Acasa | Calatorii | 5 minutes, Indian Time

Jurnal indian aproape live

5 minutes, Indian Time

 SHARE  

Adaugat in 8 aprilie 2013

5 minutes, Indian Time

Kochi, India. Foto: caia.ro

Aceasta este povestea adevărată, secundă cu secundă şi minut cu minut a unei călătorii în sudul Indiei, în frumosul stat Kerala. Fără modestie, locuitorii de aici îi spun “ţara lui Dumnezeu însuşi”. Şi până la urmă, ce atâta modestie?

Sajeev e puţin mai înăltuţ decât fiica mea de 8 ani şi i se văd dinţii albi lucind pe sub mustăcioara pana corbului încă de dinainte de a trece de vamă. Poartă o foaie cu 1001 Adventures, ne ducem spre el, dar nu, nu el ne întâmpină, ci şeful lui, Kumar, mai înalt, care îşi ţine umerii ridicaţi semn că e cel puţin un mic zeu peste şofer şi Sajeev, ghidul pe care Dumnezeu ni l-a dat ca să ne ducă prin ţara lui.

Suntem în Kochi, un oraş lung şi prăpădit de mic pentru India, cu numai 3,5 milioane de locuitori. Time of India, ziarul subcontinentului, e pe toate firmele, din toate cotloanele, ca şi cum timpul ar fi cel mai important pentru oamenii ăştia.

Când întrebi de vreun ordin de timp, invariabil ţi se răspunde “5 minutes”, care e în traducere “imediatul” din română, adică fie chiar pe loc, fie la sfântul aşteaptă. Ne îmbarcăm în autobuz “in 5 minutes” (instant) şi plecăm să ne cazăm la hotel tot în “5 minutes” (o oră jumate). Nu te poţi bosumfla.

centru vechi kochi

Toată lumea zâmbeşte. Şoferul de camion pe care încerci să-l pozezi în goana autocarului, fetiţele îmbrăcate cu uniforme după tipar englezesc care se întorc de la şcoală, bătrânul uşor ameţit de haşiş care zace în colţul magazinului cu de toate.

Am ajuns în India şi n-am ajuns în India. Unde ţii tu, Keralo, traficul infernal care bagă în sperieţi toate celelalte creaturi ale pământului, în care după legea junglei, cel mai mare îl terorizează pe cel mai mic şi la o adică îl şi înghite? Unde ţii săracii schilozi, din ţara asta care are cel mai mare număr de oameni care trăiesc sub limita subzistenţei? Unde ţii vacile şi elefanţii şi maimuţele care se amestecă în trafic nebuneşte şi îşi lasă urmele ca în sălbăticie? Unde ţi-e mizeria şi agitaţia şi duhoarea grea a suburbiilor?

Îl întreb pe Sajeev unde e India aia. Nu e aici, îmi spune, aici în Kerala, oamenii ştiu să citească, deci conduc maşinile mai bine, deci au slujbe mai bune, deci îşi ştiu drepturile mai bine, deci trăiesc în bună pace unii cu alţii, fie creştini, fie musulmani, fie hindu.

Aici sunt mulţi creştini, îmi explică şi or să fie din ce în ce mai mulţi. De pildă, dacă vrei să te însori cu o fată creştină bogată, tu sărman băiat hindus, părinţii fetei n-or să fie de acord decât dacă te converteşti. Deştepţi creştinii ăştia şi ochii îi sclipesc optimist la gândul dulce al unei posibile convertiri din dragoste.

vasco da gama

Kochi e oraşul în care Vasco da Gama şi-a lăsat oasele. Şi-a petrecut aici ultimele luni de viaţă adulmecând aerul sărat al mării, în căldura uneori sufocantă a tropicelor, până şi-a dat ultima suflare. A fost îngropat în catedrala Sf. Francisc, masivă, un schelet mare de piatră în mijlocul unei zone plină de vegetaţie luxuriantă.

E o bucată de Portugalia pe coasta Indiei, pentru că aici portughezii au construit şi investit şi au folosit portul ca să transporte preţioasele mirodenii către Occident. Casele din cartierul vechi au acoperişuri mari şi unghiuri drepte, sunt spoite cu alb, ca şi cum cineva ar fi şters culorile din simţul estetic al localnicilor.

Se ştie unde a stat Vasco da Gama, pe colţul unei străduţe, nu departe de catedrală şi de actualul teren de cricket al oraşului. Acum e o pensiune acolo, mai jos e o galerie de artă în care se proiecta un film despre Ai Wei Wei, artistul disident chinez şi mai sus o mică librărie plină de vechituri, cel mai probabil abandonate de turişti. Mormântul exploratorului e gol pentru că oasele i-au fost cărate spre Lisabona de către fiul lui.

dutch fort

Kochi e un punct comercial important. Britanicii, care au venit colonişti după portughezi şi olandezi, au dezvoltat portul şi au creat chiar o insulă artificială de proporţii impresionante, unde se pregătesc mărfurile pentru plecare sau unde se depozitează cele aduse de la mare depărtare. În cotloanele insulei, hamalii şi barcagiii, la ora mesei, se strâng în nişte cutii de cărămidă, spoite cu alb, unde se vinde delicioasa masă a muncitorilor Indiei: thali sau sadhya.

Un talger de metal urmează să se transforme în adăpostul unui festin local numai din vegetale, convenabil pentru toate religiile, cu toate tabuurile lor alimentare. Baza e un munte mic de orez fiert peste care se toarna o tocană de legume cu mult sos iute. Pe lângă, în vase mici sunt sosuri picante şi aromate, murături, papad, un fel de lipii crocante, prăjite în baie de ulei. Gustul dulce îl dă la final payasam, un soi de colivă mai lichidă, hrănitoare şi bogată în aromă, în care ghiceşti cardamonul, condimentul de suflet al Indiei.

Se mănâncă cu mâna în taverne, “in 5 minutes”, ducând la gură năvalnic mâncarea apucată cu primele trei degete, cel mare servind ca să împingi îmbucătura în gură. Numai cu mâna poţi amesteca eficient toate sosurile cu orezul, astfel încât mâncarea să fie zemoasă şi gusturile să se pătrundă.

N-am reuşit să fac asta şi nici n-am încercat prea tare, de îndată ce am primit cu bunăvoinţă o lingură. Oricum, nici nu ştiu încă cine era mai exotic în locul ăla, eu pentru muncitorii care înfulecau prânzul ori ei pentru mine, pentru că ne supravegheam reciproc cu mare atenţie. Thali costă 50 de rupii, echivalentul unui dolar şi e masa celor care au o slujbă, a celor care au acces la bani.

bazar

În Kochi turiştii se bulucesc în centrul de lângă palatul regal, numit şi palatul olandez. Nu e olandez, e portughez de fapt, danie a coloniştilor către familia domnitoare locală. Clădirea aminteşte de Europa, dar pereţii interiori sunt plini de picturi din Ramayana. Shiva şi multele lui soţii stau graţios în poveştile colorate care îi vegheau pe prinţii locului în timpul lungilor sieste de amiază.

În sălile în care se primeau oaspeţi, pe pereţi sunt descrieri ale evoluţiei pământului, de la molecula de carbon până la o fantezie cu o creatură semiextraterestră ce va înlocui omul pe scara evoluţiei. Dincolo de palat e un templu hindus şi străduţe care miros înţepător a parfumuri orientale. Magazinele de obiecte de artă şi mobilă păstrează în ele aroma senzuală a santalului. Simţurile toate sunt hrănite abundent în bucata asta de Indie, cu liniştea ei suspectă, cu ordinea ei neobişnuită.

sinagoga

Kochi are opt evrei astăzi şi o sinagogă dăruită comunităţii de către portughezi, care i-au cărat până aici să le fie translatori şi mjlocitori la comerţ. Comunitatea era mare şi foarte prosperă. Azi, din cei opt, şapte sunt bătrâni şi aşteaptă, departe de copiii lor plecaţi spre latitudini mai temperate, să plece în călătoria lor ultimă. Sinagoga lor veche supravieţuieşte cu dolarii unor binefăcători americani, unul dintre ei, menţionat şi pe o placă de la intrare, fiind Ronald S. Lauder, fostul proprietar şi fondatorul Pro Tv România.

Dar n-am înţeles încă nimic din Kerala. Pentru că să te zbânţui pe străzile unui oraş adaptându-te încet la căldura lui copleşitoare, nu înseamnă neapărat că oraşul intră în tine.

machiaj kathakali

“In 5 minutes” se aude din nou, va începe spectacolul de Kathakali, un dans incredibil cu măşti şi costume, mişcări complicate şi tobe puternice, care de 400 de ani spune 101 de poveşti clasice, rupte din Ramayana. Intrăm în sala de spectacol, trupurile actorilor zac pe jos, cu viaţă în ele şi fără viaţă în acelaşi timp, aşteptând să însufleţească personajele spectacolului, spoindu-şi faţa cu cele mai tari culori, obţinute din flori şi pietre amestecate cu ulei de cocos.

Un bărbat lipeşte pe faţa actorilor extensii bizare făcute din hârtie. Are dexteritatea unui iluzionist. Feţele prind culoare şi contur. Sub ochii spectatorilor, fără pudoare, un băieţaş de 20 de ani ajunge să poarte faţa înspăimântătoare a lui Rama, cel de-al şaptelea avatar al zeului suprem Vishnu. În 5 minute care au fost poate 30 s-a întâmplat asta, dar ce timp pe lumea asta poate face dintr-un muritor un zeu? Cu feţele pictate şi trupurile învelite în bucăţi de pânză, actorii dispar.

katha dans 2

Tobele încep să bată, scena se umple cu creaturile legendei, îmbrăcate în haine uriaşe, straturi, straturi. Dansează cu ochii şi buzele şi obrajii. Forţa lor stă în mişcările mâinilor. Expresivitatea în tresărirea buzei de sus. Brutal şi subtil în acelaşi timp, kathakali mă bagă într-o transă ciudată.

Se ţipă, se bate din tobe, timpul se dilată, n-am dormit de peste 35 de ore, am impresia că povestea o să mă sugă în pliurile ei complicate. E despre zei pe scenă, dar pilda e atât de umană. Sita se căsătoreşte cu Rama. Tatăl ei cârteşte împotriva ginerelului său, ignorând că acesta e zeu. Rama îl ucide. Capul lui ajunge să fie ars. Sita jeleşte pierderea tatălui şi Rama i-l aduce înapoi.

Cum cap nu mai are, primeşte unul de capră în schimb. Nu te lua în beţe cu cei mai tineri pentru că vei deveni ce eşti, un cap de capră, urlă scena înspre această societate în care copiii stau în coada părinţilor şi-i servesc cu devoţiune aruncând la coş propriile lor dorinţe şi vise! Mi se pare că adorm. Mi se pare că mă trezesc în alt loc.

katha dans

Dacă eu n-aş fi fost turist şi ei n-ar fi fost actori, dacă am fi tratat Khatakali ca ceea ce este de fapt, un ritual, am fi stat 8-9 ore. Şi eu şi actorii am fi căzut într-o transă adâncă. Ei într-una activă, care i-ar fi lăsat să ţopăie aproape drăceşte atâtea ore şi eu într-una pasivă în care aş fi absorbit toată energia lor, toată înţelepciunea poveştii. N-a fost chiar aşa, deşi ameţită am plecat de acolo. După o oră, poate două, poate trei, cine mai ştie.

În Kochi s-a făcut noapte, prima noapte indiană. O să fim aici 15 zile. Am fi putut fi 30 sau 100. Un an sau doi. E o întâmplare că vom sta aici atât şi e o întâmplare că vom număra zilele după felul nostru de a le număra. Suntem în ziua a noua a lunii Meenam, anul 1188. Indian Time.

Citeşte şi:

.

Lumea intr-o farfurie

.

Povestirea 2

.

James Bond. Calatorii in cautarea tineretii



Autor: caia.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
caia roindiacalatoriivacantakochikeralaasiavasco da gama CITESTE MAI MULTE DESPRE

9179 citiri

8 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.