Acasa | Articolul tau | Iubirea de tata

Iubirea de tata

 SHARE  

Adaugat in 3 noiembrie 2014

Iubirea de tata

Lectii pentru parinti / Foto: Photoxpress

Copilaria are efecte asura maturitatii unei persoane? Se spune ca multe se trag din copilarie si cred ca in mare parte este adevarat. Tatal meu a fost si este un om dur, rece, exteriorizeaza doar sentimentele negative, cel putin asa a fost cu mine, dar intr-un fel ii multumesc pentru ca m-a facut mai puternica.

Parintii mei s-au casatorit cand ea avea 22 si el 24 ani. Inaintea mea mama a mai pierdut 2 sarcini si nici sarcina cu mine nu a fost una usoara. Tatal meu pe vremea aia era in armata si a fost repartizat la Bucuresti, mama ramanand cu parintii intr-un mic orasel din provincie. Cand sarcina a mai avansat a decis sa mearga sa stea cu el la Bucuresti. Atentie din partea lui nu prea avea, a stat foarte mult prin spitale la tratamente, dar mereu singura. Cand s-a apropiat vremea sa nasca a hotarat sa se intoaca in acel mic orasel, deoarece acolo nu era singura, era cu parintii ei. In ziua nasterii a venit si el…

La usa asteptau cu sufletul la gura iubitii mei bunici si el. Apare si marea veste ca s-a nascut o fetita, iar reactia tatalui meu a fost: “S-a dus dracu’ neamul M.”. Am inceput cu dreptul se pare…

Tata a plecat inapoi la Bucuresti, mama ramanand cu parintii ei si cu mine. Mama, dorind sa stam toti 3 impreuna ca o familie,  hotaraste sa se mute impreuna cu mine la El la Bucuresti, raspunsul lui fiind: “Vino, dar stai cu ea in gara”.

Mama tot nu s-a lasat si a mers ea la comandantul de la unitate incercand sa obtina un apartament unde sa locuim toti 3 si cand in sfarsit a reusit, tata a refuzat-o.

Cand acea fetita din cauza careia s-a dus neamul M. implineste 3 anisori, isi ia si el transfer la unitatea din acel orasel. Isi gasesc impreuna un apartament cu chirie, intr-un oras din vecinatate (25 km distanta) pentru ca el nu vroia sa stea cu parintii ei.

Pe mine m-au dat la cresa, stateam acolo pana la 4 dupa-amiaza, toate bune si frumoase pana m-am ales cu o raceala groaznica dupa care am fost trimisa acasa la bunica cu o matusa si asa bunicii mei au devenit parintii mei. Am ramas cu ei, m-au crescut ca pe fata lor, mi-au oferit iubire neconditionata si tot ce aveam nevoie.

Mama a ramas cu tata… un om rece, ironic, impunator si violent verbal. Treceau des prin certuri, situatia agravandu-se cu fiecare cearta, pana cand intr-o zi a suferit un soc in timp ce se certa cu el, a cazut din picioare, cu ochii atintiti intr-un singur loc, nemaiputand vorbi. El a chemat ambulanta si a sunat-o pe bunica sa vina la ea. A ajuns si bunica la 5 minute dupa ambulanta, mama era intinsa pe canapea cu ochii mari, privind in tavan, nu recunostea pe nimeni… A fost internata 30 de zile la psihiatrie…

Dupa aceasta cumpana el si mama s-au mutat cu mine si bunicii mei, eu aveam vreo 6 ani pe atunci. Tata in continuare la fel de rece si dur si nu ii convenea nimic, el era singurul care facea totul bine.

Am inceput scoala, clasa intai, tata, fiind un om dur si care tinea foarte mult la invatatura, ma lua sa fac lectiile si sa invat cu el, dar fiecare lectie se termina cu tipete, cate o palma si in final cu lacrimile pe obrajii mei, niciodata nu eram suficient de buna si de desteapta. Afectiune nu am avut din partea lui… bani nu primeam niciodata pentru ca “nu avea marunt”.

Nici mama nu prea primea pentru ca el ii strangea, pentru noi nu avea niciodata, a refuzat nenumarate initiative din partea mamei mele de a-si cumpara impreuna o casa. El tot strangea bani, dar Dumnezeu stie pentru ce….pentru noi nu. Mama nu mai putea suporta stresul, jignirile si indiferenta lui fata de amandoua si hotaraste sa divorteze, eu aveam 9 ani pe atunci.

Depune cererea de divort, iar apoi decide sa il mai incerce pentru ultima oara pe tata spunandu-i ca a retras cerera de divort (nu o retrasese), iar raspunsul lui a fost: “stiam eu ca esti proasta”.

In scurt timp, intr-o dimineata era acasa tata, crezand ca este singur (bunica a plecat mai tarziu la munca in acea dimineata), iese pe hol, ridica receptorul si suna. Din acea scurta conversatie esentialul a fost: “ne vedem la ora 14 la hotel Parc. Te sarut!”.
La o saptamana dupa aceasta intamplare, tata o intreaba pe mama: mergi cu mine la mare sau ma duc cu D. (tipa de la telefon)?
Pentru mama asta a fost lovitura de gratie si cum el inca nu vroia sa plece din casa, hotaraste sa plece ea la Bucuresti. La scurt timp plecand si el in oraselul din vecinatate, eu ramanand singura cu bunicii mei.

Am stat cu ei pana am terminat clasa a 8-a, a fost cea mai frumoasa perioada din copilaria mea, m-am simtit iubita, protejata, nimic rau nu mi se putea intampla cu ei. Mai aveam putin si dadeam examenul de Capacitate. Tata ma cheama in vizita la el intr-un weekend, el era deja casatorit de 3-4 ani cu tipa de la telefon. A fost un week-end trist, am auzit doar ca eu nu o sa iau examenul, ca nu ma duce capul, ca nu o sa fac nimic in viata.

Pana la examen am avut o ambitie de fier, imi petreceam timpul numai cu cartile in brate, invatand si tot invatand. Trece examenul, sosesc rezultatele:  media mea generala este 9,12. Raspunsul lui tata: ''Zi merci ca datorita mie ai luat'' si imi inchide telefonul.
Mama hotaraste sa ma ia la liceu la Bucuresti, cel mai dureros lucru a fost sa ma despart de bunicii mei, care devenisera parintii mei, ii iubeam nespus de mult. Am reusit si am intrat la un liceu foarte bun, profil mate-info intensiv engleza. Tata tot nu era multumit.

Criticile si descurajarile din partea lui au continuat, niciodata nu eram suficient de buna, nici macar o data nu puteam vorbi cu el fara sa ne certam si fara sa tipe la mine.

Eram deja in clasa 11-a si am mers la el in vizita un week-end. Eu pe atunci nu primeam nici bani, nici pachete de la el, nici macar pensia alimentara care mi se cuvenea. In perioada aceea se pensionase si primise o prima destul de frumusica de la unitate (fiind un orasel mic nu mi-a fost greu sa aflu). Ajung acasa la el, la noua lui familie (ea avea un copil de 12 ani), apartamentul (era al ei) era complet renovat, utilat si mobilat modern, o masina nou nouta in fata blocului, copilasul avea bicicleta noua, telefon nou, iar fata lui nu avea nimic de la el. In acea seara am avut o cadere psihica, am inceput sa plang si i-am zis: Tati, B. are tot ce isi doreste si ce are nevoie, eu nu am nimic , eu sunt copilul tau, nu el.”

M-a luat in brate, mi-a spus ca nu e asa si sa nu mai plang si ca el se duce sa doarma ca este tarziu si m-a lasat plangand, singura…
De atunci s-au mai schimbat lucrurile, ne certam din ce in ce mai putin. Am inceput sa vorbim mai mult, am inceput sa imi cunosc si eu tatal, dupa 16 ani si sa ajung putin cate putin la inima lui, dar criticile si descurajarile din partea lui nu s-au terminat. Tot nu eram suficient de buna.

Dupa cam 3 luni am mers din nou la el in week-end. L-am insotit intr-una din plimbarile lui singuratice. In acea plimbare am obtinut o marturisire de la el: “Ca si lui ii este greu ca nu este langa mine si ca ii pare rau ca asa a fost sa fie”, dar bineinteles a dat vina pe mama ca s-a intamplat asa.

Un pic cate un pic a inceput sa ma ajute si financiar, imi trimitea pensia alimentara care mi se cuvenea. Am terminat si liceul, se apropia bac-ul. Din nou au urmat critici si descurajari, ca nu o sa iau bacul, ca nu o sa fac nimic in viata, ca o sa ajung maturatoare. Am luat si bacul, cu o medie chiar buna. Cand a urmat inscrierea la facultate el ma batea la cap sa dau la ASE, eu vroiam medicina. A reusit sa ma convinga si am intrat la ASE. In ultimul moment, multumita mamei si bunicilor m-am trezit la realitate si am fugit sa dau admiterea la medicina. Am reusit sa intru, din pacate pe locurile cu taxa, mi-am retras dosarul de la ASE, si abia apoi i-am spus tatei.

A fost foarte nervos, era mai mult nervos pe faptul ca trebuie sa imi trimita pensie alimentara inca 6 ani si a recunoscut acest lucru.
Am avut numeroase discutii cu el, am reusit sa il conving ca eu sunt copilul lui si desi nu sunt baiat am reusit multe si o sa reusesc in continuare si eu sa ii duc neamul mai departe, poate mult mai departe decat alti barbati din neamul lui.

Acum ne intelegem bine, ma ajuta cu ce am nevoie, bineinteles nicodata fara comentarii si critici, dar ma multumesc si asa. Ma suna des, ma ajuta si cu plata taxei la facultate, imi da si pensia alimentara, am reusit chiar sa il fac sa isi arate afectiunea fata de mine.

Mi-a luat 20 de ani sa ajung la inima lui, sa ii arat ca pot sa reusesc sa fac ceva in viata, am reusit sa il fac sa realizeze ca sunt copilul lui si trebuie sa ma iubeasca si sa ma sprijine, au fost necesari 22 de ani, dar a meritat.

Aceste lucruri mi-au dat ambitie, foarte mare ambitie, poate daca tata nu ar fi fost atat de dur si de nemultumit de mine si daca nu as fi avut sprijinul si incurajarile bunicilor si al mamei nu as fi ajuns aici.

Sunt chiar mandra de mine si de faptul ca prin reusitele mele am reusit sa le multumesc bunicilor pentru tot ce au facut pentru mine si pentru faptul ca m-au crescut.

Sunt mandra si de facultatea care am ales-o si astept cu nerabdare ziua in care voi depune juramantul si voi deveni medic. Promit ca o sa fiu un medic bun, un medic ginecolog, care aduce pe lume noi sufletele.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.





Autor: Little girl
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

8911 citiri

35 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.