Smart Woman

Am ajuns la pensiune si ne-am pus pe asteptat. Era inca devreme iar cazarea, ca in majoritatea locurilor, s-a facut dupa-amiaza. Insa, fiind intre prieteni, orele au zburat repede si am fost multumiti sa stim ca in timpul asta se facea curatenie in camere.  Cand totul a fost in regula, am intrat in posesia cheii si ne-am dus sa lasam bagajele.

Camera era de o frumusete rara: perdelele erau personalizate cu pete de sange ale tantarilor care n-au fost indeajuns de rapizi (asa le trebuie, mama lor de lenesi; cand selectia naturala nu-si face treaba, merge si o mana bine tintita) iar gaurile din perete erau umplute cu hartie igienica (nefolosita, speram noi). Important este ca am avut pe ce sa dormim si, clienti nepretentiosi, ne-am vazut de mini-vacanta.

Acuma, omul trebuie sa mai si manance. La pranz am servit masa intr-o maniera romantica si eleganta, direct din caserola adusa de acasa. Seara a trebuit insa sa facem act de prezenta pe terasa pensiunii si uite asa am inceput un sir de experiente gastronomice de neuitat. Intai si intai, am intrebat ce peste proaspat au, doar eram intre Dunare si mare, speram sa avem de unde alege. Dar ia peste proaspat de unde nu-i si baga-i si o garnitura de rabdari prajite.

Am optat fiecare pentru altceva. Eu am fost multumita de ciorba mea. Ceilalti au regretat tot ce au comandat dar, ce naiba, mancam ca sa traim, nu traim ca sa mancam. Am lasat o suma frumusica la restaurant si ne-am dus sa admiram imprejurimile. Zona merita tot efortul, financiar si de timp, pentru a ajunge acolo. Este salbatica si frumoasa. Canalele, pasarile, serpii de apa, aricii care se ivesc la lasarea serii, plaja neamenajata din apropiere pe care gasesti scoici dupa placerea inimii, toate te vrajesc.

Norocul nostru ca mancarea si preturile ne mai aduceau cu picioarele pe pamant, altfel riscam sa fim imbatati de atata frumusete. Pentru doritori, gazdele puneau la dispozitie jocuri de table, de rummy si alte asemenea, la preturi promotionale: numai 10 lei pe ora. Eeeeeftin!

Cu ocazia vizitelor la restaurantul de mare angajament, am descoperit saramura nesarata! Stiti cum vi se aduce cafeaua la local, fara zahar, ca fiecare sa-si puna dupa pofta inimii... ei, asa si cu saramura asta: o voiai sarata, puneai tu sare. In schimb, daca voiai ceafa de porc altfel decat "talpa", nu aveai nicio solutie, fragezimea nu era o optiune.

Abia in a treia zi, disperati ca nu stiam ce sa mai comandam, am descoperit cat de buna este foccacia facuta sub forma de blat de pizza gol, doar cu putin busuioc pe ea. Ne-am infruptat cu toti din blatul ala de parca nu mai vazusem mancare de cand haul. Oricum, soarta ne-a suras. La plecare am oprit la prima benzinarie de pe autostrada si am mancat acolo mai ieftin si mai bun decat in toate zilele la un loc.

Pacat, pacat de frumusetea locului, ca are un potential fantastic, exploatat cat se poate de nepotrivit.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.