Smart Woman

A inceput din acea clipa sa se bage in viata mea cum numai o soacra, in cel mai negativ sens, poate s-o faca. Intai a inceput sa se autoinvite la noi acasa si, la fiecare vizita, sa se planga ba ca nu tin casa destul de curata, ba ca nu asez lucrurile in ordinea potrivita, ba ca una, ba ca alta. Daca a vazut ca nu o bagam in seama, a schimbat foaia.

Eu am crezut ca s-a mai imbunat. A inceput sa se poarte mai frumos si chiar sa-mi dea cate un pont: ca sotului ii place mazarea intr-un anumit fel, ca atunci cand era mic se dadea in vant dupa niste prajituri cu nuca de cocos, ca atunci cand mergem in vizita la sora ei, sa-i ducem flori ca ii plac mult etc. Am ascultat-o si, in doua saptamani, eram certata cu toata lumea: matusa lui era alergica la polen, el nu putea sa sufere nuca de cocos, i-am stricat 5 tricouri pentru ca le-am spalat cum ma sfatuise ea etc.

Din clipa aia n-am mai plecat urechea la ce imi spunea, insa mi-era rusine sa o dau afara din casa sau sa nu-i deschid usa. In perioada asta, certurile cu sotul s-au inmultit. Ajunsesem sa simt ca sunt in plus in casa aia. Fostul iubit, cu care ramasesem in relatii bune, a simtit momentul si m-a invitat in oras, la telefon. Eram aproape de casa in clipa aia, eram obosita, nu aveam chef. Insa tocmai atunci am vazut-o pe soacra intrand in bloc si intr-o fractiune de secunda am stiut ca prefer sa fiu oriunde altundeva in clipa aia.

Am acceptat invitatia si am iesit intr-un pub vreo doua ore. Ne-am amintit de petrecerile reusite la care am fost, de prietenii comuni, de farsele care ne-au inseninat zilele de iarna. Ne-am simtit bine si a fost o conversatie frumoasa, nimic mai mult, insa s-a simtit in aer chimia si o usoara tendinta de flirt. Faza s-a repetat dupa cateva zile, m-a sunat cand ma pregateam sa plec de la serviciu. Ma certasem cu sotul asa ca n-am asteptat sa intrebe de doua ori. Am iesit, ne-am simtit bine iar la final ne-am despartit cu un sarut.

In noaptea aia n-am pus geana pe geana. Inca eram suparata pe sotul meu, insa eram si mai suparata pe mine. Mersesem prea departe si stiam asta. Ma simteam rupta intre vinovatie si nevoia de a scapa din bula de nervi si incordare in care se transformase abia inceputa casnicie. In dimineata urmatoare am primit de la fostul iubit un sms prin care ma invita la o iesire mai lunga, ceva ce sugera foarte subtil ca este dornic sa petrecem noaptea impreuna. Nu i-am raspuns.

M-am invoit de la serviciu, am spus ca mi-e rau si ca voi recupera pana la finalul saptamanii lucrand suplimentar de acasa. M-am dus intr-un parc, intr-un loc foarte retras, si am petrecut acolo toata ziua, gandind, intorcand tot ce s-a intamplat pe toate partile. Am analizat relatia mea cu fostul, relatia mea cu sotul, relatia mea cu soacra. Mi-am dat seama ca fostul astepta doar ocazia potrivita ca sa se razbune pentru despartirea relativ amiabila, dar initiata de mine. Am realizat ca toate certurile din ultima vreme isi aveau ca origine soacra sau frustrarile generate de ea si ca eu imi iubesc sotul.

M-am dus acasa, am discutat cu el, am vorbit pana tarziu in noapte, mi-am cerut scuze si am cazut de acord sa o luam de la capat. Fara mama lui in tablou, de data asta. Momentan, a ramas ca regula sa ne vedem doar de sarbatori, si atunci pe teritoriu neutru :) adica numai acasa la rude. La cateva zile dupa ce eu i-am zis pas fostului, iar sotul i-a transmis noile conditii soacrei, am inceput sa primesc sms-uri cu amenintari, telefoane de la numere necunoscute in miez de noapte si alte asemenea.

Am fost tulburata prima oara, dupa care am inceput sa ma intreb cui datorez ineditele atentii: fostului sau soacrei? Dupa doua zile de nelinisti, mi-am dat seama ca impacarea cu sotul meu este cel mai important lucru din lume si nimic nu ar trebui sa strice asta. Asa ca mi-am pus buna dispozitie la treaba si am pus la cale o farsa. Le-am dat la amandoi cate un sms, ca si cum as fi dat un mesaj general, pentru intreaga agenda, in care anuntam ca imi schimb numarul de telefon. Lui i-am dat numarul soacrei iar ei, numarul lui :). Nu stiu in cat timp se vor prinde sau ce va iesi, dar cert este ca o merita, mai ales ca, din clipa aia, n-am mai fost deranjata, ceea ce mi-a confirmat banuielile.