Acasa | Opinii | Învățământul, acest câine fără stăpân

Învățământul, acest câine fără stăpân

 SHARE  

Adaugat in 5 septembrie 2017

Învățământul, acest câine fără stăpân

La scoala. foto: pixabay.com

Am crescut la țară. Am mers la grădinița de la șosea și, mai târziu, la școala de pe Strada Școlii. Unica școală din sat. Nu am avut opțiuni. Părinții meu nu au avut opțiuni. Au putut opta numai pentru învățătoare, dar altceva n-au avut de ales.

Era frumoasă școala

Ochiul meu de copil o vedea frumoasă. Avea o curte care mi se părea mare, câțiva castani și câțiva pomișori. Era frumoasă toamna în curtea școlii. În clasă, la fel. O clasă luminoasă, cu ferestre mari, cu tavanul înalt că mă întrebam oare cine pune becurile pentru că nu cunoșteam niciun uriaș. Am descoperit, câțiva ani mai târziu, când am început să învățăm după-amiaza, că nu le punea nimeni, nu exista niciun uriaș. Becurile puteau fi puse numai dacă cineva foarte înalt se urca pe scaun după ce urca scaunul pe catedră. Dar problema nu era că nu are cine să le pună, ci că lipseau.

Lucrurile nu se mai vedeau așa

Când se ducea toamna și ziua se scurta, lucrurile nu se mai vedeau așa frumos. Era întuneric. Aveam un singur bec într-o sală de clasă imensă, iar acesta era pus în față, în dreptul catedrei. Cei din spate nu vedeau mai nimic. Dar oricum, eram așezați în bănci într-o ierarhie a intelectului și interesului pentru învățătură, așa că, la un moment dat, cei din rândurile din spate ajungeau să nu mai conteze pentru cel de la catedră. Erau abonați la note de 5 și 6 și toată lumea era fericită.

Iarna, ferestrele mari nu ne aduceau decât lumină și aia destul de slabă și pentru puțin timp

În rest, geamurile lor crăpate ne aduceau cojoacele pe umeri. De multe ori, renunțam la scris pentru că mâinile erau sloi. Profesorii ne înțelegeau. Lecțiile erau predate fără vreo notiță, sub formă de discurs pe care noi îl ascultam cu mâinile în buzunare, căciulile pe cap, cojoacele pe noi și fularele la gât, cu nasul rece și cu picioarele sloi în bocanci. Soba era la fel de mare ca ferestrele, dar un braț de lemne și doi cărbuni nu au reușit niciodată, în cei opt ani în care am mers la școala aia, să o încălzească și pentru noi. Soba se încălzea numai pentru ea, cât să nu crape de la ger și cât să nu o poți numi ”rece”. Pe iarnă, catedra se muta lângă sobă, iar profesorii stăteau pe scaun, cu spatele la ceva ce, cum am zis, nu se putea numi rece.


Closetul era în curtea școlii, nu exista apă curentă. Nici de spălat și nici de băut. De băut ne aduceam de acasă în sticluțe, iar de spălat… ne spălam acasă. Pe vremea ”băii săptămânale”, în anii 90, spălatul pe mâini de fiecare dată după ce ai fost la closet, era un lux pe care, cel puțin noi, nici măcar nu-l bănuiam.

Closetul era în curtea școlii, nu exista apă curentă. Nici de spălat și nici de băut. De băut ne aduceam de acasă în sticluțe, iar de spălat… ne spălam acasă. Pe vremea ”băii săptămânale”, în anii 90, spălatul pe mâini de fiecare dată după ce ai fost la closet, era un lux pe care, cel puțin noi, nici măcar nu-l bănuiam.

Și știți ceva?


Nu se plângea nimeni. Nimeni nu zicea nimic. Nici părinții. Nici profesorii. Nici elevii. Cu atât mai puțin elevii…

Anii au trecut și lucrurile s-au schimbat și nu s-au schimbat. Fiecare început de an școlar e marcat de promovarea neajunsurilor. Oricum ar fi, niște neajunsuri există și vor exista mereu. Unii se plâng că nu au hârtie igienică la baie, alții că nu au săpun, unii că nu se duc în excursii, alții că pereții nu sunt bleu, unii că nu sunt de acord cu manualele, alții că nu le plac uniformele sau nu sunt de acord cu ele și tot așa, unii că profesorii nu sunt cum ar trebui să fie, alții că se dau prea multe teme.

Sunt ani de zile de când învățământul e ca un câine fără stăpân care a avut ghinion. Spun asta pentru că există și câini fără stăpân care tot au o soartă mai bună: fie sunt luați de pe stradă și duși la un adăpost, fie îi adoptă cineva, fie rămân pe stradă și măcar își găsesc mai repede sfârșitul. Dar cel mai mare ghinion al unui câine vagabond e să pice în plasa unora care să-l chinuiască neîntrerupt, să-l dea de la unul la altul și să încerce pe pielea lui tot ce le trece prin minte.

Începe școala, dragilor!

Noi să fim sănătoși



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

4955 citiri

10 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.