar se părea că nu-și dădea seama că ea era cea manipulată.

Am aflat că Stella era din Latvia pentru că accentul ei era desigur specific. Pronunța greșit "WHAT", și orice cuvânt ce începea cu w, spunând "Vuot!!!!". Nu e de mirare că ajunsese să țipe când cineva o tot punea să repete ce spune. Probabil că trebuia să îi spună acel cineva că nu pronunță bine, nu că ar fi ei surzi. Peste câteva zile am întâlnit o altă latviană care vorbea la fel. Același Vuot?.

Spre finalul zilei, Magnus a venit să ne întrebe câte rezervări am făcut, dând mâna cu mine doar, evitând mâna lui Angie. Apoi a certat-o complice pe Stella că nu mi-a dat să mănânc, sau că sunt posh (fițoasă) poate și să las figurile că el oricum a văzut că arăt bine, și-mi pot permite să mănânc orice. Am răspuns că sunt invitată la masă la niște amici italieni, și prefer mâncarea caldă în locul unor sandvich-uri.

-Wow, mi-a răspuns Magnus. Știam eu că îți place mâncarea italiană doar pentru că îmi place și mie. Mă copiezi. Ha ha ha! Pot să îți ofer și cazare mai aproape de birou dacă vrei. Da. Chiar am aici aproape ceva pentru tine. Nu ai iubit, nu-i așa? Poti sta la birou cât mai mult, fiind aproape cu casa. Eu vreau să devin milionar. Munca este viața mea. Angie, nu-i așa că tu vrei casă, mai aproape de birou? Te ajut eu!

Angie a zâmbit toată și a confirmat că vrea, chiar dacă la prânz, când era Stella în camera de pudrat nasul, îmi spusese că nu fusese plătită de două săptămâni.

M-am chinuit să îmi păstrez un chip simpatic, la așa vorbe, apoi am zis ceva politicos, încercând să nu dau apă la moară, pentru a dezvolta conversația stupidă care nu ducea nicăieri. Ambele blondine, priveau scena din spatele monitoarelor lor, dar surâsul Stellei era mai diabolic decât cel al lui Angie. Am mai dat o privire roată biroului și am plecat spre casă chiar dacă le-am spus că ne vedem mâine. N-am mai revenit la ei, dar nici nu m-au sunat să vadă de ce nu am venit. Nu mi-au plăcut și cred că nici ei pe mine.

Acum am învățat lecția lui Do you understand?!, sper eu, un pic mai bine.

*****

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Calatoarea
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

9126 citiri

25 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Calatorii

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Turism. Asta fac mai bine decât noi. M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2 Mai, visele de aur ale vacanțelor românești de litoral.

Articolul tau

Hai Simona!!!

Hai Simona!!!

Da, știu că tocmai a pierdut un meci și înfrângerea a fost rușinoasă. Suntem cu toții dezamăgiți, dezumflați, reveniți cu picioarele pe pământ. Ne reamintim că e mică, n-are forță, nu știe să pună o scurtă sau un lob și mai ales că-i labilă psihic.

Good to know

 Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

De-a lungul anilor, vaccinurile care ajută la protejarea copiilor împotriva bolilor infecțioase precum rujeola și oreionul au salvat sute de mii de vieți în S.U.A. și au împiedicat milioane de spitalizări, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), conform consumerreports.org .

Familie

”Ești prost! De ce ești prost?”

”Ești prost! De ce ești prost?”

Vă rog să-mi promiteți doar atât: că dacă vreodată, în orice fel de circumstanță, voi ajunge să-mi jignesc copilul, să mi-l iau în ”caterincă”, să-l ridiculizez, să-l reduc la zero și să-mi bat, efectiv, joc de el și de viața lui, să mă luați și să mă bateți cu pietre în piața publică. la Obor!

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Familie

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

Videoclipurile pentru copii sunt printre cele mai vizionate conținuturi din istoria YouTube, astfel ca oamenii de știință, producătorii de filme video și comercianții se străduiesc să descopere ce îi face pe tinerii spectatori atât de obsedați de ele.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.