Smart Woman

Daca fiecare adult decide pentru sine, e din ce in ce mai greu sa gasesti o solutie universal valabila in privinta copiilor, mai ales ca parerile despre acest subiect tind rapid sa ajunga la extreme. Un exemplu al acestei extreme ar fi un prieten al fiului meu de 17 ani, in a carui casa nu exista televizor, dar care totusi se uita la filme pe internet.

Este evident ca interdictia parintilor nu a dus la rezultatul dorit, iar baiatul meu a ramas uimit de acest tip de viata, pentru ca e de aceeasi parere cu mine, trebuie sa ai posiblitatea de alegere in viata si mai ales trebuie sa inveti sa gestionezi aceste alegeri, cum ar fi cit timp si energie “investesti” in privitul la televizor, jocuri de calculator sau orice alt consum de media.

Eu, in timp, mi-am format parerea ca schimbarea comportamentala a copiilor nostri in acesta privinta e ireversibila, iar asta nu e atit data de multitudinea de atractii media din ziua de azi in comparatie cu lipsa aproape totala in urma cu citiva ani, dar mai ales de faptul ca micro si macrosistemul de joaca al copiilor s-a schimbat fundamental.

Daca pe vremea copilariei noastre puteam sa stam afara cu orele nesupraveghiati, fiindca locul de joaca din spatele blocului nu era periculos, astazi acel loc de joaca e de obicei invadat de garaje si masini iar parintii sint nevoiti sa-si duca copiii la joaca in parcuri.

Iar cind copiii sint mai mari si nu mai ies cu parintii in parc, e normal ca isi petrec mai mult timp in casa, iar prin asta consumul media ca jocul pe calculator si comunicarea pe skype sau facebook creste proportional.  Asa ca daca tot esti pus ca parinte in fata acestei evidente, parerea mea e ca nu ai cum sa o interzici, ci doar sa stabilesti un anumit program si control in acord cu copiii.

De aceea, la noi in casa avem toate mediile electronice posibile iar celebrul “nu ai voie” un anumit mijloc media se pronunta numai cind avem de dat o anumita pedeapsa pentru o boacana facuta. Am avut insa, de curind, ocazia sa-mi pun in aplicare aceste convingeri, sa incerc sa le justific si sa fiu singura impotriva a altor 20 de pareri.

Dar sa explic contextul: celalalt baiat al meu, de 11 ani, merge intr-o excursie de 3 zile cu scoala si ne-am intinit la o sedinta organizata de profesori, cu scopul de  a fi informati de ultimele amanunte si de a lua niste hotari comune cu privire la programul acelor zile. Cea mai importanta decizie pe care o aveam de luat era de fapt raspunsul la intrebarea daca sa le dam sau nu voie copiilor sa-si ia cu ei telefoanele mobile.

Problema a fost prezentata in felul urmator: o alta clasa a facut deja o astfel de excursie  iar acolo parintii au luat decizia unanima de a interzice copiiilor telefoanele mobile, pentru ca s-a considerat ca vor fi prea ocupati cu ele si vor manifesta un interes mai scazut fata de activitatile comune. Profesoara ne-a intrebat apoi direct ce parere avem, daca am lua si noi aceeasi decizie. Aici trebuie sa recunosc ca m-a deranjat felul in care a fost expusa situatia: adica ceilalti au facut intr-un anumit mod, prin asta sugerindu-se in mod implicit ca asa e corect, iar noua nu ne raminea de facut decit sa mergem pe acelasi drum.  

In clipa aceea am luat o hotarire sa fiu avocatul diavolului, desi stiam ca lupta e pierduta dinainte, si m-am hotarit sa expun si avantajele situatiei in care copiii vor avea voie sa aiba telefoanele la ei. Nu e corect sa fie expuse numai dezavantajele, cind trebuie luata o hotarire. Le-am spus ca eu sint obisnuita sa vorbesc pe indelete cu copilul meu, inainte de culcare, despre cum i-a fost ziua, asa ca as vrea sa telefonez cu el in fiecare seara.

Plus ca majoritatea telefoanelor au camera foto, iar copiii ar putea sa faca poze, ceea ce e distractia favorita intr-o astfel de excursie. Absolut toti parintii au fost impotriva, cele mai puternice argumente fiind faptul ca  in acest mod copiii nu vor avea posibilitatea de a li se distrage atentia de la activitatile comune. Ba s-a mai propus si s-a aprobat ca, daca vreun copil ar incalca aceasta interdictie, acel telefon sa se confiste pe toata perioada excursiei.

Bineinteles ca si eu ma voi conforma deciziei aprobate in plenul clasei, desi nu sint de acord cu ea. Mi se pare insa trist, cind vad ca din ce in ce mai mult se aplica cea mai simpla solutie cind e vorba de o astfel de problema: interdictia. Prin asta reusim sa ne protejam copiii pina la o anumita virsta, dar pericolul de a abuza de consumul media cind va avea voie sa-si ia propriile sale hotariri e cu atit mai mare, cu cit are farmecul de a face ceva interzis si demonizat in copilarie.  

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.