Smart Woman

Shimoda, un mic oras aflat pe malul marii, gazduia peste 200 de gheise, ce lucrau in ceainarii, in urma cu 30 de ani. In prezent, numarul de gheise a scazut la doar 5, determinand interventia oficialilor. Gheisele recrutate vor fi platite din subventii guvernamentale pe o perioada de sase luni, timp in care acestea vor fi instruite in forme traditionale de canto, dans si instrumente, relateaza cotidianul britanic The Telegraph.

Formarea tinerelor, care va scoate din buget echivalentul a aproximativ 49.000 de euro, are scopul de stopa declinul numarului de gheise din oras (problema regasita pe tot teritoriul Japoniei) si este un  exemplu rar de interventie guvernamentala in aceasta zona care,  in mod traditional, este independenta din punct de vedere financiar. Noile gheise isi vor face debutul in cadrul unui festival anual ce se va tine in luna martie a anului viitor, debut ce ar trebui sa atraga nu numai publicul local ci si multi turisti.

.

Cea mai celebra gheisa a timpurilor moderne este Mineko Iwasaki. Ea a stiut din frageda pruncie ce isi doreste sa faca in viata iar la varsta de 5 ani si-a parasit familia pentru a-si incepe antrenamentul intr-o okiya. Asta se intampla la mijlocul anilor '50. Zece ani mai tarziu, tanara isi facea debutul ca maiko - gheisa novice - imbracata intr-un kimono din satin turcoaz cu portocaliu, parul lung si negru strans puternic deasupra capului intr-o coafura traditionala, finisata cu panglici rosii de matase si machiata cu un strat de alb de pudra ce ii acoperea intreaga fata.

Iwasaki a devenit cea mai cautata gheisa a timpului sau, povesteste TIME, castigand spre sfarsitul anilor 1960 aproximativ 500.000 de dolari pe an. Clientii plateau bani buni pentru a le insufleti petrecerile iar chipul ei era peste tot: de la postere la plasele de cumparaturi. Avea o pasiune nebuna pentru ceea ce facea si timp de cinci ani a muncit fara sa-si ia macar o singura zi libera.

In Gheisa: O viata, cartea pe care a lansat-o in 2003 si care, spre deosebire de Memoriile unei gheise, nu este fictiune, Iwasaki da detalii uimitoare despre viata sa si a gheiselor in general, de la cat de greu este sa mergi pe okobo - platforme de lemn de 15 cm inaltime, la cum ajuta taratele de orez tenul, descrie ce inseamna sa porti kimonouri de 5.000 de dolari si isi aminteste de personalitatile care s-au transformat in fanii ei infocati, precum Aldo Gucci sau printul Charles.

Desi multa lumea crede ca notiunea de gheisa este doar denumirea japoneza a prostituatei, in realitate inseamna "persoana a artelor". Menirea lor este chiar aceea sugerata de nume: sunt artiste. Exersarea dansului, a cantecelor si a ceremoniei ceaiului nu se incheie niciodata pana la retragere (un fel de pensionare prematura). Asocierea dintre prostituate si gheise este vazuta ca "ridicola" de catre Iwasaki, care a fost revoltata si jignita de practicarea sexului pe bani povestita in Memorile unei gheise.

Conform japan-zone.com, desi de-a lungul istoriei unele gheise au devenit curtezane ale imparatului, existau clasificari clare de statut si indatoriri intre prostituate, curtezane si gheise. Totusi, autorul sustine ca secole la rand, pana la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, s-a practicat mizu-age - virginitatea tinerelor gheise era vanduta celui care licita cel mai mult. De multe ori, chiar tinerele fusesera cumparate de mici de la familiile lor de catre conducatoarea casei in care urmau sa se antreneze si sa performeze spectacolele.

Declinul gheiselor a fost cauzat de schimbarea statutului social al femeii si de schimbarea preferintelor in ceea ce priveste divertismentul, insa oficialitile considera ca tineretul trebuie incurajat sa nu-si uite traditiile, ceea ce explica si rara interventie guvernamentala in incurajarea si sustinerea financiara a tinerelor sa urmeze aceasta profesie.

.